KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...799 >

19,955 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

furiș către ceas. Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-ar plăcea să rămân însărcinată în luna iulie, e o lună luminoasă și bogată. Și apoi copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să fii singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt obosit, Carmina, aș vrea o cafea. Ea își eliberează mâinile din strânsoare, merge la bucătărie plutind, ar vrea să aibă puteri magice, să electrizeze băutura amăruie. Revine în cameră cu tava și cele două cești. El, în fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un mic chioșc, ferit de aglomerație, unde tot se mai găsea o cafea bună, un pepsi. Gestionar era un bărbat născut fără palma stângă. În loc de degete avea o singură prelungire cartilaginoasă, ascuțită. Se ajuta de ea cu multă dexteritate. Numai el știa cum reușea să se aprovizioneze cu toate acele minuni. Era mândru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
în fața laudelor. Avea o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
opt ore de somn. Curând reduse durata zilei cu o oră, apoi cu încă o oră. Rezultatul a fost că se scula din ce în ce mai obosită. Abia reușea să-și păstreze luciditatea în timpul celor opt ore de serviciu deși consuma foarte multă cafea. Somnul o luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de praf, toate deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase, o întreba dacă vrea bilete la circ, pe el îl amuzau saltimbancii și era fascinat de strălucirea costumelor, i se părea că aceasta este menirea spectacolului, de a produce emoții primare. Știu că aveam o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
necunoscut, putea fi un eventual pericol sau dimpotrivă, un apărător sau puteau avea drumuri paralele și astfel ea n-o să afle niciodată ce era cu dosarul acela, ce anume transcria el acolo, foarte preocupat. Se gândi să-și facă o cafea. Postul de popândar era ocupat, desigur și bătrâna de la etajul întâi își punea aceleași întrebări, dar poate ea, având o mai mare experiență, reușise să ajungă cu raționamentul mult mai departe. După ce își bău cafeaua, pașii o purtară mecanic către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
gândi să-și facă o cafea. Postul de popândar era ocupat, desigur și bătrâna de la etajul întâi își punea aceleași întrebări, dar poate ea, având o mai mare experiență, reușise să ajungă cu raționamentul mult mai departe. După ce își bău cafeaua, pașii o purtară mecanic către fereastră. Mașina era tot acolo, bărbatul la fel, pagina scrisă mărunt zăcea pe bancheta de alături, acum umplea altă coală de hârtie. Carmina își continuă lectura. Era sâmbătă, avea zi liberă. După ce termină un capitol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
aveți încă o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
rosti: Oh, copchiilor, voi o să mă scoateți din minți. Și Ovidiu, Ovidiu, băiatul acesta al meu? Niciodată n-o să scap de ideea că-i sunt mamă și trebuie să-i port de grijă? Va aduna de pe covor cioburile ceșcuței de cafea, le va depune pe tava de inox. Se va șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
stupiditate a vieții sale. Nu făcea decât să-i deschidă ochii și s-o întărâte împotriva lui. Trecu o zi, două, trei. Plajă, cantină, plajă, cantină. Un centru de reparații unde a cusut o baretă ruptă la o sanda. O cafea băută la cofetărie într-un pahar de plastic. Seara se lăsa cuprinsă de descumpănire. Treceau zilele, treceau și ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura în pătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

mi se păreau super, lăsați pe nas mai în jos ca să pot vedea și prin ei și pe deasupra, mai ales lumina galbenă de stat în loc prin frunze verzi de vară îmi plăcea și faptul că eu simțeam pacea bând din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva care, voi vedea eu cine. Cezar, regizorul care de 3 zile tot se învârte în viața mea, decent, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
tot se învârte în viața mea, decent, el vrea indecent, intangibil eu, distant adică, fără de, prima oară după un lung șir de îndrăgostiri când am forțat, greșit! Prima oară când cineva vine spre mine eu nefăcând nimic, mă cheamă la cafea, mi-a ținut câinele în brațe, acum haina lui e aici, a lăsat-o ieri când am venit să văd ce face Ham, și eu știu ce înseamnă, o las aici, ok! mergem? mergem! Butonează tot timpul la telefon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mă-tii, și pe Prințesa Miau, știi ce-am pățit azi, îmi zice cealaltă Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe tine cine te ascultă, mă întreabă Cezar ieri la cafea. Hai să te scot la o cafea, hai! Mă duc la întâlnire la cafea și sunt calmă și mă aranjez puțin, dar mi se pare cam stupid și n-am entuziasm, deși nu m-a mai scos la cafea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
ce-am pățit azi, îmi zice cealaltă Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe tine cine te ascultă, mă întreabă Cezar ieri la cafea. Hai să te scot la o cafea, hai! Mă duc la întâlnire la cafea și sunt calmă și mă aranjez puțin, dar mi se pare cam stupid și n-am entuziasm, deși nu m-a mai scos la cafea mai nimeni, la modul întâlnire cu cineva potențial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe tine cine te ascultă, mă întreabă Cezar ieri la cafea. Hai să te scot la o cafea, hai! Mă duc la întâlnire la cafea și sunt calmă și mă aranjez puțin, dar mi se pare cam stupid și n-am entuziasm, deși nu m-a mai scos la cafea mai nimeni, la modul întâlnire cu cineva potențial. Am făcut prea mult, greșit! Avea dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
la cafea. Hai să te scot la o cafea, hai! Mă duc la întâlnire la cafea și sunt calmă și mă aranjez puțin, dar mi se pare cam stupid și n-am entuziasm, deși nu m-a mai scos la cafea mai nimeni, la modul întâlnire cu cineva potențial. Am făcut prea mult, greșit! Avea dreptate, normal, ajunsesem la ideea aceea de 3 zile și Prietena mea care e mai sus și care mă ajută mi-a repetat-o chiar atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
banii, el încearcă sa fie agitat, impacientat de situație, poate chiar e, dar eu nu îl cred, îmi cere să merg cu el și eu nu vreau nimic și culmea, acum e posibil. Când ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc! și s-a spart un pahar undeva, el zice, s-a spart un pahar? nu cred în superstiții, spunea îngerul grădinar, îhî... Cumpăr țigări și 2 înghețate cu biscuiți de cacao, îi plac mult și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mare lucru, am 2 chei acum, de la 2 case, și eu stau tot prin străini, zicea el în ziua aceea, boule, gândesc, adică tot nu stau acasă, o întoarce el trecând prin intersecția privirii mele. Auzi, mă întreabă Cezar la cafea, nu poți să-l întrebi pe Pinochio dacă mă lasă să stau la Mihai până luni, când îmi închiriez casa? Ba da, dar întreabă-l, că nu e casa lui, sună-l, e la filmări, ce filmează? E, o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]