7,416 matches
-
a bărbatului, „un zero care nu are valoare decât pus lângă altcineva” (Maria Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria", 1919)16. - Bărbații au monopolizat toate drepturile. Drepturile femeilor sunt uzurpate de veacuri, iar în momentul în care cer drepturi, bărbații încep să le cântărească creierul (trimiterea este la atitudinea lui Titu Maiorescuxe "„Maiorescu,Titu", acesta raliindu-se unor argumente pe filiera unui autor francez, potrivit cărora femeile au creierul mai ușor, și aceasta le face inapte politic și cultural). Sau, și mai stupid, susțin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
serviciile pe care le oferă la clasă; • rezolvarea unei probleme comune: mai mulți profesori Își Împărtășesc cunoștințele pentru a identifica o nevoie sau o problemă comună, pentru a propune soluții, a evalua idei, a planifica și aplica soluții și a cântări rezultatele (de exemplu, o echipă de evaluare, formată din profesori, psihologi, asistenți sociali, se Întâlnește pentru a identifica problemele cu care se confruntă un copil, pentru a planifica, a se pune de acord și a aplica soluții pentru depășirea respectivelor
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
îi cerea părerea asupra unui candelabru sau asupra unei cărți abia ieșite de sub tipar. De la filosofie trecea la istorie, de la religie la poezie, dar se dădea în vânt după anecdote, le considera sarea și piperul conversației și cheia pentru a cântări un personaj, o împrejurare, o epocă. În ultimele luni stăruise prin cercetări amănunțite asupra funcționalității castelelor feudale, asupra arhitecturii lor. Vorbea de Frederic de Suabia cu un amestec de invidie și de ură, cita din memorie fragmente întregi din tratatul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii. — Așadar, spuse, lovind cu degetul hârtia creponată. Pe mine nu mă interesează rubricile. Nu mă interesează
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki, citi Cosmina. Îl știi ? — E teribil, răpunse Pantelimon. Moartea urcă pe scări și-ți bate la ușă... Nu mai inventa, acum, că suntem unde suntem... — E teribil, îți spun, repetă doctorul fără de arginți, cântărindu-și moneda în palmă. Moartea, dacă n-ar fi ceea ce este sau, mă rog, ceea ce credem noi că este, ar fi chiar prima parte din concertul ăsta. Se apropie și își strecură mâna pe după mijlocul ei, pentru a ajunge la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se strângea în piept, se făcea ghem, când vreun polițist îi cerea actele și le privea lung, întorcându-le pe toate fețele. Ce o fi fost atât de citit, se întreba, când întârziau asupra peticului de carton plastifiat, o cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e doișpe fix. Adu niște pietre mai mici, așa, cam cât pumnul. Să fie vreo patru. Maca i le aduse de prin brazde. Omul le cântări pe rând. — Asta nu e bună, var întărit, îl topesc ploile. Nu trebuie să facem lucruri de mântuială. Să fie rezistente în timp, ca motoarele rusești. Maca îl întrebă cu mâinile cam despre ce e vorba. Omul își ridică arătătorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în mașină, ca director de scenă. Echipa întocmită de el constituia un fel de trupă de șoc, căreia el, ca șef politic, nu-și permitea a-i aparține. Tudorel, ca mai tânăr, avea prilejul să se călească în lupta clandestină. Cântărind bine toate circumstanțele, rezultă că echipa n-a avut intenția expresă de a ucide pe Dan Bogdan, însă firește nici vreo grijă deosebită de a-i menaja viața. Chiar alegerea mijloacelor pledează pentru această ipoteză. Dan Bogdan putea prea bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rece și insensibil. O simplă materie inertă. A muri înseamnă a trece de la starea de animal sensibil la aceea de obiect rigid. Prin urmare, într-o clipă voi deveni ca fierul și ca piatra, un simplu material ce se poate cântări, nimic mai mult. Dacă din acea clipă înainte cineva va spune către trupul meu "Tudorel", e totuna cum aș striga eu "Mihai Viteazul" la strachina în care mi-a fost adus borșul. Absurditățile existenței mă copleșesc de la o vreme. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de o defecțiune din partea invitatului special. De fapt, Pomponescu era afectuos și se umbrea din cauză că din mulțimea de cunoscuți alesese pe cel mai candid, după opinia sa, căruia voia să-i facă favoarea unei confesii sincere. O neglijență din partea acestuia cântărea mai mult decât o felonie a unui partizan. Om cu un număr enorm de cunoscuți și de rude, Pomponescu era mereu în căutarea unui prieten, pe care îl dorea sau mai bătrân decât el, sau mai tânăr. l se părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evidență cu mijloace realiste și magice în același timp. Cel care a remarcat trecerea la tonul de ,,ghidușie’’ care însoțește transformarea lui Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui Ianulea, și prin evocările anecdotice implicate în bârfele Acriviței. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea, ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
telepatia mintală, telegrafia fără fir, credințele creștine, drepturile femeilor, toate problemele științei medicale, religiei și politicii. Am mers până acolo încât am născocit modalități de cântărire a sufletului uman; mi-am construit în propria cameră un aparat pentru a-mi cântări sufletul în momentul când se desprinde de trup" (Reiss, 1990)146. Maniacul e capabil să vorbească cu rapiditate și convingere, încercând să exprime fluxul rapid al ideației sale. Poate deveni agitat, iritabil, în special în relația cu oameni pe care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ba, în mod cert, voi merge până în acest punct căci tocmai aici rezidă iluzia. A devenit uzual să se raporteze valoarea tuturor lucrurilor la valoarea numerarului. Se zice: acest lucru valorează 5, 10, 20 franci, cum se zice: acest lucru cântărește 5, 10, 20 de grame, acest lucru măsoară 5,10, 20 de metri, acest pământ conține 5, 10, 20 de arii etc., și de aici se trage concluzia că moneda era măsura valorilor. Dumnezeule, așa pare. Da, așa pare, și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de recunoștință. Din vechime (Seneca) se credea (ce naivitate!) că prima cauză pentru care cineva este nerecunoscător este că nu poate fi destul de recunoscător... Recunoștința rămâne o floare rară. Această inconsecvență are pentru "păcătoși" o judecată care implică intenția binefăcătorului cântărind nu cât de mare este darul, ci, culmea, din ce intenție pornește. Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința, răpește oarecum recunoștinței bucuria; suntem înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sânt circumspect față de proiectul care le precede și le dă naștere. Îmi cântăresc apoi periodic viața și faptele pentru ca, dacă ele nu s-au dovedit bune, să pot modifica proiectul din care s-au născut. Mă îndoiesc de ceea ce urmează să fac, așa cum mă îndoiesc de ceea ce am făcut. Această permanentă cumpănire a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
perdea compactă de brazi, în față priveliștea văii care alunecă pe o axă perfectă, și soare, imens de mult soare, matinal și tomnatic, izbindu-ne în față și amețindu-ne. Este 930. Ne întoarcem, și pe drum facem mici bilanțuri, cântărim proiecte. Mă plâng că nu-mi văd încă prima carte după Tragicul. "De unde obligația de a merge cu tramvaiul, din stație în stație, cum spunea Heidegger despre Hartmann? Există perioade de splendidă primenire; mie îmi place când văd anunțul " primim
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moarte de douăzeci de ani de dogmatism - Platon și Plotin, Kant, Kierkegaard, Nietzsche, Freud sau Heidegger, a scrie cărți erudite și rafinate - toate acestea erau momente ale unui ritual de eliberare în spirit, într-o lume în care totul era cântărit și validat după criteriile "acțiunii" și "practicii". Această eliberare laterală, discretă și nespectaculoasă, vinovată, poate, în egoismul ei intelectual, a fost și este încă forma de supraviețuire a tot ce e mai bun în spiritualitatea română de astăzi. Dar nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vechituri, eșecuri și lucruri teribile care a crescut și care amenință să spargă ușa și să se reverse peste mine. Trebuie să deschid ușa acestei camere, să scot totul afară și să prefir totul, să iau fiecare obiect, să-l cântăresc și să-l pun la locul lui. Oamenii mai ales, oamenii cu care am traversat viața și cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună. 15 octombrie Cred că puțini compatrioți au resimțit, asemeni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scurtă adulmecătură, strâmbă din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-a rămas și astăzi credincios. De ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fini cu ruina statului român. Să ne esplicăm. Azi sânt în România atâția amploiați încît ai putea să împli cu ei două generațiuni, nu una. Jumătate din acești oameni cari zgârie la hârtie ar putea să zgârie brânză și să cântărească la măsline or să facă cizme și haine. Câte brațe s-a luat meseriei, câte comerciului, ba cine știi câte artei și literaturei! Daca Gr. Alexandrescu n-ar fi fost toată viața lui amploiat ar fi devenit unul din cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din cupru, și alta din 1770, din argint. Un țechin venețian din aur, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, i-a fost confiscat autorului, în timpul dictaturii ceaușiste, de către milițianul Furtună, care a afirmat că l-a predat Băncii Naționale. Cântărea în jur de 2 grame. Monezile enumerate, alături de alte categorii de dovezi arheologice, sunt mărturii și indicii sigure ale unei continui și permanente locuiri ale meleagurilor umbrăreștene. Ele pot suplini cu succes absența ori raritatea informațiilor scrise, pentru unele etape
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
minut la jurnalul de la opt seara. Deja era prea puțin. De genul: "Rezumați zece ani de cercetări în șaizeci de secunde". Acum te poți socoti fericit cu treizeci de secunde. Un interviu: o idee, nu două. Chiar fără manipulare, cât cântăresc vorbele cercetătorului în fața imaginilor-șoc? Cred totuși, împreună cu doi cercetători care au lucrat mult cu mass media, Pinçon și Pinçon-Charlot (1997), că trebuie să comunicăm rezultatele cercetărilor, cu riscul disprețului din partea cercetătorului închis în turnul lui de fildeș, care îi consideră
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
zicem că e vremea pauzei celei mari pentru orchestră, și se urcă pe scenă unul de-i în stare să spună glume ca lumea. Și să zicem că băiatul arătos, de-i zice Freddy, are destulă vreme ca s-o cântărească pe Grete. Grete abia dacă se mai uită la el, că doar ea nu-i una din alea care cade lată după primul care se uită la ea. Dar Grete simte cum se strecoară iubirea pe sub ușă și pune cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de bălegar. Viața ta ar trebui împărțită între toți oamenii răi de pe fața pământului. HERRMANN (Brusc liniștit): Și când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu o parșivă de socoteală cerească, și prin cea de-a doua gaură a ta m-ai zvârlit în lume. Când o să trebuiască în sfârșit mămicuța mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la frumoasa Pereche și îl bate stângaci pe frumosul bărbat pe umăr. Bărbatul frumos se ferește fără să-și ia ochii de la frumoasa femeie. Schweindi apucă mâna care îl împinge deoparte și și-o pune între picioare. Frumosul bărbat îl cântărește foarte practic și cu interes măsurat pe Schweindi, care se excită cu mâna străină. Fotzi își vâră mâinile în gură și tremură isteric) SCHWEINDI (către frumosul Bărbat): Tu ești copil. Ești un o copilărie de puștan. Ești puștiul meu. Tu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]