8,305 matches
-
căsătorie a sa. Și se revăzu pe el Însuși, un tânăr de șaptesprezece ani, scheletic, În blugi și tricou negru, cu frunza de marijuana imprimată pe piept, rezemat de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un turist în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de lumina lunii de mai. Nu era nimic de văzut. Ghighina se întorsese întrebător spre bărbatul care acum îi apucase ușor mâna dreaptă, o privise până în fundul sufletului, apoi o sărutase, luându-i buzele între buzele sale ca pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
firește, pentru documentarea lui. Ea era convinsă că în casa părintească, în care nu mai locuia nimeni de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și susținută de teamă, ceva ca atunci când presimți că cineva vorbește despre tine ori că se gândește numai, un fel de contact mental, completa Andrei Ionescu, atoateștiutor și mai enervant ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe deasupra pădurii, asculta ce spun călugării și venea apoi să stea de vorbă. Și-au povestit viețile, și-au împărtășit experiențele. Până într-o zi de august a anului 1481, când fantoma a dispărut după cum venise, închizându-se într-o boabă verde și neliniștită, care s-a pierdut repede printre celelalte suflete ce țin în viață lumea. Dar oamenii au continuat să creadă că mănăstirea Snagov e bântuită de spiritul crunt al lui Vlad Țepeș. Iar această credință a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aprins o cruce mare, făcută din busuioc uscat și crengi de salcie, care a ars un ceas pe locul unde fusese poarta. Din scrumul crucii sfinte au făcut o alifie pentru gâtul călugărului Augustin, umflat de două bubițe ca niște boabe de grâu. Toți ceilalți călugări care muriseră avuseseră gâtul mușcat, iar acum toată mănăstirea aștepta moartea lui Augustin ca pe ceva mai mult ca sigur. În Săptămâna Mare s-au adunat popi de la șapte biserici, doi erau veniți chiar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu m-ar fi trimis Maica Domnului. Aceasta e porunca ei și nu ne putem împotrivi. Și pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă din boabe de ricin pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mărimi, din hârtie sau nuci ori mere cu care am împodobit bradul Centrului și unde elevii au susținut un program special de colinde. Aici, am învățat, de asemenea, să facem lănțișoare ornamente pentru brad din hârtie creponată și din boabe de grăunțe înflorite, adică „pop-corn” cum se spune la magazin. Vârful bradului este confecționat din două mere, de diferite mărimi, ornate cu hârtie colorată și legate între ele cu scobitori. Vârful, vârf este un creion sau o pastă de pix
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tot din grădinile lor atunci când plecau să trăiască în alt loc. M-am aventurat în piață de una singură și am schimbat majoritatea fleacurilor mele pe ulei de măsline și ulei de castor, pe ulei de ienupăr și pe diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile după cel mai bun cuțit și, cu o zi înainte de plecare, Meryt și cu mine ne-am dus la râu și am adunat paie de trestie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o singură aruncătură a unei pietricele, având grijă la față, iar cine rezista mai mult, câștiga, era tocmai rândul meu când și ultimul de la coadă și-a umplut bidonul cu apă, și atunci Szabi a luat un pumn întreg de boabe și le-a aruncat spre mine, zicând să mergem, că ne-așteaptă pneumonia, iar eu i-am zis că e-n regulă, dar să înceapă el, fiindcă a fost ideea lui și fiindcă a trișat la jocul de-a statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai arme, soarele ardea necruțător, de când cu accidentul de la centrala atomică, despre care nu era voie să se vorbească, era mult mai cald, și grâul se cocea mai devreme, ne aflam de-abia la mijloc de iunie, dar deja cădeau boabele din spice, oricât de mult le-am fi mestecat, nu mai erau bune pe post de ciungă, erau uscate ca rumegușul, Puiu mi-a și spus că în curând o să-nceapă secerișul, el știa, pentru că taică-su, tractorist la colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia uitați-vă ce dosesc ăștia aici, poftim, căra un sac mare în cârcă, l-a așezat pe asfalt și a strigat că sacul ăsta, pe cuvânt de onoare, e plin cu boabe neprăjite de cafea adevărată, și că în magazia asta sunt de toate, chiar de toate, magazia asta e belșugul pe pământ, e ciocolată câtă vrei, portocale, smochine, curmale, lăzi întregi de suc de lămâie grecească, e de toate, pricepeți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate să intre și ea tot acolo. După care o s-o pasez și din chestia asta am să fac humusul. Deschid un dulap și scot toate tăvile și formele de copt. Aleg o tavă și presar mazărea în ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării și să le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate. Așa arată, scoase direct din pământ. Sau... culese dintr-un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
La Începutul toamnei era Încă destul de activ, deși când Îl conduceam din apartament până la campus, trebuia să se oprească la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu iarba, frunzele, vântul, păsările sau animalele Însemna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva, a exclamat el când patul Încărcat În lift a dispărut din raza vizuală. Nu vreau să mai văd mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți ceda morții. Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
altfel, eu... până acum câteva săptămâni... nici n-am dormit niciodată... HAMALUL: Deloc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere trece o ploaie... că trebuie să vină vreo ploaie... mă ridicam și plecam înaintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere trece o ploaie... că trebuie să vină vreo ploaie... mă ridicam și plecam înaintea ei... Călătoream apoi prin ploaia aceea până când se sfârșea. HAMALUL: Și când se sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]