3,148 matches
-
vechime de 166 de ani. Materialele rezultate din demolare au fost vândute parohiei din Friș (Lunca), care au fost folosite la construirea unei biserici noi. Atunci parohia din Lunca a fost administrată de preotul Ioan Baciu, originar din Șoimuș. De pe bârnele vechi de stejar s-au putut descifra următoarele inscripții: "„S-a clădit în anul 1714.“, „Această biserică s-a reparat în anul 1775“ și „Clopotul s-a făcut în anul 1859“". Începând din anul 1884, Șoimușul devine locul celor mai
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
Bașotă, are cuvânt hotărâtor și poruncește ca de îndată corjăuțenii să-și ridice biserica. Aceștia, în mare grabă, desfac biserica și în timpul nopții o transportă la Corjăuți, unde o reclădesc. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță care deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă neagră. Din cele relatate rezultă că această biserică este ctitoria familiei Bașotă din Pomîrla. Ca formă arhitecturală această biserică face parte din tipul bisericilor de
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
și provenite dintr-un apel național. Nansen l-a ales pe Colin Archer, cel mai de seamă constructor și arhitect naval al Norvegiei, pentru a proiecta și a construi un vas potrivit pentru proiectul de expediție. Folosind cele mai dure bârne de stejar disponibile, precum și un sistem complex de grinzi și întărituri pe toată lungimea, Archer a construit un vas de o robustețe extraordinară. Carena rotunjită a fost proiectată în așa fel încât să alunece în sus din mijlocul ghețurilor. Viteza
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
soclu de piatră se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri, în dreapta și stânga pe coama zidurilor, chipurile apostolilor, figurile sculptate în piatră. Monumentul este în genul monumentelor similare din Apus și poartă caracteristicile artei romanice. Corpul bisericii este format din bârne de lemn pe fundație și soclu de piatră, în partea răsăriteană socului se ridică la 1,5m. Acoperișul în șarpantă, coama țuguiată, cu poalele strașinei prelungite în afară la 1,5m pentru apărarea pereților. Deasupra neaoșului se înalță o turlă
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
pereților. Deasupra neaoșului se înalță o turlă de lemn decorativă. Biserica, deși construită în 1802, face parte din tipul bisericilor moldovenești construite din lemn, dinaintea epocii decadente. Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi. Pridvorul este lucrat din bârne de stejar, ușa de la intrare lucrată din lemn de stejar, cu barda. Pronaosul mic, despărțit de nace printr-o serie de stâlpi de stejar care susțin bolta, naosul dreptunghiular, ferestrele așezate lateral și la înălțime de peste 3 m, acoperișul naosului
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
ceară roșie pe pereții bisericii. În curtea bisericii a funcționat o școală confesională edificată în 1872, în locul căreia s-a ridicat o alta în 1910. În același loc funcționează și școala de astăzi. Biserica a fost desfăcută în preajma lui 1907, bârnele ei folosindu-se la construcția unei case pe care ""n-a prea folosit-o nimeni"". Între anii 1905 și 1907 în vremea păstoriri preotului greco-catolic Nicolae Receanu, cu mari eforturi, s-a ridicat actuala biserică, construită în stil de navă
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Lângă ea a fost construită clădirea școlii primare de stat și locuința directorului. Ceva mai sus, pe deal, se înălța odinioară altă casă a familiei Tolnai, cumpărată de comunitate cu destinația post de jandarmi. A fost demolată prin 1959, iar bârnele ei au servit ca material de construcție pentru clădirea Căminului cultural. Horváth Márton deținea pe teritoriul satului Șmig, înaintea exproprierii de după primul război mondial, două moșii: una înscrisă pe numele său, cu 307 iugăre 520 stânjeni, și alta împreună cu soția
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
aceasta încă își avea sediul într-o construcție de lemn. În această școală s-a ținut la 15 septembrie 1885 adunarea generală a Reuniunii învățătorilor români din Sălaj. În Cizer se mai puteau vedea inainte de 1990 câteva colibe din bârne aduse în sat, din Susani. Tot în Susani există tumuli funerari, necercetați arheologic, în locul "la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
iobagi lucru ce imbunătățește simțitor starea economică a populației. Fiii foștilor iobagi au acces la școli, cum ar fi Școala Superioară Germană din Năsăud sau la Școala din Blaj. 1854 Se construiește școala din sat, prin inițiativa sătenilor, clădire din bârne și acoperită cu șindrilă. Mai greu s-a găsit un dascăl pentru că ”diecii” ce cântau în strana bisericii nu prea voiau să se implice. A fost trimis la Școala Germană din Năsăud Pavel Ionaș cel ce va deveni primul dascăl
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Tulnici (reședința). Se află în zona munților Vrancei. În Tulnici se află un observator seismic. Comuna este situată, în extremitatea de nord-vest a județului, la limita cu județele și , la poalele munților Vrancei în valea Putnei. Are case construite din bârne în stil tradițional acoperite cu șindrilă, cu interioare împodobite de țesături colorate. Tot în apropiere se află mănăstirea Lepșa care a fost înființată în 1869, dărâmată în 1927 și refăcută, din lemn, în 1936. Altitudinea este de deasupra nivelului mării
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
sate: Boișora, sat de reședință, Găujani și Bumbuiești; fiind sate de munte sunt răsfirate, formate din mai multe cătune. Centrul administrativ al localității este tot în satul Boișora. Locuințele, până la primul război mondial, erau tipul vechi din bătrâni construite din bârne de brad, rotunde, necioplite, încheiate, care numai pe interior se tencuiau cu humă, care se văruia. Se compuneau din tindă, celar, cameră de locuit, prispă și chipeng sau magazie. După războaie, tipologia caselor s-a schimbat începând să apară casele
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
sălașe în preajma ei, cum au făcut-o pe Obcina, de pildă, în epoca topoarelor de piatră, s-au întovărășit pe vecie cu ea. În timp, sălașele încropite în grabă și părăsite repede la primejdie, au devenit statornice. Casele erau din bârne, acoperite cu șindrila sau paie, cu două încăperi cele mai multe, cu târnaț și ferestre cât palmă, ca pe atunci grajdurile pentru iosag erau mai mari. Câteva doar, ale celor mai înstăriți, aveau trei camere. În tinda, cea din mijloc la casele
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
împrejur. Dupa învățătura de carte la biserică, când nu erau școli, domnitorul Cuza a dat dispoziții să se construiască școli în toate comunele. Atunci s-a construit o școală din lemn pe terenul din fața localului fostei primării. Aceasta era din bârne de stejar cu doua săli de clasă fiecare mai mare de 4x4 m despărțite între ele prin scânduri. Pe jos era cu pământ. În partea din afara erau lemnele brute necioplite și fără var printre ele. În interior erau văruite. În
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
ai săi) în partea de Apus, în stânga râului Amaradia în josul Pădurii Mare - Arțariș. Cele două familii s-au înrudit, numărul urmașilor a crescut iar așezămintele s-au apropiat în actuala lunca a Budienilor. Acest fapt este cert deoarece rămășițe ale bârnelor de construcție, a vetrelor de foc, de ceramică sau obiecte de bronz au fost scoase până nu de mult din aceste părți de răul Amaradia revenit la vechea matcă. Inundațiile repetate au făcut ca aceste așezări să se mute în
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
leapadă de moștenirea străbunilor. Mai întâi este clădită o fortăreață din lemn pe malul drept al Nevei: viitoarea fortăreață Petru și Pavel ("Petropavlovskaia Krepost"). Răsar mai apoi o biserică și, nu departe, prima locuință a lui Petru: o căsuță din bârne de brad și cu acoperișul de șindrilă cu două încăperi, un pridvor. (Căsuța țarului a fost întărită cu un înveliș de piatră de către Ecaterina a II. S-a păstrat până în zilele noastre și se poate vizita). În februarie 1704, țarul
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
amenajare de platforme din lemn, atât sub apă cât și în jurul acestuia), lacul avea 70 m adâncime. Această adâncime pare să fi fost mult redusă în timpul celui de-al doilea război mondial din cauza multor obiecte și materiale aruncate în lac. Bârnele despărțitoare și podelele ("podină" în limbajul local) îmbibate bine cu apă și îngreunate de mâlurile spălate de ploi și de diferite obiecte de pe fund, cu timpul, s-au scufundat la fundul lacului sau în pământ pe malurile acestuia. Lacul s-
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
mari blocuri patrulatere ce măsoară 0,5-0,8 m lungime, 0,4-0,6 m lățime și 0,3-0,4 m înălțime. Interiorul zidurilor este alcătuit din piatră și pământ, iar legarea între paramente și miezul zidului se realizează cu ajutorul unor bârne din lemn ce sunt introduce în niște locașuri săpate în formă de rândunica, uneori aparente iar alteori ascunse.
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]