50,919 matches
-
Prima vizită pe care am făcut-o, a doua zi după sosirea la Paris, a fost la fălticeneanca Monica Lovinescu, care locuia pe Avenue de l'Opéra, la etajul 7 fără ascensor. Era foarte obositor să urci. Ea s-a bucurat văzîndu-mă, pentru că ne cunoșteam din țară. Ce-ați discutat? Ce-a spus? Era fericită, îngrijorată? O cunoscusem în țară, dar nu pot să spun că eram foarte legați. Mersesem la Cenaclul Lovinescu în țară, bineînțeles, după moartea lui Lovinescu. Am
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Am lipsit cînd Doinaș a luat premiul de poezie. Monica a citit cîteva poeme: "Astăzi ne despărțim", "Mistrețul cu colți de argint" și, din nefericire, povestea cu steaua cu cinci colțuri, "Chinta stelară". Mai bună era "chinta regală". S-a bucurat că mai venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă pe cartelă, și cîteva bilete de metrou. Monica este persoana cu care nu pot să mă cert niciodată. Mereu ne-am ciondănit, o dată chiar
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Paolo Maurensig se naște în Gorizia anului 1943 și debutează la surprinzătoarea vârstă de 50 de ani, cu romanul Varianta Lüneburg. Cartea se bucură de mare succes și primește trei premii italiene. Va fi frapat de la început faptul că autorul este un experimentat șahist și în același timp pasionat constructor de viole și flaute baroce. Înclinația din urmă poate intra într-o sugestivă analogie
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un singur artificiu de compoziție, unul aproape naiv, dar care are calitatea de a nici nu se pretinde mai mult decît este: persoana I din capitolele care povestesc prezentul alternează cu persoana
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
accent pe comicul de situație, dus adesea pînă la extrem, pe umorul negru și grotesc, și - ca mai toți scriitorii comici britanici - nu evită nici comicul de limbaj. Scrierile sale au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de un succes rapid. Pe lîngă The Great Pursuit (Marea aspirație) sau Riotous Assembly (Gașca cea nebună), Tom Sharpe este faimos în toată lumea în special prin așa-numitul "ciclu Wilt", din care a publicat pînă acum patru volume - Wilt (1976
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
Liviu Antonesei, care mă numește, fără ironie, "simpaticul critic literar Alex" (ceea ce, tot fără ironie o afirm, mă înduioșează) încearcă să "repereze" onoarea Doinei Ruști, al cărei roman, Omulețul roșu, l-aș fi minimalizat pe nedrept în România literară. Mă bucur că Liviu Antonesei face acest gest de cavalerism, datorită căruia am numai de câștigat: domnișoara va fi, fără îndoială, fericită (așa cum îmi doream, în adâncul inimii, și eu), și nici reputația mea de critic exigent nu va avea de suferit
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
a te întinde (ἐπέκτασεωσ) spre ce îți stă dinainte se asociază la uitarea realizărilor din trecut (Filip. 3, 13). Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă 12. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare pas ce-l face în înălțimi duce totdeauna către unul de deasupra”20
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
μετουσία) la Frumusețea supranaturală, ca și cum ar fi fost la început și n-ar fi avut nici o părtășie 23„. Ar putea părea că dorința sufletului este împlinită, câtă vreme a aspirat să fie unit cu cel Preaiubit, iar de acum se bucură de această unire. Dar apare o realitate nouă, esențială pentru Sfântul Grigorie. Bucuria produsă de bunurile dumnezeiești nu face decât să crească această sete a sufletului. Este un fapt pe care sufletul îl constată, și care, a fost, se pare
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
urcușul cunoașterii celor înalte, căci, într adevăr, „ce-ar mai căuta cineva după ce i se recunoaște desăvârșirea? O vedem (pe mireasă - n.n.) aflându-se încă înăuntru și neieșită încă în afara ușilor ei, nici desfătându-se de arătarea feței Lui, ci bucurându-se încă prin auz de împărtășirea de bunătate. Deci această învățătură am aflat-o prin cele spuse, că întotdeauna li se potrivește celor ce înaintează spre cele mai mari, cuvântul Apostolului, care zice: Dacă i se pare cuiva că a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Marius Chivu Deși a publicat câteva romane care, atunci când au apucat să fie comentate, s-au bucurat de o critică bună (Dumnezeu binecuvântează America, Nemira, 1995, și Ultima tresărire a submarinului legionar, Nemira, 1998), Petre Barbu este mai cunoscut ca dramaturg, una dintre piesele sale fiind chiar premiată de către UNITER acum doi ani. Nu cred că mă
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
cu ciomege și de putere discreționară exercitată de forțe ale întunericului ce au drept contrafață rictusul bolșevic al lui Ion Iliescu. Însă păstrarea în temniță a lui Cozma nu e suficientă. Atâta vreme cât complicii săi direcți sunt liberi, ba chiar se bucură de-un substanțial sprijin popular, partida nu e câștigată. Felul în care PSD-ul ajunge să trântească în Parlament legi pe care le-a inițiat el însuși pe când se afla la putere indică nu doar lipsa de logică a acestui
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
de opere complete, posteritatea lui George Coșbuc nu s-a învrednicit încă într-o astfel de performanță, ce ar fi ținut de domeniul firescului cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu un scriitor ce s-a bucurat de o mare popularitate, factor favorizant, în principiu, pentru satisfacerea unei curiozități integrale față de o operă relativ ușor de cuprins. Dacă nici Coșbuc nu a beneficiat până acum de o ediție critică de Opere complete, atunci ce să ne mai
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
alt scriitor important, dar prea des uitat, al literaturii române actuale, Alexandru George, Marin Mincu pare a-și fi adjudecat definitiv în lumea literară dîmbovițeană calitatea de trouble fęte. M-am întrebat multă vreme cum de un om care se bucură de prietenia lui Umberto Eco și Gianni Vattimo, laureat al mai multor premii internaționale de prestigiu, poate stîrni în țară atîta idiosincrazie. Cred că am aflat o parte din mister după ce i-am citit consistenta antologie de texte publicistice Avataruri
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
tot din mediul specialiștilor în finanțe, pentru că a fost folosită de la început în anunțarea și dezbaterea procesului. în momentul de față, în uzul curent, cele două desemnări se concurează reciproc: leul nou e oficial, dar leul greu pare să se bucure de mai mare popularitate. Prețurile se afișează în genere în lei grei, dar nu e exclusă din anunțuri nici cealaltă formulă. Pe Internet, o verificare cu motorul de căutare Google oferă un rezultat interesant: în forma nearticulată, desemnarea leu nou
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
seninătate brăzdată, de fapt, de multe îndoieli, dar "oferită", ca liman statornic, celor tineri, care nu-i bănuiau tulburările. Dincolo de ele (sau, mai curînd, în ciuda lor) , profesorul Petru Apolzan a rămas pînă (aproape) la capăt binevoitor și deschis: "M-aș bucura dacă aș ajunge să spun într-o zi că îi semăn tatii în ceea ce a fost el în chipul cel mai adînc și mai esențial: un om cumsecade." O responsabilitate trecută firesc, în familie, dă relief celor cîteva simple, altminteri
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
toate oscilațiile grafice previzibile (RO, Ro, ro). De sursa clar orală sînt trunchierile numelor de persoana (prenume și nume de familie), despre care am scris de mai multe ori (singură noutate notabilă ar putea fi succesul de care s-a bucurat formă Băse în recentă campanie electorală), ca și ale unor forme verbale frecvente, mai ales ale unor verbe modale (tre', poa' ). Trunchierile familiar-argotice care își păstrează clasa morfologica (e vorba mai ales de substantive și adjective) erau destul de puține acum
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
cel vechi. Într-adevăr, lucrurile pe care le văzusem dincolo, arătau altfel aici, se vedeau, erau în lumină. Prezența lui continua să fie și aici, datorită ei. Ceva nu mai era ca înainte însă, căci Lyggia nu se mai putea bucura deplin de această schimbare. "Ce lumină bună ar fi avut Gellu aici, să scrie", mi-a spus ea, după ce mi-a oferit o cafea și și-a aprins o țigară, cu un gest ștrengăresc, de elev care fumează deși n-
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
găsesc la întoarcere. Pe 7 martie am aflat că n-o voi mai putea vizita de acum înainte decât așa ca acum, în amintire, umblând pe străzile acestea dintre care, poate, vreuna, se va numi Gellu Naum, poet. Și mă bucur că va fi și ea acolo, ascunsă în prenumele lui.
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
progresului, dar asta nu îl face adevărat.) Să nu disper. Există și excepții. Dintre acestea voi alege eseurile strălucite ale lui Traian Ungureanu care știe despre ce vorbește și știe cum să formuleze lucrurile. Cum am spus și altădată, mă bucură tot ce citesc sub semnătura lui. Dar să trecem la temă. Linia actuală a Partidului Republican din Statele Unite se întemeiază pe principii care s-au constituit acum vreo cîteva decenii în jurul unor oameni de stat de mare prestigiu și influență
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
armătură de idei desprinse din tradițiile filozofiei politice de la Aristotel, Montesquieu și Părinții Fondatori ai Constituției americane încoace. Cum și-au organizat programul de guvernare republicanii sub egida lui George Bush? De ce îl aprob și îl sprijin? De ce m-au bucurat rezultatele electorale de acum cîteva luni din America? Mă voi mulțumi să schițez un plan aproximativ de la care cei interesați pot apoi merge mai departe, mai în adîncime. Să începem cu economicul. Partidul Republican este garantul și apărătorul proprietății private
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
suprapune cu cea a impulsurilor sale vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei regenerări: "Tu, întrebarea mea și carne bună,/ Catifelare însăși a invizibilului
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
minunat paradox: "Făcuse o pasiune pentru o femeie heterosexuală, măritată cu un bărbat cu care i-ar fi plăcut ei însăși să se mărite". Romanul lui Franzen (apărut în 2001, distins în același an cu National Book Award) se va bucura de succes printre cititorii români. Și succesul ar fi explicabil. Tematică contemporană, situații clasice dar iluminate interesant, modificări de tonalitate și chiar de tehnică narativă (în penultima parte proza e vitalizată ingenios prin transcrierea unor mailuri dintre Denise și Chip
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
a culturii, banii se duc, cu nemiluita, pe tot soiul de "acțiuni" îndoielnice. Și atunci? Nu se dorește? Probabil: la Craiova, de pildă, oricând se găsesc fonduri pentru apariția unei noi publicații (vezi "Lamura"), dar pentru centenara "Ramuri", care se bucură de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate revistelor culturale. Previzibil, Ministerul Culturii a fost sufocat de cereri, de "proiecte
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
o scurtă vacanță în sătucul de pe malul mării. În vederea întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau măsura renumelui de care se bucura Gala, iar osteneala lui Dali nu rămîne nerăsplătită. Muza nu se sperie nici de costumația, nici de mirosul pestilențial pe care Dali îl răspîndea în juru-i (întreținîndu-și deliberat renumele de "coprofag"). Îl ia de mînă pe tînărul de 20 de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]