6,391 matches
-
un eminent dezastru și...Întreaga populație a planetei de la o moarte dincolo de orice imaginație omenească și, unde armata română a vut o contribuție majoră, fugărind nemții din Ungaria și pătruzând adânc În Cehoslovacia. Concluzia; Nu am ideie dacă știau (de bomba atomică ce se pregătea sub directa supraveghere a armatei germane) ori nu știau dar, ce-i patru martiri Împreună cu armata română, drept urmare a scurtării războiului cu cele șase luni de zile, a provocat intrarea În posesia Anglo-Americanilor teribila armă atomică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a instala crematorii pe Întreaga planetă, fapt ce-i va produce coșmaruri și după moarte...! În ce privește Japonia, care nu cerea armistițiu, luptând În continuare În Asia producând morți și distrugeri materiale, la 6 August 1945, Aliații au aruncat din avion bomba atomică asupra Hiroșimei iar două zile mai târziu asupra orașului Nagasaki, obligând Japonia să capituleze necondiționat...! În aceste speciale condiții de testare a armelor nucleare s-a demonstrat teribila forță de distrugere a bunurilor materile precum și a populației ce o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de paradă și În final instructorul striga căt Îi permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci tot plutonul se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru oameni politici În caz de nereușită, a facilitat ca bomba atomică să nu intre În posesia hitleriștilor...! Războiul fost câștigat cu suficiente pierderi de vieți omenești dar și cu armamentul american ce s-a revărsat precum o ploaie torențială În capul hitleriștilor Însă România, prin actul de bravură a salvat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
război Japoniei și implicit Germaniei Naziste...! Germania a fost Învinsă și a capitulat la data de 8 Mai 1945, iar În Pacific luptele Încă mai continuau cu japonezii, forțele armate americane la 6 august 1945 au aruncat din avion o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima omorând fulgerător peste 80.000 de oameni În timp ce alți peste 2oo.000 infectați cu substanțe radioactive au murit cu Încetinitorul În halucinații și chinuri dincolo de orice limită a suportării. Poate drept revanșă a atacului mișelesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
infectați cu substanțe radioactive au murit cu Încetinitorul În halucinații și chinuri dincolo de orice limită a suportării. Poate drept revanșă a atacului mișelesc dela Pearl Harbor ori alte considerente tactice, aviația americată la 9 august 1945 au mai aruncat o bombă atomică asupra orașului Nagasaki omorând În secunde peste 20.000 de oameni nevinovați În timp ce peste 50.000 de locuitori au murit În aceleași imposibile zvâgniri de moarte grea...! În aceste condiții Japonia a fost Îngenunchiată și a capitulat necondiționat la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își păstra neutralitatea, nu va livra armament rușilor să poată Înfrunta mașina de război germană și, nu va participa la zdrobirea germaniei naziste În timp ce, Hitler era stăpânul Europei, mai avea puțin și termina și cu rușii iar armele nucleare și bomba atomică În mâinile acestui paranoic, ne spulbera În secunde dacă nu eram născuți germani...! Mai trebue adăugat, dacă diplomația română prin ce-i patru martiri ai neamului românesc nu duceau tratative cu Aliații pentru a declara război germaniei naziste, atunci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la periferie. O treabă de care nu putuse scăpa. Nu folosise iarbă În seara aceea, doar whisky, spusese ea. Iarba nu o excita cum Îi plăcea cel mai mult să fie excitată. Lui Wharton patru telefoane Îi dăduse dintr-o bombă plină ochi. El spusese că trebuie să-și facă somnul; era după unu noaptea; era ciufut cu somnul, cu sănătatea. În cele din urmă dăduse buzna peste el cu un sărut zdravăn. Strigase: „O să ne futem toată noaptea!“. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întinsă, ca În Vista-Vision. Acolo unde stăteau, domnul Sammler și ceilalți, ofițeri de presă și jurnaliști israelieni, se aflau În siguranță. Bătălia se purta la mai bine de două mile depărtare de ei. Coloanele de tancuri făceau manevre În praf. Bombele curgeau din avioanele care la distanță semănau cu niște insecte. Vedeai aripile când se răsuceau În lumină, apoi auzeai exploziile și brusc se Înălțau tufe de fum. Vag, auzeai mașinăriile - șenile de tancuri În depărtare. Auzeai sunete mărunte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mici și stricați. Locul unde se aflau ei fusese bombardat mai devreme. Nu-ți puteai da seama de ce. Nu părea să existe nici o rațiune militară pentru asta. Dar pământul era plin de gropi mari, Încă Înnegrite de funinginea proaspătă a bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părea să existe nici o rațiune militară pentru asta. Dar pământul era plin de gropi mari, Încă Înnegrite de funinginea proaspătă a bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sau mai mult. În plus de asta, se pare că o avem. Cine știe cum merg lucrurile astea? Îl știți pe celebrul Oblomov? Nu se putea ridica din pat. Această fantomă a inerției sau a paraliziei. Opusul era activismul frenetic - aruncarea de bombe, războiul civil, un cult al violenței? Ați menționat asta. Oare Întotdeauna facem o treabă, Întotdeauna pînă la sentimentul nenorocirii? Persistăm până la epuizare? Poate. Uitați-vă la temperamentul meu, de exemplu. Vă mărturisesc, domnule Sammler (și ce bucuros sunt că ciudățeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plasată era încrederea mea. În ultimele două săptămâni, am descoperit vreo douăzeci de greșeli concrete referitoare la cazul Shebei și asta doar în ziare. Săptămâna asta, luni, un tip isteț de la Daily Mirror a scris despre Sheba că e „o bombă pieptoasă“. (Toți cei care au văzut-o chiar și în treacăt știu că e plată precum câmpurile din Fenland.) Iar ieri, ziarul Sun a produs un expozeu asupra soțului Shebei în care se pretindea că Richard, care predă Teoria Comunicării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-l prindă pe creierul unei celule teroriste, un tip pe care-l urmăreau de doi ani. Mai exista un singur martor cu care trebuia să se discute: o iubită căruia îi fuseseră dați papucii. Fata fusese prin zonă atunci când explodase bomba la reședința guvernatorului și era mai mult decât dispusă să vorbească. În vis, Mike intră primul în încăpere. O vede pe fată și explozibilul pe care-l are prins pe piept, îi vede zâmbetul straniu și ochii isterici. Instantaneu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bază este: niciodată să nu bei dintr-un pahar înainte să te uiți în el. Viespile iubesc vinul, albinele preferă cola, iar muștele sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă când o deschidea ca să respire sau să caște. Alice s-a apărat cu mâinile de insecte în timp ce Helena o conducea către cabană. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Bărbatul nu era sigur care era misiunea lui, dar era convins că ea nu se rezuma la un virus de calculator sau la o pana de curent care nu băga în sperieți pe nimeni. Chiar și un sinucigaș care detonează bomba cu el cu tot nu mai era o știre de prima pagină. Allah cerea mai mult de-atât, iar Ahmad avea nevoie de un dumnezeu care să ceară mult. Altfel n-ar fi putut să-L respecte. Ahmad s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit cuvîntul acesta. MÎna Îi Înțepenise pe butelie și mă privea bănuitor. Atît forma, cît și culoarea făceau ca acea butelie să semene cu o bombă. La mijlocul unuia dintre capete avea Înscrisă, sub forma unei frunze de copac, marca fabricii, de culoare albă. Am impresia că nu i-a mers la inimă formula mea de adresare. Deși nu era la origine altceva decît un negustor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu un salut, dar unul prietenos, aș zice. Dacă nu era, așa ceva, nu-mi dau seama ce vroia sa Însemne. CÎnd am ridicat receptorul, o tulburare ciudată puse stăpînire pe mine. Aveam impresia că, m-am apucat să demontez o bombă, dar habar n-aveam cum trebuie să procedez. Poate intram de-a dreptul Într-o capcană ce-mi fusese de mult pregătită. Am mai verificat o dată numărul de pe bucățica de hîrtie și l-am format Încet. Cu ce să Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pace și la muncă. Ce freedom of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau bilețele cu lozinci și acum le și repetăm: Cea-u-șescu pa-ce! România comunism, Ceaușescu eroism! Vrem fur-na-le și tractoare, nu vrem ar-me nu-cle-are! Nu bombei cu neutroni! Hai, toași, mai însuflețit, mai cu viață, zău așa. Și să aveți în vedere să nu vină tovarășele cu varza la ele, direct dân piață. Elevii să nu joace bâza, ați auzit, tovarășa Miroiu, că la dumneavoastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de partide de sex rapid cu băieții de la Uzina Republica. Dacă le întrebam ce streche le-a apucat și de ce riscă să rămână gravide de atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi și Vali. După câteva secunde spuneau: „Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zile ca în București, mai specific, Berceni, Mandravela, deși le va lipsi farmecul local. Se mai anunță și că Arnold Schwarzenegger este acuzat în plină campanie electorală de hărțuire sexuală, că au mai murit 19 oameni în Haifa de o bombă suicidară și, așa, încet, lumea curge între greve, campanii electorale, terorism. Deși nu mă împac cu pedeapsa cu moartea, pe indivizii care practică uciderea semenilor lor nevinovați, nebeligeranți nu îi văd în altă parte decât puși la zid. Cred totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]