KorAP: Find »[drukola/base=blestemat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 98 >

2,446 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să-i convertești pe păcătoși

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se sfîrșise prin capturarea acelei pungi de ambră, vîslașul de la pupa ambarcațiunii lui Stubb își

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
scînteietor; dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dar, între noi fie vorba, cel mai bun lucru este s-o lași în pace. Nu crezi, căpitane? adăugă el privind spre piciorul de fildeș. Ă Desigur. Dar cu toate astea, eu voi continua s-o vînez. Fiindcă un lucru blestemat, de care e mai bine să te ferești, te atrage adesea cel mai mult. E ca un magnet! Cînd ai văzut-o ultima oară? în ce direcție înota? Ă Apără-mă, Doamne, de diavol! izbucni Bunger, aplecîndu-se pentru a-l

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Atunci, pune-te serios pe treabă și adu-mi-l cînd e gata îse întoarce să plece). O, viață, sînt mîndru ca un zeu grec și totuși depind de bucata asta de os, pentru a mă putea ține pe picioare! Blestemată fie interdependența asta omenească, ce nu se poate lipsi de socoteli. Aș vrea să fiu slobod ca aerul și iată-mă trecut cu datorii grele în toate registrele lumii! Sînt atît de bogat, încît aș fi putut susține o licitație

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ă Da! Și trei înțepături fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit Balenei Albe fu călit în sîngele astfel obținut. Ă Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine diaboli! răcni în delir Ahab, în vreme ce fierul blestemat sorbea, lacom, sîngele de botez. Apoi aplecîndu-se peste prăjinile de rezervă, alese una din lemn de nuc încă acoperită de scoarță și o potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
arborele-mare, trei negri din Long-Island cîntau din diblele lor, cu niște arcușuri făcute din fildeș strălucitor de balenă. între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
flacără lividă, ca o limbă de șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai e timp și să îndrept corabia înapoi spre patrie - o să fie o călătorie mai bună decît cea de pîn-acum. Auzind vorbele lui Starbuck, marinarii cuprinși de panică se repeziră numaidecît la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre mine - da, m-ar fi ucis chiar cu ea! Și ar fi fost în stare să ucidă tot echipajul. N-a spus el că n-o să-și lase

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nemuririi noastre? O să mă mai gîndesc. Dar nu! Am mers atît de departe pe partea întunecată a pămîntului, încît cealaltă parte, cea teoretic luminoasă, îmi pare ca un fel de crepuscul incert... Cînd o să termini odată, dulgherule, cu zgomotul ăsta blestemat? Mă duc în cabină. Să nu mai văd obiectul ăla aici, cînd mă voi întoarce. Hai, Pip să stăm de vorbă - tu îmi dai o hrană filozofică atît de minunată! Cred că în tine se deșartă țevile misterioase ale unor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc în locul acela fierbinte de dinapoia aripii înotătoare, unde Balena Albă își simte pulsînd viața blestemată! Ă Atunci, Domnul să te aibă în pază, bătrîne! Vezi asta? spuse căpitanul corabiei străine, arătînd spre sac. Voi înmormînta doar pe unul dintre cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar pe ăsta

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acesta va porni s-o vîneze pe Moby Dick! Primejdia aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile - întindeți bine toate pînzele! Hei, timonierule

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ceea ce faci e mai rău decît sminteala diavolilor! Două zile la rînd ai atacat-o și de două ori ți-a sfărîmat în bucăți ambarcațiunea! Ți-a smuls pînă și piciorul încă o dată! Omul care-ți era ca o umbră blestemată, a dispărut. Toți îngerii buni te asaltează cu avertismentele lor: nu-ți ajunge? Nu te-ai săturat? Vrei să-l vînăm pe acest monstru ucigaș pînă nu va mai rămîne în viață nimeni dintre noi? Vrei să ne tîrască în fundul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se înfipse în balenă; aceasta o zbughi, iar saula harponului începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467

putred pe care cineva �l r? stoarn? cu piciorul. Acesta este realismul (lui Rebreanu) de o s? lbatic? autenticitate, cel mai josnic din via? a zoologic? a na? iunii noastre. A?a este (v? zut? via? a satului) dup? autor, observat? �n vreun col? blestemat al Transilvaniei, prezentat? că o m? rturie imposibil? de inferioritate, �n stilul rece al unui raport de poli? ie, care �nregistreaz? diverse infamii la sec? ie�. �Unde este Transilvania nobil? a lui Slavici sau Ag�rbiceanu? �, �ntreab? Iorga disperat. Ion al

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
eamul rom�nesc�, 5 martie 1908; vezi ? i Neta-Marinescu, op. cît. , p. 212 ? i Theodorescu, op. cît. , p. 229 223 O via?? de om a? a cum a fost, vol. ÎI, pp. 163-164. Iorga sublinia faptul c? �nu exist? na? iuni blestemate� ? i c? �l-a? ur� pe evreu pentru c? nu are nici o ? ans? s? devin? ceva diferit este at�ț ceva copil? resc c�ț ? i barbar�. Petre ? urlea, Nicolae Iorga �n via? a politic? a Rom�niei, Bucure? ți, 1990, p. 66 224 �Neamul rom

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589

cazul unei rândunici, ce își poate p]r]și puii pe care i-a hr]nit cu devotament și f]r] vreo ezitare aparent], în momentul când stolul migreaz] (Darwin, 1859, pp. 84, 91). Conform lui Darwin, cineva binecuvântat sau blestemat s] aib] o memorie de mai lung] durat] și o imaginație mai activ] nu ar putea face acest lucru f]r] a suferi un conflict interior dureros. Și iat] o diferenț] mai interesant] între cele dou] motive avute în vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
o informație; scopul s]u este mai mult de a dictă o anumit] acțiune sau conduit]. Sau, luând în considerare afirmații că acestea, care nu sunt nici afirmații, nici îndemnuri: Bravo lui Betty Friedan! Dac] ar fi avortul ilegal! Vai! Blestemat fie Roe vs Wade! Acestea sunt propoziții obișnuite, pe care le înțelegem destul de ușor; prin urmare, sunt foarte familiare. Dar nici una dintre ele nu este adev]rât] sau fals]. (N-ar avea nici un sens s] spunem c] „este adev]rât

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un destin blestemat ne-a hărăzit acest urît segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
ei de indiancă și făcîndu-și, repetat, cruce. Creșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]