2,578 matches
-
amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi, și auzirăm tropot grăbit de pași. Știam ce Înseamnă asta și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa lui te-a primit cu brațele deschise și că mulți dintre oamenii lui vorbesc mai mult decât alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească la fel de bine. M-am ridicat. Runa Îl Înfășa deja pe micuț. Îi dăduse țâță, iar Unu căsca și gungurea - dar nici cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mult decât alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească la fel de bine. M-am ridicat. Runa Îl Înfășa deja pe micuț. Îi dăduse țâță, iar Unu căsca și gungurea - dar nici cei mari nu prea scoteau altfel de sunete pe atunci. - Oare cum de o fi ajuns la voi vestea că am plecat În călătorie? l-am Întrebat pe Aban deodată. Tu când ai primit-o? - Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La un moment dat, Îi căscă gura lui Unu și supse tot aerul din ea. Îi făcu la fel și la nas, și apoi și la găuricea mică de jos, iar pruncul deodată Începu să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gheață nesfârșită și tare. Și mai știm că tu o să ne duci acolo, Vindecătorule. - Și dacă n-avem cum să plecăm, ești gata să te lupți cu cei ce vin pe urmele mele, ca să trecem printre ei spre Miazănoapte? Wola căscă ochii. - Dacă vrei să luptăm, ne luptăm chiar dacă ne ia Umbra, căci e lăsat să ținem de tine. Dar, nimeni nu ne-a zis așa ceva. Și la cântul de nuntă, e spus că o să ne treci Marea cea mare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am râs. Cum să mă ucidă Scept tocmai pe mine? - Scept, nu. Dar blestematul ăla de Gau, ticălosul ăla venit tocmai din satul tău, tare mult ar vrea s-o facă... - Gau? Barra Își acoperi gura cu amândouă mâinile și căscă ochii larg. Se uita dintr-o parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un ascunziș. - Cine e Gau ăsta? Barra, nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de mine și văd că ai și Împlinit porunca ce m-a Împins la drum. La fel ca tine, sunt și alți Vindecători. Mulți au făcut ceea ce le era lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca la Maja, Zici că-s lac: Vreau Tokeba! Răspunsul Întârzie numai puțin, timp În care cei doi tineri se uitară iscoditor unul la celălalt. Unul zise: - Vrei Tokeba, pui la cap. Iar celălalt: - Vrei Tokeba, pui la umăr. Vishu căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai mare cinste, căci mi-a adus pruncii pe lume. Cât despre noi, să afle toți că pornim spre Muntele Mamă, unde zac oasele lui Kron. - Și lupta de sânge? Întrebă Barra. - Nu câștigăm nimic dacă o dăm acum. Gupal căscă ochii și, după ce se mai codi o vreme, spuse că pusesem la cale un lucru tare bun, numai că din cauza acestui lucru bun, neamul lui trebuia să-și părăsească pământurile. Se făcu liniște și toate privirile se Întoarseră către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cale alte vorbe și tot așa, precum un râu mare ce trage alte râuri după el, și altele și altele, până se face Marea cea mare. I-am spus lui Enkim ce vroiam de la om și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
legat de un bulumac noduros. Mi-am Înghițit scuipatul. Frumosul ăsta de Logon... Omul care mă privise cu ochi de femeie... Sfătuitorul meu din nopțile grele de pe puntea de gheață... - Bună ziua, Logon... M-a privit, micșorând ochii. Nările i se căscară și păru să adulmece. După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține și mă sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe vechiul său tovarăș și rămase cu ochii țintă la el. I se căscară nările și adulmecă de câteva ori, de parcă ar fi dorit să aleagă mirosul lui Logon dintre mirosurile de sudoare ale miilor de oameni adunați pe câmpie. - Te știu mai bine decât crezi, Krog... reluă Scept, privind la mine cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un om logic, este formularea „aproape treizeci". Poți să faci în cazul acesta tot felul de supoziții. De exemplu să te întrebi, pe bune, oare cumva s-a plictisit polițistul pus să numere cadavrele, iar de la douzeci și ceva, a căscat viguros, apoi a aproximat restul cu ochiometrul? Unii presupun, că probabil printre cadavre erau și niște pitici, nu mai mult de doi-trei la metru, cam cât Boc de mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din Constanța. Și iarăși, de ce nu apărea stenograma ședinței pe DVD-urile pe care Cosmin le primea de la Iolescu? De ce trebuise să facă rost de ea tocmai de la rudele lui Leo din Arad? Coșmarul defulat se prezenta în felul următor: Căscă și se întinse ostentativ; nu era însă liniștit - iar avusese coșmarul acela cu armata (nu-ți poți ascunde că ești un iepure oricât de bine ți-ai masca spaimele). Servești patria o dată la 19 ani și după aceea o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]