15,206 matches
-
flori.... S-adormim...,să mă visezi ..." ...E-o minune de poveste, întâmplată-n lumea verde, c-o iubire fascinantă, înflorită peste timp... Frumusețea Primăverii, magic charm ce nu se pierde, reînvie-n flori și fluturi, într-un Sacru Anotimp... pe câmpiile celeste... Antonela Stoica 14 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: ÎNTR-UN SACRU ANOTIMP / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNTR-UN SACRU ANOTIMP de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382970_a_384299]
-
-s uitate de un an. Mă las condusă de venirea vieții, La mine-n prag cu genele-i de vis. Mă desprind de-mbrățișarea gheții... Și inima-mi spre soare mi-am deschis. În mine-n muguresc din nou salcâmii, Câmpiile se oglindesc în ochii mei... Iubite, crede-mă, nu am vedenii! Acestea toate eu le văd prin ochii tăi. Și dacă iar în lume natura reînvie, Și dacă mai luptăm să ne iubim... Să facem primăvara sărbătoare, Și bucuria vieții
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou, Să-nflorească pomii-n lunca, să devină totul nou, Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător ... Citește mai mult Hai să râdem fraților-Odă râsuluiAna PodaruRâzi și tu, râd și eu, azi e ziua când vom râdeSă se-audă hohotit și din sufletele hâde... Râsul este cânt, e hrană pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
copiii laolaltă...Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă,Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou,Să-nflorească pomii-n lunca, să devină totul nou,Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie,Soarele să strălucească pe un cer surâzător... III. ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Capitolul V Noaptea coboară pe dealurile Moldovei trăgându-și trena neagră după ea că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ca un flămând care a dat peste o masă plină de bucate, te minunezi, doar o fracțiune de secundă, apoi înfuleci cu lăcomie. Mai ai timp să analizezi?! Până într-o zi când alergând după un iepure am intrat în câmpia plângerii și mi-am adus aminte de acasă... Și atunci mi-am pus întrebarea: „Oare sunt fericit? E mai bine aici decât acasă?” Realizezi că ești ca și copacul din pădure a cărui cădere nu e auzită de nimeni. Deci
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când fâlfâie pe lume violetul”(Plumb de iarnă). „o pictură parfumată cu vibrări de violet”(Primăvara).”și „voi lua din cer/ceea ce nu mai găsesc prin
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
țineau după mine la o oarecare distanță suportabilă și îmi făceau semne disperate că nu e așa, că ceea ce îmi spune tata s-a petrecut, într-adevăr, cîndva, demult, a existat acel băiat cîndva, dar că acum taică-miu bate cîmpii, la figurat, dar și la propriu, degeaba. Încercau prin semne disperate să-mi spună că de fapt taică-miu a și murit demult și că nici eu nu sînt cel care cred eu acuma că sînt, că în realitate, la
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
speranței. Nu mă întreba nici cum, fiindcă eu sînt cel ce adorm în fînul podurilor și mă trezesc în pivnițele în care am plantat liliac, sînt cel care se suspectează de o nesfîrșită milă, de o evadare secretă înspre întinderile cîmpiei, într-un apus care îmi va deschide larg porțile definitivelor ape. Referință Bibliografică: Băiatul cu pălărie verde / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul VII, 29 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile
BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383086_a_384415]
-
aceea viața noastră-i vinovată. Ce tristă este lumea asta mare, Cînd ne trezim că nu avem iubire Și că îmbătrînim fără cruțare Și fără nici un fel de lămurire! Însingurați, cuminți, la masa sorții, Mai goi decît Adam pe o cîmpie, În față cu un vin, îi cerem morții Să mai întîrzie-o clipă, cît mai vie. În orice caz, trăim, - acesta-i dreptul Pe care ne-am văzut stăpîni, în lege, Dar chiar și-așa ne mai înțeapă pieptul Și vise
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
Cișmele. Știa el că astă vară, pârâul șipotea pe lângă drum, ca un șarpe argintiu, care se strecura prin păpuriș și rogoz, alintat de crengile pletoase ale sălciilor. Iar de la Cișmele, urca spre apus peste deal. Pe urmă devenea drept, pe câmpia ușor vălurită cu orizonturi largi, pensulate ici-colo cu verdele rotund sau țuguiat al copacilor din depărtări și cu fâșiile răzoarelor. Verdele lanurilor de porumb alterna cu largi pete de galben ale miriștilor, galben murdărit cu pete verzui de sămulastră sau
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
de Drumul Olacului. Acum îi spuneau Drumu’ Lacului, deși nu există niciun lac prin apropiere. Același nume spus altfel, și cu sensul pierdut în pulberea trecutului. Acest drum nu era nici drept, nici neted, cu multe ocolișuri, suișuri și coborâșuri. Câmpia Burnasului este prin aceste locuri destul de vălurită până în lunca largă a Dunării, care începe din marginea comunei Traian. De aici și până la Turnu Măgurele, fâșia de pulbere a drumului plutește neted și fără ocolișuri. Dar până acolo, Tudorel știa că
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
motivează, S-avem mulți elevi de frunte Să urce "munte după munte" Și-n ei dorința să se nască : Vreodată, să ne depășească ! Acum la ceas aniversar ÎL Rog pe CHRIST Să ne dea Har Ca-n Balșul nostru din câmpie Pe locu-ntâi, "Drumeș" rămâie ! Iar cei ce s-or pensiona Și cei ce vor debuta, Dar și elevii, fără greș, Să aibe-n inimi pe "Drumeș !" ............ Brandul "Drumeș" Cu interes citeam pliantul, scris ca să aflăm și noi Că-n "șaișapte
ZIUA ŞCOLII MIHAIL DRUMEŞ 26 NOV. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383102_a_384431]
-
în fierberi de istorii Și-n talazuri cu primejdii S-au cuprins adânc de glorii. Vulturii răsar din stâncă, Oltul naște pui de lei, Noaptea lor e mai adâncă, Noi ne luminăm prin ei. Și-ascultăm cum grâul crește În câmpiile române Și trăim într-o nădejde De-a munci și de-a rămâne. Dreptul de-a avea o țară Și de-a-i spune ROMÂNIA... Ei, eroii, ni-l lăsară Înfrățindu-se cu glia. George Coșbuc - Scut și armă Domnul sfânt
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
lucește, și pune temei pe tot ce își zice că este lumină, din puțuri crăpate te-mbie să bei... ...de toate s-aduni din grămezile sorții - s-aduni și să iei! ce prostie să dai! - și-apoi te îmbie-n câmpiile morții și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel! O viață are omul, ferice de el! Oțetul uitarii în burete tu țese-l și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, cănd v-ați adus De noi aminte? Străinilor voi nu le-ați spus Că doine că a noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Si cuiburile voastre-n crâng! E vară, vara! Ăă vrea la suflet să vă strâng, Să râd, de fericit să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Si cuiburile voastre-n crâng! E vară, vara! Ăă vrea la suflet să vă strâng, Să râd, de fericit să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceti înapoi! Citind cu acest prilej mai multe despre responsabilitățile organizațiilor de ocrotire a mediului cu tot ce presupune viața
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație ... XIX. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... Citește mai mult După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Asociația Istoria Artei și-a propus să marcheze în 2016 un eveniment cultural cu profunde implicații istorice, într-un an în care omagiem contribuția familiei regale la dezvoltarea României: organizarea „Expoziției Generale Române” și amenajarea Parcului Carol I în Câmpia Filaretului. Proiectul „Parcul Carol I - 110 ani” își propune reconstituirea istorică și digitală a Expoziției Generale Române din 1906, din perspectiva pavilioanelor de arhitectură, a monumentelor de for public, a personalităților care au contribuit la realizarea proiectului urbanistic și peisagistic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92518_a_93810]
-
urmează, sintagme poetice a căror forță de sugestie este dincolo de orice îndoială: ,, La umbra umbrei veșnicește Ana’’; Mi s-a uscat de dorul tău cerneala’’; ,,Străjerul nopții moartea mea vestește’’; Atunci, cutremurat, mă duce gândul/ La Inorogul meu, cel din Câmpie,/ De veghe stau icoanelor, țin rândul/ Căzuților martiri din Poesie’’; La fel și tu, iubire din poveste,/ De vrei să mă lovești, nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng deopotrivă:/ Arată-mi Calea, barca e-n derivă”; ,, O
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
un vârtej din care Mihai Vișoiu a ieșit triumfător nu numai ca om, dar și ca scriitor, condeiul său pornind a pune pe hârtie câte ceva din gândurile ținute la pritoc, înainte de a-și lua zborul spre descoperirea universului țăranului din câmpia Bărăganului. În 1964, către sfârșitul anului, când Mihai Vișoiu a citit, în cenaclul „Nicolae Labiș”, condus de Eugen Barbu și Dinu Săraru, povestirea “Dragoste mare cât o cruce”, în sala de la etajul I al Casei Scriitorilor, de pe Calea Victoriei, s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
al unor pagini care îl recomandă pe prozatorul autentic, Mihai Vișoiu a intrat în conștiința publică și în ipostaza de zile mari a reporterului de cotidian. Trăind cu o patimă ce răzbate cuceritor în scrisul său, în mijlocul Bărăganului și al câmpiei Dunării, pe care nu ostenește să le cutreiere și să le redescopere necontenit în imagini menite să ne urmărească și să ne învinovățească pe bună dreptate, pentru cât rămânem, mulți dintre noi, atât de străini obârșiei noastre, de vatra credinței
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
cenacliștii din sudul țării, manifestându-se mai ales în deplasările noastre culturale din afara județului, pentru că în perimetrul Ialomiței voia să fie, și era cunoscut drept ziarist serios și nu „pârlit de nuvelist”, vorba marelui nostru coleg de scris și de câmpie Ștefan Bănulescu. Câte povestiri de Mihai Vișoiu s-au consumat în editura aerului?”. Toate aceste aprecieri se vor adeveri odată cu lansarea traducerilor în limba engleză a volumelor de proză pe care Mihai Vișoiu a avut bunăvoința să nu le lase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
creator de destine literare. De un asemenea „tratament” s-a bucurat și nea Mișu. Vasile Poenaru l-a înfiat propriu-zis pe Mihai Vișoiu deși el îi poate fi fiu. Această chimie a fost posibilă poate din dragostea amândurora pentru imensitatea câmpiei, a Bărăganului, Vasile Poenaru fiind născut și crescut în Miloșeștiul aflat într-un loc unde soarele se înneacă în propriul sânge atât vremea răsăritului, cât și la cea a apusului. El a ascultat grâul crescând în primăverile când, de Sfântul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
decenii bine cunoscut iubitorilor de literatură din județ, în special iubitorilor de poezie. De aproape patru decenii, de la debutul în revista Tribuna, din 1974, Mariana Pândaru s-a dedicat literaturii și a oferit cititorilor volume valoroase de poezie (Dincolo de râu, câmpia - 1987, Salt mortal - 1992, Ferigi înzăpezite - 1996, Lacrima de ambră - 1998 etc.), interviuri, note de drum etc. Mariana Pândaru a fost și este o prezență activă în publicistica hunedoreană de după 1989, în special în paginile ziarului Călăuza, înființat în anul
„Cartea florilor – The Book of Flowers” [Corola-blog/BlogPost/92852_a_94144]