20,803 matches
-
pierde vremea să citească toate neroziile astea? Suntem În 1964. Trimitem oameni În spațiu. Nu trăim În state cetăți, nu bem vinul din urne și nici nu celebrăm amorul dintre bărbați și băieți. Doamne! Singura explicație a faptului că mai capeți câte ceva de lucru se găsește În pașaportul tău. Cu toți britanicii și cu toți americanii trimiși la plimbare, numai cu o mână de australieni și cu câțiva francezi, și tot nu ești În stare să-ți faci un nume! Mick
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să plece, că nu voia să rămână singur. Am reușit să aflu niște noutăți, a continuat el. Despre Karl. N-a fost o treabă prea ușoară. A fost nevoie să fac dovadă de imaginație și să mă gândesc cum să capăt informații pe care n-ar putea altcineva să le aibă, așa cum ai zis tu. Ai putea fi mândră... — Dă-i drumul, Mick! Mi-e teamă că nu-i prea bine! În a doua jumătate a secolului al optsprezecelea, europenii din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost Întotdeauna așa. Mi-aduc aminte de un timp când oamenii erau... cum să zic, când totul era mai ușor. Dar asta era acum o veșnicie, Înainte de... — Înainte de ce? El a dat iar din umeri, un tic pe care-l căpătase de puțină vreme, a observat Margaret, o ușoară Înălțare a umerilor care putea să nu Însemne nimic. Nu era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acea durere, zgomote, mirosuri, imagini, Însă durerea e Înlăturată. Din păcate, o mulțime de alte lucruri Însemnate se pierd În golul acela. Adam s-a gândit la feluritele sunete și imagini care-l bântuiau la răstimpuri. Din avea dreptate, totul căpăta un Înțeles! Era ca și cum stătuse toată viața Într-o cameră luminată electric, apoi cineva deschisese deodată ferestrele, lăsând să pătrundă lumina zilei. — Se vede c-oi fi luat-o razna, a zis el. — Nici pe departe. Multe cercetări clinice dovedesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu știam despre tine. M-am simțit de parcă erai singur, singur și sufereai, iar eu nu-ți veneam În nici un fel În ajutor. Poate că doar sunt Într-o ureche! Johan n-a răspuns pe loc. Bătută de vânt, ploaia căpăta forme ciudate, vârtejuri largi, sau săgeți Înfipte În pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lucrări monumentale care Înfățișează aceste animale săbatice, dar nobile, atacând șerpi, cai sau ofițeri olan dezi la vânătoare, fără să țină seamă de faptul că În Java nu sunt lei. Apoi, după ce s-a Înapoiat la Yogyakarta, opera lui a căpătat unele implicații antioccidentale, reținute, dar evidente, ce au culminat cu minunata Capturare a Prințului Diponegoro, care se găsește la Palatul Regal din Amsterdam. — Mă gândesc, a spus Bill, mă gândesc c-ar fi un semn de pace. Ceva care să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când Johan ajunsese să trăiască În noua lui familie, a Învățat totul despre Crăciun și a aflat cum era de fapt. A văzut ce fel de daruri se făceau, lucruri frumoase puse de părinți În cutii și Împachetate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În noua lui familie, a Învățat totul despre Crăciun și a aflat cum era de fapt. A văzut ce fel de daruri se făceau, lucruri frumoase puse de părinți În cutii și Împachetate frumos, cum fusese tricicleta pe care o căpătase cândva Bob. Mami zicea Întotdeauna: De ce să nu sărbătorim și noi, chiar dacă nu suntem creștini? Crăciunul le aparține tuturor! Iar tati venea acasă de la club Într-o excelentă stare de spirit, cântând Am visat c-a nins de Crăciun imitându
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă atenție rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica printre mobile, în încăperea plină de fum și miros de gutui, măști, măști, măști, cineva o îmbrânci din greșeală, se râdea mult, amețitor, pământul fugea de sub picioare, obosi căutând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în talie. Pe urmă, metamorfoza s-a produs brusc, în gesturi, în cuvinte, în suflet, nici pistruii nu-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul cu ușurință, insensibilă la goana copleșitoare a timpului. La nici un an după acel revelion furtunos, Elena avea deja un copil, o fetiță, asupra căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva împotriva lor, nu, Doamne ferește, ci, pur și simplu pentru că se temea că vreodată, cine știe cum, ea ar putea să-i zică, merg și eu, iar lui i-ar fi fost imposibil s-o refuze. Și apoi așa, în taină, totul căpăta gustul unei escapade. Uneori se întâmpla ca Alexe să-l supere, se mai întâmpla și asta, adică să-l surprindă pe profesor într-o dispoziție mai acră și, sătul până în gât să toace marile personalități, care au murit sau care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de muncă, decât compasiunea inginerului căruia trebuia să-i fie și recunoscător până la urmă că se interesa de soarta lui. Nu era deloc maleabil, mândria la el căpătase proporții absurde. Inginerul nu întrevedea nici o soluție la îndemână. Ăsta ori pleacă, ori se sinucide, își spunea, altă soluție nu are. Se simțea și el neputincios în fața unui asemenea om. Neadaptabilitatea ființei umane duce la drame. O ființa care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă delicatețe, cu degetul mic ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât mai mult cu cât simțea fizic nevoia unei ființe în fața căreia să poată vorbi liber, cu fraze netrunchiate de jugul emotivității, altfel s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și poată deșerta amărăciunile, ca să primească în schimb, vorbe de duh, bine chibzuite, trecute prin ciurul experienței de peste ani, ca să poată căpăta încredere atunci când echilibrul cu ea însăși amenința să se clatine. De când fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de profesorii Alexe, descoperise în primul rând că este posesoarea unor ore plate și goale, pe care nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu încheieturile albite, covorul. Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că e lichea, ei n-aveau de gând să suporte noianul de întrebări, să-și deconspire întreg angrenajul gândirii lor, construit cu migală, ce căpătase deja o precizie de automat, erau suficiente una sau două date minore ca mașinăria să se urnească, repede, cu precizie, să caute asociații, comparații, să sustragă din amalgamul de informații exact pe cele necesare, ca după câteva miimi de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi s-a umflat ficatul și splina, am avut crampe, credeam că nu mă mai fac sănătos. Ce-or pune în ele ca să le conserve asta numai ei știu. Otravă curată la preț piperat. Nu înțelegea prea bine de ce, dar căpătase asupra părinților autoritate. Era ascultată cu multă luare aminte și imediat aprobată. Aveau atâtea noutăți să îi spună atâtea noutăți de pe stradă. Și tatăl și mama și-au descris toate simptomele bolilor de care sufereau, în amănunt, au ascultat părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]