4,944 matches
-
că menajul era "un adevărat minister". De la 7 dimineața la 11 seara, avea de lucru: ordine, socoteli, inspecții, verificări! Nu se putea închipui ce grea era administrația unei case mari! Totul era bogat, bine întreținut și rece. Copilul dormea. Era blond și cam decolorat, cu capul prelung și fără drăgălășenie. Semăna probabil cu Drăgănescu - pe care Mini nu-1 cunoștea - ceea ce trebuie să fi fost pentru Elena o decepție, fiindcă era destinat să fie un Hallipa. Elena îl însumase numelui și tradiției
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că durase atât. Familia nu avea ochi decât pentru nou-născut. Era atât de mare! De sănătos! Cu toate acestea, Anjali nu putea să-l privească, fără să se gândească la adevărata lui ascendență biologică, la femeia brahman pângărită de bărbatul blond din fotografie. Și cu toate acestea, ar fi putut să-și țină gura, dacă băiatul n-ar fi devenit un monstru. Pentru ea, acest fapt fusese evident încă din copilăria băiatului. Temperamentul lui necontrolat le dădea de furcă: scuipa, lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul bălăngănindu-i-se în piept, zace un bărbat între două vârste, congestionat. Pare adormit complet, cu nerușinare. — El este? — Da, el. Acela, copile, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației, iar ceara aplicată pe păr i se scurge pe obraji, dându-i aerul jalnic al unei păpuși de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un păr blond, zburlit, de obicei ridicat și înghesuit sub un topi Bombay Bowler. PC aprecie toate acestea, cum ar fi apreciat un trap bun sau chișița bine răsucită a unui ponei de polo. Nu l-a interesat nici un moment cum arăta Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le întrebuințează pentru închisoare. Spavin este îngrijorat pentru el și-l roagă pe tânărul Muskett, fiul partenerului său, să-l scoată în lume. La timpul cuvenit, după un schimb de mesaje de politețe, apare la biroul din Bayswater un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el uitându-se cu vizibil dispreț în părțile mai întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-a transpirat mâna cu care ține racheta. Jocul este un dezastru. Se aruncă după minge, alergând după ea la dreapta și la stânga, izbind cu putere în plasă, fără a întoarce vreuna din loviturile lui Muskett. După o vreme, tânărul blond cercetează chipul asudat al celuilalt și folosindu-se de gura sa expresivă pentru a-și exprima din nou disprețul, îl întreabă dacă nu vrea să ia o pauză. Jonathan încuviințează în tăcere. — Parcă spuneai c-ai mai jucat. Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului pe care-l face să pedaleze, iar rochia albă de bumbac i se lipește de coapse întins, destins, întins, destins. Are un chip de păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță de păr blond îi acoperă un ochi. Bridgeman se oprește din mers cu ochii la ea. Elgar și ceaiul de trandafiri. Pedalează prin spațiile verzi delimitate de pereți de piatră, ea este salcia, cupa fructului, apusul, un torent de metafore îl copleșește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl face să nu înțeleagă nimic din războaiele italiene. Lectura îi intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Alianțele se fac și se desfac, iar orașele sunt prădate, fără a lăsa vreo urmă în conștiința dedicată total părului acela blond și rochiei albe de bumbac, care se întinde se destinde, se întinde, se destinde. Se gândește s-o caute. Sunt doar câteva colegii de fete și nu i-ar lua prea mult, dar ideea în sine îi aduce amintiri neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe să sune ca un abac, ceea ce în opinia lui Jonathan, îi sporește farmecul. Deși este puternic rimelată și are ochii machiați în culoarea fisticului, reușește să arate esențial englezoaică. Sub stratul de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
paternal fiica, aruncând pe furiș o privire aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă un blocnotes și găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe pe cât sunt de opace. Își păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fetelor din harem, nimfele căzând din ceruri clasic, ca niște linguri pline de spumă de fructe, aduse pe calea aerului. Petrece câtva timp în fața unui Fragonard spumos, a unui grup de femei care se scaldă în râu, toate sunt blonde, cu carnea trandafirie. Subliniind atitudinile lor fermecătoare și tehnica uluitoare a pictorului, stă foarte aproape de urechea ei și începe să-i murmure ceva despre senzualitatea nestăpânită a artei. Jonathan, care simte nevoia să se ocupe de ceva, decide că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un grup de albi bine îmbrăcați intră pe ușă. Imediat, Bricktop trece pe o melodie populară, iar cel de la pian ține ritmul. Atmosfera se înveselește. Jonathan urmărește grupul de albi. Par a fi conduși de un cuplu, femeia mică și blondă, iar soțul ceva mai în vârstă, radiind spre celelalte mese de parcă ar vrea să le spună: vedeți cum îi fac pe plac nevestei , atât de fermecătoare, de originală... este evident că le arată Le Grand Duc prietenilor. Bricktop se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
civilă are situația sub control. Când erau pe punctul de a-și pierde răbdarea de tot, se aude o voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte. Am urmat-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
S-a căsătorit mai apoi cu o pictoriță mai în vîrstă cu un secol, care îl lăsă moștenitor. Posesor al unei vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la nas de toate. Acest apendice conjugal ședea veșnic băgat în filele unor romane polițiste așa că orice întrerupere îl plictisea. Mîncau doar brînză și conserve încălzite pe godin. Geloasă ca orice blondă, doamna se certa cu toate femeile din cancelarie. Onoarea de familist îl obliga pe soț să contribuie la scandaluri. Mi s-a părut deci ciudată transformarea sa când, în una din zile, înconjurat de femeile cu care se certase, pînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înghițit mizilicul. De obicei, copiii Își aduc de acasă demâncarea și-și aștern să mănânce pe jos: ori pe nisip, ori În iarbă - mai departe de profesorime. Anul trecut, Jivinoiu - Directorul, cum ar veni (adică tac’-tu, Ectorașe, zise către Blond) - a vrut să fie cât mai bun la suflet cu putință și ne-a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rând. Beciul de sub chepengul Încuiat cu trei lacăte era enorm și Îndemna la explorare. Pe lângă faptul că mă Îndrăgostisem În același timp de educatoare (mi se părea imaginea cea mai potrivită pentru fiica cea mică a Împăraților din basme: păr blond, lung și numai inele, ochi albaștri și - uite la ce mă uitam Încă de-atunci! - sâni mari, rotunzi și țanțoși), dar și de o colegă care Îmi dădea turtă dulce În schimbul pâinii mele unse cu unt și cu miere... Întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă de ghiuluri cu cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată onoratului public dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-a omenit - cum trebuie, ce-i drept - cu mâncare și țigări căci, știți bine, mie băutura nu-mi mai e nici prieten, nici dușman. Am scris, ce era să fac, numele Kaloy pe difuzoarele din poiana cu frumoasa cântăreață blondă. Șopocăie câte un prost pe după palma ținută la gură că de-aia am pictat-o așa de frumoasă: nevasta lui Coman și mamă-ta, râtane, ar fi fiică-mea. Cum ar veni, ferească Sfântul, tu mi-ai fi nepot. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]