2,994 matches
-
ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sugerînd o cărare. Privirea, chiar și cînd ochii îi sînt liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu timiditate și-i descheiau încet nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat, aproape dezgustat, pătrunzînd între blocurile îngrămădite ale Cartierului de Nord, în care verdeața a fost înghițită de beton și asfalt, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plecat, că era obosit de atâta alergătură prin oraș. Mâine are să aducă, sper, haine pentru Șucuran ca să-i completăm garderoba pe care am cercetat-o astă-seară, după plecarea lui Shaga: trei rochii frumoase, două superbe compleuri, fustă cu bretele și bluză, „bocanci“ Lapaut noi, ciorapi lungi și șosete de lână (trei perechi). Îți dai seama ce trusou și ce bucurie va fi pe ea. Ți-ar plăcea și îți va plăcea melodia „Pentru tine, draga mea“, pe care o vei auzi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă vadă și să-mi aducă o pâiniță caldă. Am trecut pe la Irène care stă în fine singură la etajul I (o cameră mare, albastră), am văzut-o cinci minute - pleca cu grupul la 2 Mai ca să caute o bluză de mătase écru pe care o pierduse Ina (se pare că Ina îi poartă toate hainele). Irène prânzise la Mirona, care a închiriat și a transformat cu totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
invenția mea, căreia i-am zis Bloomwood, constând în vodcă, suc de portocale și bomboane M&M, pe care le scoți apoi cu o lingură. — Dă-mi un pic topul. Vreau să fixez mai bine umărul ăla. Îmi dau jos bluza, i-o dau și îmi iau înapoi puloverul, fără nici o jenă. Pe bune, acuma n-o să mă stresez că mă vede Danny. Acesta bagă ață în ac și începe să strângă cu mare siguranță tivul tricoului. — Și ia zi despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clipa în care auzim o bătaie ușoară în ușa din spate. Eu sunt! Janice se uită cu o privire strălucitoare pe geam și ne face discret cu mâna. Janice e vecina noastră și o știu dintotdeauna. Are pe ea o bluză cu flori, încheiată cu nasturi în față, într-o nuanță violentă de turcoaz, cu fard de pleoape asortat, iar la subraț are un dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei o cafea. — Ar merge o cafeluță, spune Janice. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea îmi coboară la hainele lui Lucy, începând cu bluza (neagră, cu guler, probabil de la M&S), pantaloni (Earl Jeans, destul de cool, de fapt) și cizme (cu toc înalt și șireturi, Russell&Bromley). Asta fac de când mă știu, mă uit la hainele celorlalți și le listez în minte, ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între una dintre astea trei, clar. Când ajung iar la raionul de reduceri, mă opresc uimită. Danny stă lângă un raft cu bluze, și degetele lui se plimbă pe una dintre ele. Ce naiba face aici? Tocmai vreau să-l strig și să-l întreb dacă nu vrea să vină să-i arăt rochia și pe urmă să vină cu mine la un cappuccino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de seară, da? mă aventurez, jucându-mă cu pixul în registru. — Sau un compleu cu pantaloni. Indiferent. Nu contează, îmi stă bine cu orice. Se privește cu satisfacție în oglindă, iar eu îi arunc pe șest Privirea Manhattan, bifând rapid bluza lila și colanții turcoaz cu elastic petrecut pe sub tălpi. Arată ca un model de reclamă la cine știe aparat ingenios de sport. Același păr stas și tot restul. — Arăți foarte bine, zic, realizând un pic cam târziu că așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de persoane specializate pe diverse domenii... — Luke, aici nu suntem în Manhattan, zic, deschizând portiera. O să vezi. În clipa în care coborâm din mașină, ușa de la intrare se dă în lături și iese mami, în pantaloni cu pătrățele și o bluză de trening pe care scrie MAMA MIRESEI. — Becky! țipă și vine în fugă la mine și mă îmbrățișează. — Mami. Îi dau un pupic. Ce faci, e OK? Totul e sub control, cred! zice, ușor fâstâcită. Am avut o problemă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tribului Shipibo. Numele femeii este Eliza (din nou!), este o Shipibo din zona Pucallpa, situată cam la o oră de zbor în sudul Iquitosului, întinsă de-a lungul râului Ucayali. Eliza are cam patruzeci de ani, este îmbrăcată cu o bluză roz strălucitoare și o fustă până la genunchi de culori mai șterse și poartă pe cap o ciupilică cilindrică, înaltă de vreo cincisprezece centimetri, caracteristică portului indigenilor shipibo. Eliza povestește cum tatăl ei a fost șaman și ea a crescut pe lângă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să te arunci în cap legat de un elastic de pe marile poduri, să ieși gol pe stradă - ca bărbatul pe care l-am văzut în Amsterdam. Nu era gol, dar avea o perucă, era machiat ca o prostituată, avea o bluză decoltată sub care își pusese un sutien cu sâni proeminenți și o pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o măturiță scotea firul de borangic, pe care-l încolăcea pe o hârtie de ziar și peste el cernea mălai, pentru ca firul să se așeze fără să se încâlțească, și apoi „depăna”, „urzea”,. .țesea pânză de „borangic”, din care făcea bluze sau basmale, dar mai ales ștergare lungi ormanentale, pentru împodobit icoanele de acasă și de la biserică. Cultiva, în grădină, cânepă, o ducea la „topit”, o punea la uscat, o „melița”, o făcea fuior, o torcea și ne făcea căptușală pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toată viața ei, mămica n-a dormit mai mult de patru ore, din 24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în albie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
culorile au izbucnit, și el se bucură de întâmplarea că lucrând în alb și negru, a creat inconștient și un spectru al culorilor din întâlnirea miracol cu soarele. E din nou duminică, duminica obsedantă în care trebuie să port o bluză albă, strălucitoare și să mă duc la serviciul divin, în amintirea bunicii mele, Filofteia. Ea, care mi-a amintit mereu că sunt născută într-o duminică, la ora două, cu amabilitate pentru mama suportând cu stoicism cele cinci kilograme ale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La ora două după-amiaza, primul oaspete: Birgitta (Trotzig), cu un tablou mare în brațe și chip strălucind de iubire. E o gravură de Ulf, totul în nuanțe de albastru, cu motivul păsării zburând deasupra apei. Ceva care amintește și de bluza mea de mătase, cumpărată de la „Maison de France” pentru această petrecere. Fiica Birgittei, Erika, a venit cu prietenul ei, subțire ca o nimfă tânără, cu miros de pădure și râuri repezi. Fata prietenilor mei (Fanny și Bo Kuritzen), Petra, mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
repartizată la Bolgrad. Erau trei băieți și patru fete. Dintre fete mi-amintesc pe Maria Tcacenco, Evdochia Trandafilov, Ceboratenco Ana. La băieți Iancev, Catană Gheorghe și Culic Vladimir. În dimineața examenului toți copiii erau gata, îmbrăcați în haine străjerești, cu bluze confecționate la școală de propria lor învățătoare desigur din pânza de borangic oferită de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă învățători la Câșlița
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o jumătate la munte. În toate stațiunile erau foarte mulți străini de la care cumpăram diferite produse de igienă, cafea, dulciuri sau îmbrăcăminte. Blugii erau cel mai căutat articol de îmbrăcăminte. Tinerele femei purtau blugi de firmă și ii tradiționale sau bluze cochete lucrate din pânză naturală de borangic și cusute manual, pe care le cumpărau din magazinele de Artizanat. Adidașii se procurau și aceștia tot de pe litoral sau de la bișnițarii din portul Constanța, Galați ori din magazinele de Consignație din orașele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]