5,189 matches
-
fie consemnate și câteva numere tematice consacrate literaturii exilului, postmodernismului, boemei literare, lui Mihai Eminescu sau lui Octavian Goga, unde Mircea Popa e prezent cu texte că: Literatura exilului, Postmodernism și atitudine politică, Un eminescolog român la Lipsca: Ioan Scurtu, Cafenele, localuri și boema literară, Scriitorul român Miron Grindea la Londra ș.a. Dintre prozatorii publicației sunt de amintit Al. Florin Țene, Emil Pintea, Călin Șușu, N. Bota, Răzvan Țuculescu, Lucian Pop, Cristinel Nedea, Mirela Russ. N. se remarcă și printr-un
NOESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288469_a_289798]
-
Grigurcu, Poeți, 142-145; Negoițescu, Alte însemnări, 139-141; Lit. rom. cont., I, 374-375; Rotaru, O ist., III, 224-225; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 436-439; Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Iași, 1993, 56, 62; Micu, Scurtă ist., I, 354; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, 110, 201-203; George Astaloș, Damnatul unei generații rătăcite, în Scurtă despărțire, București, 2000, 9-25; Dicț. scriit. rom., III, 759-760; Popa, Ist. lit., II, 466-467. N.Br.
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
reunind foiletoane apărute inițial în „Ziarul de duminică” și provocate de cronicile mondene publicate de Mișu Văcărescu, alias Claymoor, cu un secol în urmă în ziarul bucureștean „L’ Independance roumaine”. Cartea nu e fără legătură cu literatura, incluzând evocări despre cafeneaua Capșa și cimitirul Bellu, referiri la scrieri memorialistice despre București, cronici la lucrări documentare despre oraș apărute după 1989 ș.a.m.d. Indiferent însă de tematica lor, eseurile interesează și încântă prin erudiția jovială, „descruntată”, cum ar zice autorul. SCRIERI
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
sau reprezentând noile orientări literare, colaborează nu doar cu versuri, ci și cu articole sau cu proză. Octavian Goga publică Însemnările unui trecător, Ciocoismul vine la noi, dar și Poezii noi; Ion Minulescu - Cântecul scutierilor, Citiți-le la drum, Mode, Cafeneaua boemilor, Sărutarea; G. Coșbuc își va publica poemele la rubrica „Povestiri orientale”, semnând și articolul Sărbători fără de rost; D. Anghel - Un vis simbolic, Sămănătorul, Amintiri despre Ioan Adam, Reflecțiile unui poet, iar G. Topîrceanu - În noapte. Sunt prezenți în paginile
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
și Rozina (1919), o dramă stângace a femeii căsătorite fără iubire, apoi înșelată și în iubirea de la care aștepta totul, autoarea încearcă o prezentare în registru comic a existenței dintr-un orășel, fixându-și obiectivul asupra dialogurilor și întâmplărilor din cafeneaua „Șapte gâște potcovite”, care dă și titlul unei piese jucate cu succes pe scena Naționalului bucureștean, în 1932. Vreau să trăiesc (premiată și reprezentată în 1937 de același teatru de peste optzeci de ori, iar în anul următor montată și la
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
a, când rămâne corigent la limba română; se înscrie la un liceu particular din București, dându-și bacalaureatul în 1899. Intră la Facultatea de Drept din București, urmând cursurile doar un semestru, iar în 1900 pleacă la Paris. Aici frecventează cafenelele literare, cunoaște poeți și ziariști, citește literatură simbolistă și decadentă (Baudelaire, Laforgue, Lautréamont, Corbière, Verhaeren, Verlaine, Rimbaud, Moréas ș.a.). Pe unii scriitori pare să îi fi cunoscut personal (Moréas, Max Jacob, André Salmon, Stuart Merill, Albert Fleury, Maurice Du Plessis
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
literatură simbolistă și decadentă (Baudelaire, Laforgue, Lautréamont, Corbière, Verhaeren, Verlaine, Rimbaud, Moréas ș.a.). Pe unii scriitori pare să îi fi cunoscut personal (Moréas, Max Jacob, André Salmon, Stuart Merill, Albert Fleury, Maurice Du Plessis, poate și pe Apollinaire) în celebrele cafenele Chat Noir, Vachette și Closerie des Lilas. Se întoarce în țară în 1905, fără să-și fi terminat studiile. A debutat încă din anii liceului în „Povestea vorbei” (1897), cu poeziile Gândurile și Așteptare, semnate I.M. Nirvan și I.M. Până la
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lui I.L. Caragiale, exprimate într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, directorul revistei). Debutul editorial are loc în 1908, cu Romanțe pentru mai târziu. Tot în 1908 debutează și ca prozator, cu Casa cu geamurile portocalii. Devine o figură cunoscută a cafenelei literare și unul dintre promotorii modernismului în literatura epocii, altfel marcată puternic fie de posteminescianism, fie de un tradiționalism sămănătoristo-poporanist, pe care le combate direct în articolul-program Aprindeți torțele!, din propria-i publicație „Revista celorlalți” (1908). Este, pentru scurt timp
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
din propria-i publicație „Revista celorlalți” (1908). Este, pentru scurt timp (în 1906), redactor la ziarul liberal „Viitorul”, apoi, tot temporar, funcționar la Constanța. În 1910 o cunoaște pe Claudia Millian, cu care se căsătorește în 1914. Continuă să animeze cafeneaua literară, mai ales în grupul de boemă intelectuală și artistică de la Terasa Oteteleșanu și de la cafeneaua Kübler. Se implică în apariția unei noi reviste, „Insula” (1912). Este șef al Biroului de Presă și director de cabinet în Ministerul de Interne
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
liberal „Viitorul”, apoi, tot temporar, funcționar la Constanța. În 1910 o cunoaște pe Claudia Millian, cu care se căsătorește în 1914. Continuă să animeze cafeneaua literară, mai ales în grupul de boemă intelectuală și artistică de la Terasa Oteteleșanu și de la cafeneaua Kübler. Se implică în apariția unei noi reviste, „Insula” (1912). Este șef al Biroului de Presă și director de cabinet în Ministerul de Interne, începând cu 1914. În toamna lui 1916 se refugiază în Moldova, la Iași, unde e activ
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
unele piese de teatru Întreaga bogăție a vieții de astăzi este sărăcită adesea de un conflict artificial neinteresant, dovedind insuficienta cunoaștere a realității. Tov. Novicov a arătat, de asemenea, cât de periculoasă este pentru dezvoltarea vieții noastre literare atmosfera de cafenea, tendința de persiflare și bagatelizare a problemelor, care se observă la unii scriitori. Aceasta oferă un teren prielnic acțiunii otrăvite a dușmanului de clasă. (Ă). Metoda cea mai bună pentru lichidarea lipsurilor este folosirea armei criticii tovărășești, ascuțite și deschise
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
către interlocutor, gestul exprimând dorința. Palmele deschise traduc deschiderea către celălalt. În imaginea din dreapta, Syna se îndepărtează de interlocutor. E aproape sigur că, în această situație, a încetat să clipească. Observați bărbații și femeile cu păr lung așezați pe terasele cafenelelor. Li se întâmplă să-și treacă mâna prin păr, netezindu-și șuvițele, dar palma lor nu este niciodată deschisă spre exterior atunci când sunt cufundați în gânduri. Alte gesturi ale mâinii prin păr dezvăluie armonie și bună dispoziție. Bazându-ne pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se pare că, la momentul potrivit, mai degrabă Reiki vă găsește pe dumneavoastră, și nu invers. Va apărea, Într-un fel sau Într-altul, În viața dumneavoastră - veți citi un articol Într-o revistă, veți auzi o discuție Într-o cafenea, veți afla că prietenul dumneavoastră cel mai bun tocmai a urmat un curs sau, pur și simplu, o carte dintr-o librărie din apropiere vă atrage atenția. Poate că nu ați mai auzit niciodată despre acest lucru sau poate că
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de o epurare blândă a poliției poloneze, desfășurată În timpul guvernării lui Tadeusz Mazowiecki. În mod diferit față de David Stark, care consideră că rețelele precedă capitalurile, noi credem că rețeaua este vehiculul diferitelor tipuri de capital. Întreprinderi publice de servicii (restaurante, cafenele) a căror gestiune era privată. Trebuie notat că modelul chinez nu a fascinat numai nomenklatura cehă. În Polonia, reprezentanții aripii conservatoare exprimă același punct de vedere, ca, de exemplu, Leszek Miller, unul dintre principalii miniștri din coaliția aflată la putere
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
în „Adevărul literar și artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat politic la stânga, este simpatizant, apoi membru al Partidului Comunist Român (de la începutul anilor ’40), ceea ce îi prilejuiește „olecuță de-nchisoare”. Dobândește o anume reputație de „poet de cafenea”, construindu-și o „boemă personală”, dar rămânând de fapt izolat de viața literară. Reticent în a publica masiv versuri până după război, e cunoscut în epocă mai mult în calitate de compozitor și pianist înzestrat, considerat un fel de diletant superior. După
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
Ist. lit., I, 224-225; Sasu, Progresii, 94-107; Crohmălniceanu, Literatura, I, 539-543; Micu, „Gândirea”, 761-770, 938-945, passim; Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, București, 1976, 199-209, passim; Vartic, Spectacol, 75-91; Micu, Scriitori, 149-165; Piru, Ist. lit., 384-385; George Sbârcea, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Cluj-Napoca, 1989, 64-66, 68-71; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 118-119; Gabriela Drăgoi, Un Orient crepuscular, ECD, 1994, 3; Dicț. scriit. rom., I, 390-393; Marian Barbu, În căutarea romancierului Emanoil Bucuța, CC, 1996, 9-10; Mircea Muthu, Călcâiul lui
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
artiști: I.L. Caragiale, B. Delavrancea, frații Enea și Nerva Hodoș, Grigore Ventura, Ion Brezeanu, George Ranetti, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Xenopol, George Sion, Matei Millo, Eduard de Max (când venea la București) și alții. C.F. era una dintre cele mai renumite „cafenele europene”, care începuseră să ia locul celor vechi, „de modă turcească”, devenite vetuste după revoluția de la 1848. Timp de aproape trei decenii, de la 1870 la 1898, în epoca sa de glorie, C.F. a reprezentat una dintre marile atracții ale Bucureștilor
CAFENEAUA FIALKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285995_a_287324]
-
de Hôtel de Ville, care a devenit loc de întâlniri cotidiene și sediu săptămânal al primului cenaclu al emigrației românești la Paris, în perioada 1946-1950. Participanții (20-30 de persoane la fiecare reuniune a cenaclului) se strângeau în sala din subsolul cafenelei, în jurul unei mese ce avea - se pare - formă de potcoavă. Asistau, cu oarecare regularitate, într-un mediu format în exclusivitate din intelectuali cu preocupări literare și studenți români exilați, N.I. Herescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Paul Costin Deleanu, Octavian Vuia
CAFENEAUA CORONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
CAFENEAUA CAPȘA, restaurant, braserie și cofetărie din București. Între vestitele cafenele ale Bucureștiului din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, cum au fost Fialkowski, Kübler, High-Life, Café de la
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
CAFENEAUA CAPȘA, restaurant, braserie și cofetărie din București. Între vestitele cafenele ale Bucureștiului din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, cum au fost Fialkowski, Kübler, High-Life, Café de la Paix, Café-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu, C.C., situată la încrucișarea Căii
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
un ambient select, așa cum era și restaurantul propriu-zis, în care chelneri aduși de la Paris serveau în frac. S-a impus, spunea tot T. Arghezi, ca un „parlament universal”, o universitate, o academie. Capșiștii nu erau, - considera Liviu Rebreanu - stâlpi de cafenea, fiindcă aici „se discută asupra ultimelor noutăți literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, destul de mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților.” S-a dat aici
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
impus, spunea tot T. Arghezi, ca un „parlament universal”, o universitate, o academie. Capșiștii nu erau, - considera Liviu Rebreanu - stâlpi de cafenea, fiindcă aici „se discută asupra ultimelor noutăți literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, destul de mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților.” S-a dat aici, e adevărat, și frâu liber unor patimi omenești, căci, potrivit lui N. Crevedia: „La Capșa, unde vin toți seniorii,/Local
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
elaborat, spre exemplu, Ion Barbu poezie și studii de matematică, iar Urmuz, celebra fabulă Cronicari. Scandalizat, la un moment dat, că i se servea cafea-filtru de proastă calitate, Ion Barbu nota la 27 noiembrie 1951, în condica de reclamații a cafenelei: „Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca mea de matematician, care are din păcate nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani și sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
Barbu poezie și studii de matematică, iar Urmuz, celebra fabulă Cronicari. Scandalizat, la un moment dat, că i se servea cafea-filtru de proastă calitate, Ion Barbu nota la 27 noiembrie 1951, în condica de reclamații a cafenelei: „Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca mea de matematician, care are din păcate nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani și sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care mi se servește uneori
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
bani și sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care mi se servește uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceagă și neagră, ce se aduce sub acest nume, nu face 200 de lei! Declar că această neregulă aplicată mie, pentru care cafeneaua e un fel de cabinet de lucru, înseamnă pur și simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul planului cincinal la un tratat de matematice (și în calitate de scriitor la o traducere din Shakespeare). Fac vinovați pe funcționarii puțin scrupuloși, care falsifică filtrul, de întârzierea
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]