2,421 matches
-
produs în sudul Basarabiei. Se menționa că descoperirile făcute demonstrază unui plan conform căruia se produc aceste tulburări și se provoacă dezordine. Ziarul „Adevărul" publica la 24 septembrie 1924 informația conform căreia atacul din România nu era un caz singular: „Bolșevicii de aproape doi ani pregătesc o lovitură în Balcani, care a fost încercată în același timp în Grecia, Bulgaria și Basarabia. În toate părțile s-a contat din partea bolșevicilor pe propaganda făcută din timp de agenții lor pe lângă elementele nemulțumite
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
informația conform căreia atacul din România nu era un caz singular: „Bolșevicii de aproape doi ani pregătesc o lovitură în Balcani, care a fost încercată în același timp în Grecia, Bulgaria și Basarabia. În toate părțile s-a contat din partea bolșevicilor pe propaganda făcută din timp de agenții lor pe lângă elementele nemulțumite de administrațiile respective. Dar ele au dat greș în toate cele trei state". De aici reiese faptul că originea operațiunii Tatar-Bunar s-a aflat sub stricta supraveghere a a
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
că 1.000 de militari ardeleni vor fi trimiși de la Kiev ca sprijin (aceștia fiind destinați inițial doar să tranziteze Chișinăul, spre România). Pe data de 26 decembrie trimiterea de mărfuri pe căile ferate către România a fost blocată de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov - la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie. La
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov - la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie. La 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Ca urmare a refuzului Radei Centrale din Ucraina de a recunoaște regimul bolșevic de la Petrograd, precum și a inițierii tratativelor sovieto-germane de pace de la Brest-Litovsk, s-au întrunit condiții favorabile declarării
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
telegraf. La 7 ianuarie 1918, trupe românești staționau în continuare în Leova. Pe 7/21 ianuarie un mic detașament român pornit în recunoaștere în fruntea căruia se afla comandantul Regimentului 47 român - colonelul Dragu, a fost luat prizonier de către soldații bolșevici la Vulcănești. Ca efect al intervenției profesorului universitar Filonov, conducătorul sovietelor din Ismail, militarii detașamentului au fost salvați. Escadronul de cavalerie - comandat de căpitanul Vasilescu, atacat cu focuri de armă de soldați și de populație a fost împrăștiat, după ce comandantul
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
de nobili a avut loc pe 27 iunie 1764. Împărăteasa Elisabeta murise cu doi ani mai înainte. Institutul Smolnîi a avut o importanță deosebită în istoria Rusiei. Clădirea sa a servit inclusiv ca sediu central al lui Lenin și al bolșevicilor în timpul Revoluției din 1917. Finalizarea catedralei a avut loc sub conducerea arhitectului Vasili Stassov în 1835; interiorul este decorat într-un stil neoclasic. În 20 aprilie 1922 regimul bolșevic decretase confiscarea tuturor proprietăților bisericești. Hotărârea de închidere a catedralei Smolnîi
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
au fost deținuți aici. Țarul a fost amenințat că va fi încarcerat în fortăreață când s-a întors de la Moghilev la Țarskoe Selo în 8 martie (sv), dar a fost plasat sub arest la domiciliu. Pe 4 iulie (sv) atunci când bolșevicii au încercat să dea o lovitură de stat, garnizoana Fortăreței formată din 8.000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
Selo în 8 martie (sv), dar a fost plasat sub arest la domiciliu. Pe 4 iulie (sv) atunci când bolșevicii au încercat să dea o lovitură de stat, garnizoana Fortăreței formată din 8.000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a căzut rapid în mâinile bolșevicilor. În urma ultimatumului formulat de Sovietul de la Petrograd către miniștrii Guvernului Provizoriu aflați în Palatul de Iarnă, după
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
o lovitură de stat, garnizoana Fortăreței formată din 8.000 de militari s-a declarat de partea bolșevicilor. Aceștia s-au predat fără luptă forțelor guvernamentale pe 6 iulie (sv). Pe 25 octombrie (sv), fortăreața a căzut rapid în mâinile bolșevicilor. În urma ultimatumului formulat de Sovietul de la Petrograd către miniștrii Guvernului Provizoriu aflați în Palatul de Iarnă, după o salvă de tun de avertisment lansată de pe "crucișătorul Aurora" la ora 21.00, tunurile din Fortăreață au tras aproximativ 30 de obuze
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat să facă parte din Delegația Externă a partidului său, Slonim a susținut, fără succes, revenirea Basarabiei la Rusia în timpul Conferinței de Pace de la Paris. După o scurtă ședere în Toscana, s-a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
unul dintre tinerii care s-au ocupat cu munca de partid: liderii eserilor erau fie în guvern, fie desfășurau activități în cadrul Sovietului de deputați ai muncitorilor și soldaților. În memoriile sale, Slonim susține că a prevăzut pericolul reprezentat de reorganizarea bolșevicilor, după ce l-a auzit vorbind pe liderul lor, Vladimir Lenin. El a evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor. A fost încă activ după Revoluția din Octombrie, care a plasat Rusia sub administrația exercitată de Consiliul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
desfășurau activități în cadrul Sovietului de deputați ai muncitorilor și soldaților. În memoriile sale, Slonim susține că a prevăzut pericolul reprezentat de reorganizarea bolșevicilor, după ce l-a auzit vorbind pe liderul lor, Vladimir Lenin. El a evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor. A fost încă activ după Revoluția din Octombrie, care a plasat Rusia sub administrația exercitată de Consiliul Comisarilor Poporului dominat de bolșevici. Slonim a devenit candidat al eserilor pentru Adunarea Constituantă Rusă la alegerile din
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
vorbind pe liderul lor, Vladimir Lenin. El a evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor. A fost încă activ după Revoluția din Octombrie, care a plasat Rusia sub administrația exercitată de Consiliul Comisarilor Poporului dominat de bolșevici. Slonim a devenit candidat al eserilor pentru Adunarea Constituantă Rusă la alegerile din 25 noiembrie 1917, concurând în sud-vestul provinciei Basarabia. A obținut mandatul de deputat în urma victoriei zdrobitoare a eserilor, devenind, la vârsta de 23 de ani, cel mai
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
un guvern propriu, rămânând indecis viitorul său ca parte componentă a Rusiei. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost haotice, iar rezultatele nu au fost consemnate în totalitate. Slonim era prezent în Adunare în dimineața zilei de 19 ianuarie 1918, când bolșevicii au dizolvat-o prin forță și a deschis focul asupra mulțimii de susținători. Pentru o vreme s-a refugiat în Statul Ucrainean, ajutându-l pe Grigori Zilboorg să scoată un ziar clandestin care i-a înfuriat atât pe bolșevici, cât
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
când bolșevicii au dizolvat-o prin forță și a deschis focul asupra mulțimii de susținători. Pentru o vreme s-a refugiat în Statul Ucrainean, ajutându-l pe Grigori Zilboorg să scoată un ziar clandestin care i-a înfuriat atât pe bolșevici, cât și pe naționaliștii ucraineni. El a fugit mai târziu la Samara, unde Adunarea Constituantă își formase propriul guvern contrarevoluționar denumit „Comisia Membrilor”. S-a alătura acestei comisii, iar apoi, după fuziunea acesteia cu Guvernul Provizoriu panrus, s-a mutat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau de respectiva unitate din partea Guvernului Român și din partea voluntarilor, în contextul în care primii intenționau să folosească trupele în lupta împotriva bolșevicilor. În acest timp, reorganizarea Corpului s-a efectuat în iarna 1918-1919 atât conform unor criterii mai stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la aproximativ jumătate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
reușit să se strecoare spre Iași și Chișinău. După ocuparea Kievului de către Armata Roșie, la 2 februarie 1918, "Primul Corp de Voluntari" a fost dizolvat, iar în 9 februarie, Misiunea Militară Română - condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
austro-ungară ca „trădători” și a nu primi pedepse pe măsură. Considerați, așadar, de către statul austro-ungar ca dezertori și trădători de țară, la intrarea germanilor în Kiev, în 2 martie, unii dintre voluntari au fugit spre Moscova, unde s-au făcut bolșevici de ocazie. Deși numeroși români aflați în zonele controlate de bolșevici au rămas credincioși patriei lor și au încercat să o servească în continuare, alții - orbiți de de propaganda bolșevică - s-au adunat în jurul unor comuniști precum Mihail Gheorghiu Bujor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
așadar, de către statul austro-ungar ca dezertori și trădători de țară, la intrarea germanilor în Kiev, în 2 martie, unii dintre voluntari au fugit spre Moscova, unde s-au făcut bolșevici de ocazie. Deși numeroși români aflați în zonele controlate de bolșevici au rămas credincioși patriei lor și au încercat să o servească în continuare, alții - orbiți de de propaganda bolșevică - s-au adunat în jurul unor comuniști precum Mihail Gheorghiu Bujor, Cristian Rakovski și alți câțiva fugiți în Rusia, într-o încercare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
desfășurate la Moscova, s-a luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe o întindere de 10 km de o parte și de alta a acesteia a fost proclamată neutralitatea. În taiga însă regulile au fost în fapt făcute de șefii locali bolșevici (precum Moskvitin, , Bezrukii, Ciudonin sau ), astfel că tocmai acest sector s-a dovedit cu timpul a fi cel mai bogat în atacuri, grupele de partizani trebuind să fie împrăștiate sau distruse. Orice deplasare de trupe sau persoane suspecte a trebuit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]