3,424 matches
-
instrucțiuni clare să nu se întoarcă fără pește. Victor, avînd în grijă înfruntarea cu grănicerii, era îmbrăcat într-un superb costum, deschis la culoare și cămașa sa avea butoni din aur. În plus, buzunarul de la piept al hainei avea o batistă meșteșugit răsucită. Cravata era de culoarea cerului senin, iar pantofii erau din fîșii subțiri de piele, împletite diabolic de meșteșugit. Era ras și, pe bune, era surprinzător de chipeș. Colac peste pupăză mai vorbea al naibii de elevat și fuma pipă. Pipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înșfacă zdravăn țipînd: Trageți-mă afară, mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu-l atinge! Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista era curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor? 35 kg? Pe puțin 45 kg. Pariez. Uitați-vă ce bot are! se grozăvește Victor. Ca prin minune apar grănicerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soare de 37oC la umbră nu renunță la detalii, la lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru puțin aer, cardiaci congestionați la față stau la umbra fierbinte a unei pietre masive. Batiste șterg transpirații, elevi care înjură în gînd insistența doamnei învățătoare. Eu apăs mereu pălăria de soare din pai românesc și urc metodic scări spre Templul lui Apollo. Nordici ca niște raci fierți zîmbesc tîmp oricărui întîlnit în cale. Oameni buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nerăbdători, ne-am bucurat cînd acesta și-a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei ministru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
analizele chimice ale unei fîntîni din centrul Timișoarei. Lume și fete frumoase se uitau admirativ la mine. Eu, fudul și neatent, trag dintr-o pipetă o gură de acid sulfuric. Cum? Da, acid sulfuric. Îmi era rușine să scuip. Caut batista și torn ce aveam în gură în ea. Apoi încerc să curăț limba și... o scot toată în batistă. Mi-a mai rămas un ciotișor. Nu puteam să vorbesc și aveam o senzație îngrozitoare, fără limbă. Ei, tot a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și neatent, trag dintr-o pipetă o gură de acid sulfuric. Cum? Da, acid sulfuric. Îmi era rușine să scuip. Caut batista și torn ce aveam în gură în ea. Apoi încerc să curăț limba și... o scot toată în batistă. Mi-a mai rămas un ciotișor. Nu puteam să vorbesc și aveam o senzație îngrozitoare, fără limbă. Ei, tot a rămas ceva... Să mor dacă nu mi-au rămas vreo 2-3 cm de limbă. Rîdem pe săturate și aflu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al delegației. Ne despărțim buni amici, după ce am făcut planul de bătaie pentru a doua zi. Dimineața, amicul nostru prezentator apare superb îmbrăcat, ras, cu papion și foarte impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cine știe ce se poate ivi în față. Capul devine cam greu și simt pulsul în nări. Acuma crapă un vas, mă gîndesc indiferent. Dacă ar crăpa, nu-i rău, mai scade tensiunea, îmi răspund neutru. Sînt ud complet și cu o batistă udă îmi șterg transpirația de la ochi. Stropi mari se adunau pe sprîncene și cînd se făcea plinul, năvăleau în ochi. Reacția era o usturime intensă,de parcă ți-ai pune picături cînd ai conjunctivită. Pe un deal, hăt departe, se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prea, încă se mai lucra la ea, încă se mai cizela, se mai șlefuia. Dumneavoastră poate o admirați, pentru că nu ați văzut ce am văzut eu atunci... îngînă señor Diaz. Este trist, aproape că plînge. Se șterge obsesiv cu o batistă pe la ochi. Dar, omule, este ceva ce eu nu am mai văzut în viața mea! Te zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți-i frică pentru acești nefericiți... El, da, Adam, dar uitați-vă la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe mine? Se poate, fără tine nici nu concep... Rîde. Leagă calul de un stîlp, deși nu era nevoie. Ne așezăm la masă. Își scoate pălăria, arătîndu-și un început bunicel de calviție. Se freacă pe cap cu un soi de batistă. Apa rece ne mai înviorează. Fără să-l întreb, începe o poveste. Tu îmi aduci aminte de un prizonier al meu, atunci, în chestia cu Golful Porcilor... Mă simt aproape jignit. Ce mama naibii, chiar Golful Porcilor! Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comportamentale, ci ca o normalitate. O lume în care ești proscris din naștere, în care niciunde nu ai loc. O lume în care nu te-a dorit nimeni și nici nu sînt șanse că vei fi tolerat. În Cuba lui Batista ura rasială era înăbușită formal, dar răbufnea la tot pasul. În parcuri erau programe afișate: albii între orele 8 16, mulatrii între orele 16 18, negrii între orele 18 19. Poliția avea grijă ca acest program să fie respectat. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bere la cutie are 330 cm³. Ce mare scofală? Uite, briza s-a oprit. Acum ezită să sufle. Nu prea știe cum anume. Dinspre mare sau dinspre uscat? Nu-i hotărîtă și stă. Broboane de sudoare cresc pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de tot. Mirosul de la canale bate mirosul proaspăt de mare. Dar știi că-l bate rău de tot?! Da, dar și cînd o veni berea, o trag dintr-o răsuflare. Pe prima. Uf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea, eu de ce aș avea grija ei? Numai că sînt cam umed. Picuri grei vor să străbată sprîncenele. Unii chiar reușesc. Dar ce, se liniștesc acolo?! Merg mai la vale și-mi intră în ochi. Mă ustură ochii și scot batista leoarcă. Mi-i tare sete. O să comand patru beri, sau mai bine cinci. Să-mi ajungă. Le sorb repede, cu înghițituri mari și lacome. Să-mi crape burta. Să fie ca un butoi cu bere, dar rece, rece tare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în cea de-a doua lui întâlnire cu o parteneră de viață în cuplu: „Lumea se adună mereu; fanți de provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin, moșieri, strânși să plătească în redingota lor de șase nasturi, cu colțul batistei puțin scos din buzunarul de la piept, cu pantaloni scurți, salutând în toate părțile, toți neștiind ce să facă cu mâinile; cucoanele înțepate, cu-n zâmbet pregătit de acasă, în rochii de atlaz, cu fel de fel de zorzoane, mirosind a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
conform Părintelui Justin, fie „se obținea din marmeladă, prin fermentare”, după cum menționează domnul Ilie Tudor. Pâinea se obținea prin păstrarea din și așa puțina pâine de la mesele foarte sărace, sau era introdusă de deținuții nou veniți în căptușeala hainelor, în batiste, astfel că, după cum spunea Părintele Justin Pârvu, „Sfânta Împărtășanie era ca Sfintele Moaște”. „Împărtășania, ca să fie mai asigurată, o puneam în batistă cu niște firimituri de pâine uscată.” 2. Pe de altă parte, ne arată curajul celor care introduceau în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
așa puțina pâine de la mesele foarte sărace, sau era introdusă de deținuții nou veniți în căptușeala hainelor, în batiste, astfel că, după cum spunea Părintele Justin Pârvu, „Sfânta Împărtășanie era ca Sfintele Moaște”. „Împărtășania, ca să fie mai asigurată, o puneam în batistă cu niște firimituri de pâine uscată.” 2. Pe de altă parte, ne arată curajul celor care introduceau în închisoare pâine, anafură și chiar vin. 3. Nu în ultimul rând, e scos în evidență spiritul de jertfă, pentru că cei care introduceau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și bani și, oricum, dată fiind vecinătatea, dugheana nu oferă așa ceva. De fapt realizatorul e Aurel Brumă, care m’a convocat chipurile ca „expert“ dar, ca să nu se dezmintă, și un epigramist, George Petrone. Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
caii lor pe tot timpul ceremonialului cununiei sunt împodobiți sărbătorește, cu căciuli sau pălării cu vârste cu flori cât mai colorate pe cap, cu recăle pe care își prind în ace de siguranță sau își cos sumedenie de cârpe sau batiste frumos lucrate de fetele satului. De obicei, feciorul e ajutat să se îmbrace cât mai frumos pentru această ocazie, chiar de drăguța lui, fata lângă care stă în șezătoare, pe care o ține pe genunchi și cu care iese din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca să-și facă confidențe și (dece nu ? ) să se drăgălească, feriți de ochii suratelor venite și ele la șezătoare. Cu multă vreme înainte de nuntă, fetele care vor fi invitate la ospăț se întrec în a coase și a broda acele batiste pe care le va purta călărașul pe haina lui, fiecare dorind ca batista ei să fie cea mai frumoasă, cea mai apreciată de nuntașii care nu se mai satură de privit la mândrețea de feciori ce înobilează în acest fel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
suratelor venite și ele la șezătoare. Cu multă vreme înainte de nuntă, fetele care vor fi invitate la ospăț se întrec în a coase și a broda acele batiste pe care le va purta călărașul pe haina lui, fiecare dorind ca batista ei să fie cea mai frumoasă, cea mai apreciată de nuntașii care nu se mai satură de privit la mândrețea de feciori ce înobilează în acest fel petrecerea. Dintre feciori, unul, cel mai voinic și cel mai isteț, având obligatoriu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se strânge ziua cale drum îngust de hotar căldărit amețit, beat cănceu cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras de om cărăbănit dus căscat nesimțit, nepăsător cătrăniță chibrituri cârpuță batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar cămară, casă dosnică chelteu coș de nuiele fără toartă cheptar vestă din piele de oaie, miel chimodie de râsul lumii chindeu ștergar cioaclă sanie cu care se trag lemnele de pe coastă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vremea când făceau, în insula cea verde, imaginare bătălii cu broaștele: Și pe șură ne primblam/ Peste stuf și paie/ Și pe munți ne-nchipuiam/ Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag de bătălie./ Cântam: Trararah!103 Era vremea pe care și-o va aminti când îi citea Creangă Amintirile sale, la bojdeuca din mahalaua ieșeană a Țicăului. Eu? Mai este inima-mi/ Din copilărie?104 Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câștiga supreme bătălii iluzorii, alergând prin iarbă cu un coif de hârtie pe cap, călărind nevinovate căpițe de stuf și paie, închipuindu-se pe munți: Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag de bătălie 146. Într-un cuvânt alergând. Este verbul revelator pentru energia copilăriei ipoteștene, mai ales în prima ei fază. Chiar și atunci când poetul evocă universul interior al unei locuințe, ritmul este alert, cu inserții viguros-caricaturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înnegurați din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puțină. Scriitorii n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu o anume speranță de familie, celelalte rămânând într-o strană, asemenea unui buchet de flori ofilite. Cândva, cinicul P.P. Carp a declinat invitația la o ceremonie funebră spunând că nu înțelege să facă servicii ca nu i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
urmatoarea tema, ceea ce fi necesar pentru viitoarea carte. * - În viață, am fost o chibzuită, că sărăcia m-a învățat să fiu așa. Mi-am strâns bănișori de înmormântare. Mi-am luat loc de veci. Am totul strâns, vase, tacâmuri, prosoape, batiste și multe altele, așa cum am pomenit din bătrâni, că se face la înmormântare. Să nu dau de alergat celor de lângă mine. Să nu fiu povoara cuiva, că am trăit ca un om și vreau să plec cu mândrie din lume
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]