4,874 matches
-
împotriva întregii culturi a Orașului Interzis. Urăsc ideea de a-mi păcăli fiul. Dar când onestitatea dă greș, ce îmi mai rămâne e făcut? Când Tung Chih îmi aduce tema neterminată, încetez să îl mai critic. Îi spun cu voce calmă că atâta timp cât a făcut tot ce-a putut, în ce mă privește e în regulă. Este ușurat și se simte mai puțin îndemnat să mintă. Treptat, Tung Chih devine dornic să-și petreacă timpul cu mine. Ne jucăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui stă restul Grupului celor Opt. Înainte ca prințul Kung să aibă ocazia de a deschide gura, Su Shun ordonă arestarea sa. Acuzația este nerespectarea decretului. — Mă aflu aici deoarece am fost convocat printr-un nou decret, explică prințul Kung calm. — Zău? Arată-l atunci, zâmbește Su Shun disprețuitor. — Fără ca noi să-l fi întocmit, cum ar putea să existe un decret? zice cineva din grup. Prințul Kung scoate din buzunarul interior decretul pe care i l-a dus An-te-hai. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă trezesc, În cele din urmă, și ce rușine mi-ar fi! Am pierdut tot ce aveam mai bun. Nu din disperare sau suferință mi-am pus din nou În cap să plec de bunăvoie. Pur și simplu, lucid și calm, mi-am dat seama că am pierdut totul și că, pe zi ce trece, Încep să mă plictisească urâțeniile pe care le Întâlnesc din ce În ce mai des. În perspectivă nu văd decât pustiu și nu vreau să-l străbat cu pasul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
privit În mod corect lucrurile a fost profesorul Foiște, om de cultură și aleasă simțire. El i-a ascultat și i-a lăsat pe antevorbitorii săi - În spirit democratic - să-și expună modestele produse ale minților. Apoi a luat cuvântul, calm și pașnic: «Domnilor, știm cu toții că nu este de ajuns să se deplaseze cineva la locul cu pricina și să-l găsească, așa, ca la Pitita, pe Cel ce Doarme. Cine se duce acolo ca un - iertați-mi vorba colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării să‐i facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii deși Se‐ndeasă plăieșite în somn și vechi plăieși. II Binevoiți, lăuta mai dați‐mi‐o să cânt... Mereu și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea să‐ și achite sentința Răsplata‐i era umilința Din inimă lacrimi și jale În casă fără parale. Rămasă văduvă‐n lume Lupta să‐și păstreze‐ un renume Copiii frumos să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra lor, sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se autoanalizeze, ceea ce, pentru el, o atitudine nefiresc de calmă. Probabil, însă, că această schimbare venea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când a răposat tatăl meu și opt ani de la bătălia de la Nagashino. De ce și-au uitat, atât de brusc, generalii din Kai principiile? îl întrebă Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și ascunde lacrimile. Ceilalți doi nu plângeau, dar nu-și puteau acoperi pleoapele umflate. — S-a întâmplat ceva? Mitsuharu era cu desăvârșire calm, iar cei trei își reveniră repede. Parcă s-ar fi așteptat să se confrunte cu focul, dar nu vedeau decât apă. Mitsuharu le observă ochii umflați, dar el, unul, rămase neclintit. — Într-adevăr, continuă Mitsuharu, și eu sunt îngrijorat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul unui vârtej de confuzie și de îndoială, avea caligrafia calmă. Conținutul, însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți păteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Peste câteva zile, Inuchiyo sosi la Kitanosho. În anul acela, avea să împlinească patruzeci și patru de ani - cu unul mai puțin decât Hideyoshi. Era călit de anii petrecuți pe câmpul de luptă și, deși îi lipsea un ochi, arăta calm și stăpânit. Când văzu primirea cordială pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și Shobei: — Fraților, ar trebui să scăpați și să vă întoarceți în satul nostru. Dacă toți trei odată ne găsim moartea în luptă, nimeni nu va putea să ducă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel, situația rămânea calmă. După un timp, tobele dușmane încetară; se apropia noaptea și diverși generali care păreau a fi mesageri ieșeau și intrau în castel. Poate că se pusese în mișcare o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul care le însoțea de la castel o calmă, luând-o în cârcă. — Unde mergem? întrebă fetița, cu un fior. — Mergem acasă la un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului lor aveau acum să fie exprimate clar, oamenii se hotărâră să aștepte rezultatul întâlnirii. Mesagerii lui Nobuo erau unchiul lui, Oda Nobuteru, și Ikoma Hachiemon. După cum lesne se poate imagina, celor doi oameni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram iubită”. Mă trezesc urlând și strigând: unde ești copilărie???!!! Acolo e sufletul meu, rechem copilăria!! Unicul bun este Viața, mi-e dor de fericire, mi-e dor de viață, dar pendulez între dorința de Viață și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai eficienți decât în bombardamentul efectuat asupra Ploieștilor în august 1943 - sau poate și din cauză că Germania hitleristă nu mai era acea formidabilă forță de la începutul războiului. Revin la momentul actual de liniște patriarhală din casa mea, mulțumit de o existență calmă ce-mi dă o bună stare... fizică și moral-intelectuală. Curtea Constituțională se opune suspendării Președintelui, care își dă girul formării noului guvern PNL plus PSD plus UDMR. Mă întreb: Ce s-a ales din Alianța DA? Dar din Justiția română
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sfânt, a fost și un mare diplomat în împrejurările date, făcând din creștini susținătorii imperiului roman și nu opozanți. Felicit apoi pe Madily (Elena Monu), precum și pe vecina instalată în casa vecinului Movilă. Dacă ieri am avut o zi relativ calmă, astăzi încă de la ora 730 au venit meșterii care-mi vor pune tablă pe magazie. Ei lucrează cu spor, dar eu trebuie să fiu lângă ei. Dau telefon lui S. Coloșenco să-mi rețină „Academia Bârlădeană”, fiindcă nu voi participa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și mie cândva loc de odihnă. Nimeni nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete încoronate. E atâta liniște în vastul cimitir - un nou Bârlad - mutat sub cruci. Cufundat în această liniște calmă, sub un cer senin, gândesc și filozofez la problema existenței omenirii și a individului în parte. Mă întorc spre casă, coborând încet spre vale. Cât de mult se mai bucura soția când îi dăruiam flori și cred că și acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după 40 de zile, va urma ca patriarh Daniil, mitropolitul Moldovei. În această zi de 3 august, după orele 20, m-a sunat din București Mariana, bucuroasă că a sosit și că ne vom revedea curând. Rămân într-o așteptare calmă. Nu știu dacă va veni la Bârlad cu trenul sau cu o mașină, ținând cont că are multe bagaje.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]