4,866 matches
-
auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel decât oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți morți, tovarășu’!”. „Ce prostii Îndrugi acolo, mă?” „Nu Îndrug nimica, tovarășu’! Da’ erau beți de nu vedeau pe unde calcă.” Directorul se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece ei vegheau zi și noapte ca animalelor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți morți, tovarășu’!”. „Ce prostii Îndrugi acolo, mă?” „Nu Îndrug nimica, tovarășu’! Da’ erau beți de nu vedeau pe unde calcă.” Directorul se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece ei vegheau zi și noapte ca animalelor să le meargă cât mai bine, spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde calcă.” Directorul se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece ei vegheau zi și noapte ca animalelor să le meargă cât mai bine, spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frânghie. I-am făcut un lanț meșteșugit și am Întărit nodul cu sârmă de balot. În loc de săpun, cum am auzit că-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina căpătată În urmă cu o săptămână de la un tractorist beat contra unei jumătăți de tescovină. Sub laț am pus un scăunel cu trei picioare - nou și el, ca și frânghia - cioplit de tatăl lui Lică, prietenul meu din copilărie, mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate mirosurile. Fagur ce pică sunt buzele tale, mireasă , miere și lapte e sub limba ta. /.../ Grădină Închisă e sora mea, mireasa, grădină Închisă, izvor pecetluit. /.../ Intrat-am În grădina mea, beut-am vinul mieu cu laptele mieu: mâncați, prieteni și beți și vă Îmbătați, fraților. Deschide-mi ușa, sora mea, iubita mea, porumbița mea, săvârșita mea, că s-au umplut capul mieu de roao și părul mieu de picături de noapte. /.../ Vino, frățiorul meu, să ieșim la țarină, să mânem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul de bucurie. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o litruță de țuică făcută din nu se știe ce la un cazan ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot timpul de la aburii de țuică ce pluteau Întruna pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi făcea de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își dăduse seama că-l părăsiseră puterile bărbătești. Cumva speriat, se internase de două ori la dezalcoolizare, dar nu izbutise să se lase de băut și se abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șoptea - ajunsese, totuși, cu gura cam amară de părere de rău, căci nu se așteptase să i se Îndeplinească ruga atât de repede și pe nepregătitelea. Trupul nu i-a fost găsit nicicând, iar câte unii erau Încredințați că Nae, beat, fusese ucis și ros până la ultimul oscior de o haită de câini sălbăticiți care vâna În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să fie folosită ca armă În luptele de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns acasă, Ectoraș se pusese pe zăcut și pe somn zbuciumat, cutreierat de vise ce i se petreceau aievea. Nu se trezise nici când, În puterea nopții, Gululu, beat, urla În curte că el nu era beat și că nu furase nimic; voia doar să cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gladiatori din fața frizeriei. Ajuns acasă, Ectoraș se pusese pe zăcut și pe somn zbuciumat, cutreierat de vise ce i se petreceau aievea. Nu se trezise nici când, În puterea nopții, Gululu, beat, urla În curte că el nu era beat și că nu furase nimic; voia doar să cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau un strat de flori: Vâzdoage, busuioc și nemțișori. 84 și când a fost să vie el pe lume, Bărbatul s‐ a‐ mbătat anume: Era al patrulea băiat, și‐ n casă numai sărăcie. Târziu, când s‐ a întors ursuz și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu mine‐n gând Ca să visezi de mine! 105 Din volumul „Fire de tort” LÂNGĂ LEAGĂN Dormi acum, odorul mamei, Dormi că ești pe prag, Strânse‐ n aripa năframei Flori de rug ți‐ am pus, din vale Roșii strămători de bete, Să fii drag așa la fete, Cum ești drag măicuții tale, Dragul mamei, drag. Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți‐am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime‐ l înspăimântă și cocoșii‐n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
primăveri.ʺ Ion N.Oprea PENTRU BĂRBATUL... „Te‐am admirat secole‐ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]