2,594 matches
-
de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit de foame, dar n-a găsit nici bulgări de aur și aici măcar un singur smarald. Spaniolul cel chior a blestemat și s-a Întors din nou spre răsărit, spre mare. Păsările treceau pe deasupra lui la zbor Înalt, drept și iute, spre mlaștinile de la mal. Asta a fost tot. Pămîntul uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ea și să-i zică: «Vai, Lydia, spune-mi, iubito, că m-ai iertat» și-a-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo!... mă sfredelesc... nu-i vezi? Doamne, Îndură-te de mine!» - striga - «s-a-ntors din mormînt ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i judece pe Lee și Jefferson Davis ca trădători... știi, fratele lui mai mare, George, fusese ucis la Gettysburg, și-acum se Înarmase și era gata să vină asupra noastră... dar pîn-la urmă a priceput, și-atunci s-a-ntors și-a blestemat guvernul pentru că a Îngăduit așa ceva - știi, cu eliberarea negrilor - acolo, În Sidney, și pe vremea aia Îl ajuta pe John Arthur să construiască Închisoarea din Columbus, Carolina de Sud... Doamne, cei mai negri din cîți negri ai văzut vreodată beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că ori se duce, ori se lasă cu vărsare de sînge, așa c-a plecat cu el În Tennessee... dar, Doamne, dragul mamei, tare n-o trăgea inima și nu voia să plece și era toată numai venin și-i blestema pe toți. Da, da, așa a fost, chiar așa, Înainte să mă mărit cu el. Și pe urmă, după ce m-am căsătorit, Îi tot scria: scrisorile veneau una după alta și pîn-la urmă mi-am zis că-i de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însurat și că-i treaba lui, ca soț, s-o potolească. Ei, și-atunci a venit o scrisoare, ce să-ți spun, cum n-am mai văzut În viața mea. Îi spunea că i-am scris soțului ei și-l blestema cum nici cu gîndul nu gîndești și zicea: „Dacă știam c-o să te-nsori cu ea, Îi spuneam tot ce știu despre tine, și să fii sigur că nici o femeie nu te-ar mai fi luat dac-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cele rele să nu le primim?" (II, 10). Dar nevastă-sa nu l-a lăsat în pace, dă-i și dă-i cu gura, până când așa deodată Iov, începe să se plângă cu furie de soarta sa cea crudă. El blestemă ziua în care a venit pe lume: „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: s-a zămislit un prunc!"(III, 3). El își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tipe, mai mult țâțe și fund, decât restul care contează mult mai puțin, să-mi stârnească pe ici, pe acolo, și anume prin unele părți esențiale, amintiri din tinerețe. Dar iată, că nu pot să fac asta și basta! Sunt blestemat probabil, ca totdeauna să-mi bat capul cu ceva. De exemplu nu puteam să adorm aseară, până nu m-am lămurit cât de bătrân era Mircea cel Bătrân în bătălia de la Rovine, când i-a bătut cică așa de tare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Băsescu, atunci când apare pe sticlă, să ne mai spună el, doar el având voie la modul plenar, care mai e faza la zi cu România. Oh, cred că de abia atunci mi-aș mai răcori și eu sufletul, înjurând și blestemând în toate limbile cunoscute, fiindcă tare mă mai ia dorul de a pune mâna pe ciocan, ca să-i pocesc artistic, mutra lățită pe sticla televizorului. Nu sunt, decât vreo două zile de când marinarul de uscat a recidivat, ceea ce i se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a plecat precum Prâslea cel voinic pe mările lumii, și dă-i și caută, însă a fost un timp priponit de chestii de serviciu, tocmai pe la Anvers. Regele Mihai, rămas fără un dram de regat, conștient că lumea îl va blestema pentru că așa le va sugera Iliescu, și că Băsescu îl va numi trădător de neam și țară, pentru că l-a lăsat de unul singur în butoi, fără să-i mai dea și niscai colegi de pahar, s-a retras pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ei oricum nu-i deschidea. Cu mine, însă, era altceva. Mi-am luat geanta pe umăr și am pornit-o în direcția indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda perfectă, Râu blestemat etc.): De ce, râu sărman, blestemat / (blestemat cu blestem de durere!) / de ce încă te mai iubim..., susținut de un tezaur de credințe folclorice, cu implicații, de fapt, în mai multe direcții - care constituie preocupări ale poetului -, pe care le investighează cu aceeași intensă dorință de a înțelege
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce căuta aici”. Era supărată pe fratele meu. După aproximativ o lună, aflu de la P. că fusese foarte bolnav și că încă îi mai este rău. Și cred că are și probleme financiare pentru că atât mi-a spus: „Parcă suntem blestemați”. Eu cred că nu sunteți blestemați și mai cred că mama vă ocrotește foarte mult, dar voi nu știți să cereți și nici să acceptați ajutorul de sus. Orgoliul fără rost, mândria prost înțeleasă nu fac casă bună cu echilibrul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce vă vor ucide vor purta nume de trădători și vor fi blestemați din neam în neam” (Corneliu Zelea Codreanu). Suntem urmăriți și azi. Telefoanele se interceptează, corespondența se cenzurează. Legionarii au rămas în raza unei atenții deosebite a S.R.I.-ului, nu mai slăbită în comparație cu cea de ieri a securității, pe care o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că fusesem lovit, că supraviețuisem iarăși unui nou șir de mici tragedii care amenințau să se repete zilnic, la nesfârșit. În timp ce mă așezam într-un vagon al trenului de Sheffield, așteptând să pornească, meditam la acest incident umilitor și îmi blestemam ghinionul - dacă asta era - care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu un om de acțiune; condamnat, ca Orfeu, să hoinăresc într-o lume subpământeană a fanteziilor, când eroul meu, Iuri, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și nici n-am ideea cum ar putea arăta. — Nici eu, recunoscu Jason. Totuși nu cred are vreun rost. — Probabil ai dreptate. Ai idee ce mistere poate să ascundă? — O, da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video. Louis părea surprins. — Dar de ce? Nu este o adunare secretă. Toată lumea trebuie să fie deschisă, să ne arătăm realizările cu mândrie. Sunt aici ziariști din întreaga lume. N-avem nimic de ascuns. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
protestă el. Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar a venit timpul când a trebuit să dea socoteală pentru tot ce a făcut. Au venit bătrânețile, a venit și cooperativizarea agriculturii și l-a deposedat și pe el de agoniseala pe care a strâns-o. A venit timpul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar cînd la Roma s-a dorit să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soția lui, la fel - au Îmbătrînit aici. Tu nu mai vii, dar sînt fericită că te-am văzut, ce-a trebuit să fie n-a fost, pulberea s-a ales de toate pînă și de cîmpia asta a Bărăganului, binecuvîntată, blestemată de Dumnezeu, În care Încă de pe vremea sciților roadele erau date pieirii, și sciții au tot continuat să vină, din răsărit, din apus, din toate părțile lumii. Dimineața mă Înalț În vîrful picioarelor pe prispă, mă uit de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră lui Antonius după victoria împoriva quazilor. Datorită calităților și curajului tău, ești demn să intri în mundus. De trei ori va fi blestemat cel care va încerca să forțeze ușa sacră și nu va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]