KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

nici n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi vrînd, să mă-nchin la una cu pulpele goale?!... Las' că scot eu dracii din tine... Dacă nu te-oi castra într-o zi, să-mi cînți mie ca mierla... Sultana trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare. De la bar, se aude zgomot de sticle, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi, totul lună! -, apoi la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie, adunînd din mers farfuriile goale. Nu vreți niște brînză de oi pentru copii? o întreabă pe femeia care ține un copil între genunchi, schimbîndu-i bluza udă pe piept de la ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați au mîncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vibrațiilor, i s-a slăbit garnitura de burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai să împănăm fereastra aceea arată studenta, închizînd caietul de curs din fața sa. Lazăr ia programul de sală de pe masă, aduce un cuțit din bucătărie și merge la fereastră. Fata rupe bucăți din program, le îndoaie, iar el le presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama de aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă cățel, să vadă dacă nu a pățit ceva. Auzind-o pe bătrîna cu ochelari, se apleacă spre ea: Cine-i brută? Dumneata răspunde în șoaptă, apăsat, femeia. Dar dumneavoastră, mamele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe sub ochelari, lovită adînc de vorbele bărbatului, strînge cărțile de joc și, fără o vorbă măcar, se ridică, lăsîndu-se condusă de soț pînă la locul de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de lîngă bucătărie, unde este lada de gunoi. În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul barului, să vadă cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală pe jos. Fata vrea să spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul telefonului. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu v-am spus... La insistențele șoferului, Sultana și-a coborît din dormitor aparatul de radio, așezîndu-l pe bar. Vocea optimistă a crainicului anunță cîte șosele au fost destroienite, apoi, în interviurile telefonice, din fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de ceai. Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe Letiția cum spală, ca o fetiță pusă la muncă de părinți vitregi, i se face milă; dar la a doua trecere, rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așază peste copilul de pe genunchii studentei. Ușa se deschide din nou. Țăranul, urmat de un pasager, aduce lemne, întețind focul. Pe la mese, ori pe saltelele întinse jos, nu se mai vorbește nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doi pași se întoarce și-i umple paharul: Asta-i pentru cum ai condus... Umpleți și domnului profesor arată Lazăr paharul de alături. Meritul îi aparține pe jumătate... Șoferul nu înțelege aluzia lui Lazăr; umple paharul profesorului și pornește spre bucătărie. Vă rog, poate-l vedeți pe chelner... spune încet Letiția, ridicîndu-se de pe scaun cînd șoferul trece pe lîngă ea. Andrei aprobă din cap și, cînd ajunge în bucătărie, nevăzîndu-l pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița îl vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Șoferul nu înțelege aluzia lui Lazăr; umple paharul profesorului și pornește spre bucătărie. Vă rog, poate-l vedeți pe chelner... spune încet Letiția, ridicîndu-se de pe scaun cînd șoferul trece pe lîngă ea. Andrei aprobă din cap și, cînd ajunge în bucătărie, nevăzîndu-l pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să plătească." Mm... bine... murmură Pavel ridicîndu-se, obsedat de gîndul că gluma lui, cu aruncatul în iazul secat, poate deveni realitate; în fond, la anchetă, se poate conchide că fata a ieșit să se plimbe și a căzut. Pleacă spre bucătărie, abătut, cu privirea în jos, în care nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-au venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se profilează la orizont conducerea colectivă, muncitorească. Mîine la prînz vreau să-mi fie gata lucrarea, te rog! hotărăște Săteanu, apoi, auzind încuviințarea directorului, salută și închide. Doinița, hai să mănînci cu tăticu' strigă el încet, cu drag, pornind spre bucătărie. Fata coboară scara interioară și-l ia de braț: Deseară mă duc la teatru, la vizionare; sînt invitată; am să vin mai tîrziu. Bine, Doinița, bine. Mai facem petrecere mîine seară aici? întrebă fata, vrînd să pară indiferentă. Nu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul ăsta-i nebun! a exclamat, desfăcînd baierele traistelor. Maria a găsit-o fericită, trebăluind în jurul mesei pline. O singură dată fata a întrebat de unde atîtea bunătăți, apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te temi că o să ai neplăceri la serviciu ? își amintește Maria Bujoreanu că l-a întrebat pe un ton cald, prietenesc, în clipa cînd fiica ei a ieșit spre bucătărie. Nu, doamnă a rîs Săteanu bine dispus. Mă așteptam la întrebarea asta. Ce credeți că am făcut pînă acum? M-am lovit singur înainte de-a afla ei și să înceapă a da în mine. O fi spus el cronicarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă a degerat. Țăranul vine de afară, aducînd un braț de lemne. Treziți din somnul abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]