4,354 matches
-
acolo? - Ce să facă? Acolo locuiește de când îl știu. - Și două etaje deasupra lui? - Nu știu, acolo stăteau alți locatari. - Ești în urmă rău... ăia s-au mutat după ’90 imediat, a luat el apartamentele... da’ pe fetele ălea care bântuiau prin curte, pe la garaje, nu le-ai văzut? - Erau pe-acolo niște fâțe, da’ am crezut că-s vizitatoare. - Alea-s fetele lui, totdeauna are cel puțin zece. Sunt fete pe care le dă la străini. - Și tu de unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lăcașurile înguste ale ochilor. Chestia asta cu medicamentele am crezut că e o boală feminină, până când a căzut în ea unchiu-meu Tony. Spre șaptezeci de ani, nici pilulele nu-l mai ajutau să se pună pe picioare. Alimentat cu ele, bântuia camerele mari, prea mari pentru o casă de scriitor, ca o păpușă din cârpe, până la veceu unde pierdea cam tot atâta timp cât îi trebuia Annei pentru toaleta ei elaborată. Apărea la masă într-un târziu, cu pieile gâtului prinse într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e gol, nu? Normal, zic, ce altceva ar mai putea să dea viață unui perete? Cărți, tablouri... Nu știu, să zicem câteva cadavre de molii, de țânțari... Am avut tot timpul să reflectez la înapoierea dureroasă a concitadinelor mele, pe când bântuiam, cu aerul de zombie, străzile cu asfaltul înmuiat. Trotuarele din orașul vechi sunt marcate de cuiburi la intervale regulate, urme inconfundabile de tocuri cui, care mie îmi vorbesc despre înapoierea purtătoarelor de când am descoperit că în Germania, Italia, Statele Unite, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
martiră. După ce semnează hârtia, e eliberată. În primele câteva zile când se află din nou în apartamentul ei, se perpelește toată noaptea. Vede imagini cu câini care le atacă pe colegele ei de celulă. Urletele din camera de tortură îi bântuie gândurile. După miezul nopții, se ridică și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști. Zgomotele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui, un castron de terci, cald încă. Ea plânge, nu știe ce să facă cu el și cu ea însăși. Îi este milă de el, dar nu poate să iubească un bărbat care și-a pierdut direcția. Imaginea scrisorilor o bântuie. Îi este milă de el, vrea să-i întoarcă iubirea, dar nu poate să treacă prin zid. Îi e imposibil să-l vadă într-o lumină nouă. Nu poate șterge cu buretele ceea ce s-a întâmplat. Nici măcar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în istorie, dar atunci când am reușit, printr-un miracol, sè fim prezenți în istorie, am și înfèptuit ceva! Sè dau numai trei exemple: Unirea micè din 1859, Unirea Mare din 1918 și Revoluția din 1989! În rest, fie ne-a bântuit trecutul, ca pe comuniști, fie ne înflècèreazè viitorul, ca pe noi astèzi, cei care mai credem în el! Domnilor! întrerupându-ne soția directorului meu, întrebându-ne dacè avem de bèut, se vor servi în curând sălățele, Despre ce discutați, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
N-am putut scèpa mai repede, Nu-i nimic, o liniștești tu, Credeam cè n-ai sè mai vii, Cum?! aș vrea s-o întreb dacè într-adevèr a dansat cu magistratul, n-o voi face, o întrebare care îmi va bântui mult timp prin minte că și nerostita întrebare cètre Corina, spune-mi! ai dansat cu domnul procuror ? Îmi place, îmi mèrturisește ea, sè conduc noaptea, nu trebuie sè opresc la treceri de pietoni, iar semafoarele sunt, de obicei, oprite, Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
brusc, Își dă seama că a șovăit prea mult și renunță. Ochii lui, privind spre ceilalți ochi, Întrebători. — ...Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă a adolescenței, cea bântuită de ideea sinuciderii și de tot soiul de Întrebări definitive, care să mă fi Împins să caut peregrinarea spre tărâmul lui Hades. Dar sărăcia relatărilor despre tărâmul subpământean avea să mă dezamăgească. Și ce promițător Începe! Sunt versuri care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câteva stive de cărți, o masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau citea. Vrăjit de noile descoperiri științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-ți arăt casa și să-ți dezvălui sfintele ei taine. Îi luă iar mâna și i-o sărută. De obicei nu am duh născocitor, așa cum au avut tatăl și chiar fratele meu, Alecu, dar în seara asta mă simt bântuit de toate duhurile dintr-odată. O purtă prin toate odăile, vorbindu-i cu însuflețire despre deschiderea ferestrelor, mereu spre cele trei părți ale lumii, despre tinzile dispuse întotdeauna în cruce, despre policandrele cu treizeci de lumânări simbolizând nu doar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
blândă a unchiului său. Îi vorbea despre transformările apei, despre trecerea ei insidioasă din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care urca în el și-i răspunse cu plasa de păr a mamei sale. Incidentul marcă o schimbare importantă în relația lor: începutul unei implicări reciproce, al unei serii de schimburi febrile, care se peteceau aproape zilnic, în timpul cărora Pinky bântuia în jurul casei lui cu vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza aia fusese făcută cu un an înainte ca ea să moară. Caitlin arăta radiant de fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în atât de multe feluri, Susan tot se simțea copleșită de tristețe de fiecare dată când se gândea la cum o viață atât de vibrantă fusese curmată atât de rapid și de prematur. Și, cu toate că-i luase locul lui Caitlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Doar la gândul ăsta și se îngrozea. Dac-o să mai cunosc vreodată un alt bărbat, atunci amărâtul o să fie nevoit să răspundă la un chestionar detaliat chiar la prima întâlnire. Întrebarea unu: „Ai vreo fostă nevastă, nebună de legat, care bântuie prin viața ta?“ Alison a ridicat un deget. —Întrebarea doi: „Îți dorești copii? Dacă răspunsul este da, atunci ești dispus să faci laba într-o eprubetă?“ Toate patru au izbucnit în râs. Ceea ce reprezenta o schimbare bine-venită față de atmosfera sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care stătuse în gazdă și la camera din apartamentul soră-sii. Vitan, Dristor, Văcărești, Pantelimon, Sfânta Vineri, Unirii, Moșilor, Hala Traian și tot așa, Rafaele, revii și te reîntorci în permanență și de bună seamă că și sufletele părinților tăi bântuie prin zona asta, zbătându-se să se rupă de ea și reproșându-și, desigur, neputința. Nu te frământa altminteri soarta acelor părinți necunoscuți și care or fi fost mai mult ai Elenuței. Ea consumase ceva timp și energie ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o împinsese... Chiar așa - Elenuța reușise până și asta să afle, motivul sinuciderii, descoperindu-și, desigur, totodată niște aptitudini de detectiv. N-ar fi fost mare lucru să deduci, altminteri, că cel care o determinase fusese tatăl lor. Spiritele lor bântuie prin preajmă, Elenuțo, ca să ne vegheze și să ne orienteze destinele. Părerea lui Rafael era că Elenuța mai bine și-ar fi văzut de treabă. N-ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plimbărilor la București, fiindcă avea unde să tragă câteva zile, până s-ar fi săturat de umblat prin discoteci. Vlăduț era mai mic cu trei ani decât ea și n-ar fi avut altceva de făcut decât să se distreze bântuind prin baruri și discoteci, dar uite că-și făcea griji și pentru ea. Odată îi spuse că ar fi bine, cum ea e ocupată toată ziua cu cantina, să i-l dea pe Mugurel la Câmpulung să i-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu șireturi, prin care trebuia să se vadă pielea de un alb cadaveric. Unele din ele (de haine vorbesc) erau destul de drăguțe. M-am uitat la niște inele, dar erau atât de multe că era imposibil să alegi. În spatele meu bântuia un vânzător Îmbrăcat Într-un kilt lung până la gambe și un tricou cu Cure, dar nu voiam să-i cer ajutorul. În nas purta unul din acei cercei care străpung țesutul dintre nări și atârnă peste buza de sus; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
treacă peste tine ca un buldozer și să te lase lat. Eram așa de adâncită În gânduri, că aproape m-am ciocnit de Jeff care traversa strada. — Doamne, am spus, sala asta e ca Marie Celeste. Întregul personal pare a bântui prin piață. — Eu am ieșit doar o clipă, să-mi iau un sandviș, zise el, cu aerul cuiva care oferă un pretext. Acum te Întorci? — Da. — Și eu, spuse, mergând alături de mine. Ce-ai mai făcut În ultima vreme? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Odată ajunsă acolo, mai vedeam eu ce avea să se Întâmple. Din Întâmplare, Lou era plecată la o Întâlnire cu directorul adjunct al Serviciilor de Agrement de la Consiliul local și nu se Întorcea decât peste vreo două ore. Nehotărâtă, am bântuit puțin prin zona recepției, Întrebându-mă dacă s-o aștept sau nu. — Uită-te la asta! Îmi spuse Lesley cu ochii mari, de parcă tocmai ar fi descoperit ceva important, arătându-mi un număr dintr-o revistă pentru femei. Sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gust amar În gură, care nu era de la vodkă. Nu mă considerasem niciodată o informatoare a poliției și nu-mi plăcea În mod deosebit noua versiune, neîmbunătățită, a persoanei mele. — Încă un pahar, vă rog, i-am spus barmanului, care bântuia prin apropiere. Hawkins deschise gura să vorbească, dar barmanul era deja ocupat să umple paharele. Atare promptitudine m-a făcut să ridic din sprâncene a mirare. — Cei de aici te cunosc? am Întrebat curioasă. În viața mea n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru credincioși, Îți dăruiesc, deci, favoarea de a-ți alege momentul morții”. Am răspuns: „Doamne păzește, ce om ar putea alege o astfel de zi! Întotdeauna vrem mai mult, și, chiar dacă aș alege ziua cea mai Îndepărtată posibil, aș trăi bântuit de spaima apropierii ei, iar În ajunul acelei zile, fie că ar fi peste o lună sau Într-o sută de ani, aș tremura de frică. Nu vreau să aleg ziua. Unica favoare pe care o cer, preaiubite Profet, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a poștei, nădejdea aceasta Îmi nutrea spiritul, căutam pe plicuri un scris, un timbru cu litere arabe, un cinci În formă de inimă. Nu mă temeam de decepția mea cotidiană, o trăiam ca pe un omagiu adus visurilor care mă bântuiau. Trebuie să spun că, În epoca respectivă, familia mea tocmai plecase din Annapolis ca să se instaleze la Baltimore, unde se concentra, de acum Înainte, partea esențială a activităților tatălui meu, unde, Împreună cu doi din frații săi mai mici, plănuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]