2,726 matches
-
și privind spre trecători. E atât de mișcător În suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poți urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, mam urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădina, mă opresc o clipă, o Îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi Îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a III-a, iar jocul de pe “Municipal” i-a dat dreptate. La fel de adevărat este, însă, faptul că și jucătorii băcăuani și l-au făcut greu, asta pentru că, în minutul 11, după o centrare a lui Doboș, Vraciu a reluat cu călcâiul pe lângă poartă din 4 metri, în loc să pună latul pentru un gol sigur. Oaspeții au ieșit încet-încet la joc, din ce în ce mai curajoși, iar în minutul 38, exbăcăuanul Sascău a avut o acțiune periculoasă pe flancul stâng, însă șutul său în diagonală a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Boghian l-a găsit pe Vraciu demarcat în careu, iar acesta a înscris un gol superb, cu un șut sub bara transversală a porții lui Covrig. În minutul 68, o fază frumoasă de atac a gazdelor, cu două devieri cu călcâiul, l-a găsit pe Eudean demarcat pe stânga, a urmat o centrare ideală în careu pentru Vraciu, care a îndeplinit o simplă formalitate pentru 4-0. Ultimul gol al meciului a fost o bijuterie a mezinului Vlad Pavel, care a șutat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
explicat profeso rului că, probabil, fiindcă zeul Mercur, al negustorilor și al hoților la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu și o spun acum după Herodot) cu podoabele lui virile În excelentă formă, era Închipuit cu aripi la călcâie, fugar pe drumuri la fel ca și metalul cel neastâmpărat. A fost destul ca tot restul anului eminenții clasei din primele bănci să mă onoreze cu teama lor quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ghive ciului i se zice „călu găresc“ sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu de ce i-o fi zicând „regală“, din muche de burtă, din mură și călcâi de vacă, temperată În excesiva ei suculență cu lămâie stoarsă deasupra, cu mujdei de usturoi, cu ceva piper și ardei iute, formulă supe rioară tuslamalei tripes à la mode de Caën, așa cum se servește, cu o sticlă de cidru alături
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței, Aurica, cu nume schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
murdare cu cru ciulița ei doublé de la gât?... (Plâng Într-un colț al odăii mele, când scriu astfel de rânduri, toți Amorașii cu aripioare tran dafirii din mitologia păgână, cum și toți Îngerii cu robe albe și aripi lungi, până-n călcâie, ai credinței creștine.) Nimic, prin urmare, nu le repugnă femeilor din tot catalogul socotelilor, practicilor și rătăcirilor infamante, depra vante și degradante. Le patronează, le depozitează, le instigă și le pro pagă. Iar dacă nu iei seama din timp la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încă sub gospodărirea sașilor, cu marea și mica lor burghezie locală, strânsă și egală În zilele de sărbătoare și pe la Înmormântări, cu redingotele negre și pălăriile Înalte ale bărbaților, după aceeași măsură și din aceeași epocă, și cu rochiile până la călcâie ale femeilor fără pic de fard și cu cocul adunat În creștetul capului; abia putând să le deose bești cate goriile profesionale sau sociale numai după Încălță min tea lor, mai groasă sau mai subțire, și asta Încă cu aproximație
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în partea stângă a încăperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-un șifonier tot felul de reviste cu sfaturi practice. Răsfoindu-le, Ilie I. Ilie a simțit că-l lovește damblaua. De trei ani, Sofica îl trata pe ascuns cu ceaiuri contra impotenței, contra părului de pe spate, contra negilor din călcâie și contra urechilor blegi... În revistele alea erau însemnate cu roșu o sumedenie de fierturi miraculoase: tinctură de barba țapului, extract de pârțu’ țigăncii, alifie de buza iepurelui, suc de târtița viezurelui. Ilie I. Ilie și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului XX“. Al celui care, conform speranței noastre neabătute, pornește din nou „pe drum“, cu scutul În mînă și simțind „coastele lui Rocinante“ sub călcîie. JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎNSEMNĂRI DINTR-O CĂLĂTORIE PRIN AMERICA LATINĂ ENTENDÁMONOS Să ne Înțelegem Aceasta nu este istoria unor fapte eroice sau simpla povestire a unui cinic; cel puțin, nu asta vreau să fie. Este o scurtă privire aruncată asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un dulău
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care predominau scenele sângeroase cu lupte la baionetă împotriva ungurilor hrăpăreți ca la Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acea zi deoarece în fața preotului la spovedanie te înfățișezi după tradiție fără să servești dejunul nici măcar o picătură de apă. A urmat vacanța de vară, care avea același curs ca de fiecare dată dar am avut o mare neplăcere, călcâiul de la piciorul drept s-a infectat s-a făcut ca un buboi care a copt și a crescut în așa hal că nu puteam merge. Noi mergeam desculți toată vara, aici mă refer la toți copii din colonie inclusiv fetele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din cauza piciorului cumnatul meu a adus câteva cărticele cu povestiri și a spus că e vremea să citesc pentru a mă menține în formă și să îmi dezvolt această latură a pasiunii de a citi cărți. După vreo două săptămâni călcâiul era ca un balon iar până la un medic trebuia să merg pe jos. Eu eram incapabil de așa ceva, iar buna mea soră și mamă a devenit brusc și doctor chirurg. Pregătirea operației a constat în dezinfectarea a unui ac de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o forfecuță, după care ușor ma înțepat până a început să curgă puroiul. Apoi a decupat pielea cât a permis zona puroiată, a spălat cu rivanol și cu spirt sanitar dar nu a descoperit cauza care a dus la infectarea călcâiului. Trebuie să menționez că această operație reușită a fost făcută fără anestezie, iar eu pe lângă gemete mai scoteam și câte un urlet. În perioada convalescenței am continuat să citesc și mă simțeam deranjat când prietenii veneau în vizită iar eu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Atunci eram nevoit să învăț acasă. Trecuse anul și am intrat în vacanța de vară. Am plănuit ca împreună cu trupa din colonie să cercetăm și să studiem peșterile din împrejurimi. Dar ghinionul din vara trecută reapare, de aceasta dată la călcâiul stâng. Restul a fost ca tras la indigo: operația, durerea și vindecarea, doar că în această perioadă am început să citesc cărți din colecția BPT, adică biblioteca pentru toți, colecție care a început să apară în librării. Pe la mijlocul lui august
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe deasupra șchiopătând dar, ca orice rană și aceasta a început să se vindece, însă, iarăși m-a lovit ghinionul. N-a fost suficient că aveam degetul mare de la piciorul drept rănit că a început să se repete aceeași infecție în călcâi, care a crescut mai repede și mai dureros. Dar ca să bravez făceam pe viteazul și ascundeam cu grijă spaima ce o aveam cu gândul la o nouă intervenție chirurgicală în stilul descris anterior. Desigur că am răbdat cu stoicism operația
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
elice, Mathias Schandor, Spartacus, Clopotul din Islanda, Port Artur, Mobi Dick, Copiii căpitanului Grant” și multe altele la fel de groase. Citind pe nerăsuflate cartea ”Insula misterioasă” care m-a ținut în suspans, nici nu am observat cum se vindecă rana de la călcâi și cum a trecut vacanța de vară. A venit toamna anului 1958, anul în care intram în clasa a V-a, primul an de gimnaziu. Dacă până acum aveam o singură învățătoare, exceptând clasa a IV-a când am avut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]