3,622 matches
-
-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo-n cînt m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Cînd ceru-l credeam pe pămînt. Pe-atunci eram falnic avînt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sînt încă roze mai sînt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieței cuvînt A stins bucuriile mele, Mereu cînd zîmbesc uit, si cînt, În ciuda cercarilor grele, Mai sînt încă roze, mai sînt. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul crinilor În crini e beția cea rară Sînt albi, delicați, subțiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
localitate. îmi imaginam c-o să stau într-o chilie simplă, reconvertită, de călugăr. O cameră cu podele de piatră, cu pereți albi, cu un pat îngust din lemn. O cameră din care se vor auzi, plutind prin aerul nopții, îndepărtate cânturi gregoriene. Și, desigur, o să aibă și o sală de gimnastică. Toată lumea știe că exercițiul fizic e cel mai bun remediu pentru alcoolici și cei asemenea lor. Când o să plec de-acolo, o să am stomacul plat ca o scândură. Două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu aveam șapte ani și familia își cumpărase o mobilă nouă de bucătărie. Vechea mobilă fusese scoasă afară și, fiindcă eu nu aveam cu cine să mă joc, am stat acolo de una singură. Neavând altă ocupație, am început să cânt. î„Seasons in the Sun“, „Rhinestone Cowboy“ și alte melodii preferate din lungile călătorii cu mașina.) Mama, care era sus, în pat, doborâtă de o răceală, m-a auzit. Combinația dintre delirul ei și efectul pe care bucătăria goală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atașat de ea, că e în stare să divorțeze. O cheamă Shang-guan Yun-zhu - Perla Născută din Nori. Este o actriță e film care are puțin peste treizeci de ani. O actriță! A jucat în filmele Familia Qing în orașul apelor, Cânt cu vocea ta, Stăpâna Regatului Wei, Surorile scenei. Vorbesc aici despre o femeie care face ca viața mea să fie o glumă. O glumă la care nu sunt în stare să râd. Mi-i imaginez. Soțul meu și Shang-guan Yun-zhu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la clasă, vrând-nevrând respirăm același aer cu cineva pe care nu-l prea avem la inimă - la fel la cantină, la fel la internat - așa și În sat: trebuie să ne to-le-răm! Și, dacă n-o ducem tot Într-un cânt și armonie, vorba cântecului, să trăim alături, fără ciocnire: eu, moldovan, fac grâu, brânză; tu, lipovan, faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fioroasa. Și nu mai știe ce să facă - o ia de la-nceput: - Dacă tu frumos mănânci, eu poveste frumoasă ție-ți spun! - Nu-mi plac să mi se povestească povești - altceva? - Al’civa... Dacă tu frumos mănânci, eu cânticel frumos cânt ție... - Nu vreau cânticel, zic. Vreau să nu mănânc și să mor. Și, dacă eu mor, mama te bate pe tine și afară te dă - pe tine! Bălana Își face cruci, Își scuipă În sân. Apoi caută, caută, cu albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se pe flancuri, cum trebuie să fi fost, alunecând cu o altă suavitate șopotitoare pe trupul unduit al zeiței, cel al amphitritei În ceasul unic al nașterii sale, ca s-o transforme În cea care Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu chibrituri... cea mai mare pe care o găsești. Am venit cu o cutie mare din bucătărie și m-am așezat lângă ea. — Știi ce te rog? Să așezi acolo un băț de chibrit după fiecare melodie pe care o cânt. Vreau să-ți cânt tot ce știu. Mai întâi a interpretat liniștit și frumos melodia Dear Heart a lui Henry Mancini. — I-ai dat lui Naoko un disc cu melodia asta, nu? a zis Reiko. Da, i l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Isus a murit pe cruce. Înțelepții Marii Frății Albe erau aceiași care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a rozacruceenilor (roza albă din cânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a rozacruceenilor (roza albă din cânturile XXX-XXXI) a fost adoptată de Biserica din Roma ca figură a Mamei Mântuitorului - și iată de unde vine Rosa Mystica din litanii. Iar că rozacruceenii străbătuseră secolele medievale era fapt notoriu nu numai din infiltrarea lor pe lângă templieri, ci și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum. Trăiești și înțelegi viața altfel decât noi... - Dar până acum, la douăzeci și șase de ani, n-am făcut nimic. Doar că mi-am luat toate examenele cu bile albe. N-am descoperit nimic, nici măcar o interpretare originală a cântului XI din Purgatorio, pe care l-am tradus și comentat... I se păruse că Laura îl privea trist, oarecum dezamăgită. - De ce-ar fi trebuit să descoperi ceva? Geniul dumitale ar fi trebuit să se împlinească în viața pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
legionarii ascunși, pe care-i caută Siguranța. Și atunci va trebui să le spun cine sunt. O să mă trimeată la Piatra, ca să verifice. Și atunci..." Dar, ca de obicei, izbutea să se smulgă gândului care-l irita. Se trezi recitîndu-și cântul XI din Purgatorio, apoi încercă să-și amintească din Eneida: Agnosco veteris vestigia flammae... - Cu dumneata, cucoane Dominic, n-o scoate nimeni la capăt: treci de la o carte la alta, de la o limbă la alta, de la o știință la alta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Da, domnișoara Meynell cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în grabă de acasă, luase cu el și ediția lui din Dante și acum o răsfoi cu o prudență proaspăt dobândită, căutând pasajul pe care-l cunoaștea cel mai bine, Cântul III din Infernul: „Per me si va nella città dolente, per me si va nell’eterno dolore, per me si va tra la perduta gente 1...“ Numai după ce deschise cartea, își dădu seama, cu o strângere de inimă și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi trebuit să protesteze pe loc. Îi ceru lui Hattie să-i citească primele cincizeci de versuri, iar fata le citi, cu o expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de zi. Dacă există un infern, e cel pe care-l trăim noi. Vreți să spuneți că oamenii trăiesc acum în infern? Adică... de exemplu oamenii care mor de foame. Mă gândesc la oamenii răi. Dar oamenii de acolo, din cântul lui Dante, nu erau propriu-zis răi, nu-i așa? — Nu, dar nici nu se găseau propriu-zis în infern. — Acolo unde se găseau, era destul de groaznic. După care Hattie adăugă: Mi-e atât de milă de bietul Vergiliu că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse Emma. Bănuiesc că ai exersat cât ai putut? — Nu. Nu prea mult. Oarecum. — De ce? Poți folosi sala de muzică a colegiului. Și ți-am mai spus că poți veni aici oricând dorești. Da, sigur, folosesc sala de muzică și cânt la mine în apartament, când nu-i nimeni prin preajmă, dar... — Uneori am impresia că te rușinezi de splendidul dar cu care ai fost binecuvântat și că îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie. Logică a lui "trebuie să fie" care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei. Îmi amintesc de "dovezile" existenței lui Dumnezeu aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea este cea care nu există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
am apropiat de "comuniunea sfinților" din teologie. Să ne amintim că, de altfel, vocația tradițională a monahului (monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Spania, regatul meu de mori de vânt a dat faliment... Dincolo de toate mendrele și meandrele vieții, eul liric întrezărește o posibilitate de izbăvire: Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra zădărniciei, neantul devenind, în felul acesta, în ultima parte a cărții, un laitmotiv (Potir de neant, Restul e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apoi, de cenzura economică), au apărut în volumele: Muzeul Poetului(...), Poemul de dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească, de copilăria dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării, ca orice emigrant, Gh.T. devine un cronicar al vieții politice, un combatant acerb al racilelor de tot felul, deplângând spolierea țării: „N-au mai rămas prea multe de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]