2,870 matches
-
să prestez o muncă recunoscută drept foarte grea. E posibil să fi sperat că, în subteran, aveam să găsesc ceva ce nu putea fi văzut la lumina zilei. Din recunoștință pentru pontul pe care mi-l dăduse, i-am dăruit camaradului cu picior de lemn, înainte să plec și să fac ce mă sfătuise, ce mai rămăsese din cartelele mele de țigări, căci tot nu reușisem să mă las atras de țigările care, la acea vreme, dominau piața, având puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reproducerile din cutiile de țigări, colecționate și lipite cu maximă precizie? Ei, da. Imediat ori numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva în Danzig-Schidlitz, unul dintre camarazii mei de baracă, originar din Silezia Superioară s-a însurat. Mireasa era localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rostește în timpul ăsta poezioara: qui quae quod cuius cuius cuius... Îmi bat joc de el, îl fac „personaj de banc“, dar el nu se lasă distras, vrea să umple cu ceva golul, fie și cu sterilul unei limbi pe care camaradul lui din lagărul Bad Aibling o stăpânise și pe care o numise „pe veci stăpână peste lume“. Mai mult chiar: Joseph afirma că până și visele sale se desfășurau după regulile de nezdruncinat ale acestei limbi. Gramatica și dicționarul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o direcție precisă? Cu un teanc de versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica maistrului de sector -, cu duzina de desene ce aveau drept motiv, reproducându-i cuminte și cu acuratețe, pe camarazii din prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e de presupus că voi fi purtat un dialog cu mine însumi: nu ceda, rezistă! Gândește-te la Joseph, camaradul tău, care a spus: „Mila Domnului nu ne pică în poală...“, când deodată, deja pe când mă întorceam, arta mi-a ieșit în cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe plac Domnului, mi-au fost explicate sau făcute plauzibile prin afirmare. Trăncăneala asta cu un necredincios - câteodată turna, pentru mine și pentru el, câte un păhărel de lichior - îmi amintea de discuțiile purtate în timpul prizonieratului, pe când jucam zaruri cu camaradul meu Joseph, care încercase și el, asemenea unui copoi, să adulmece urma credinței mele pierdute în inima lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adânc înfipt în viață încât, treaz sau visând, îmi imaginam felurite căi de evadare, m-am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu Joseph, care între timp devenise episcop, dacă aș fi înghițit cuminte pastilele lui dogmatice împotriva îndoielilor, dacă mi-aș fi reînnoit credința din copilărie, iar apoi - cu sau fără o pregătire academică de sculptor - aș fi dat ascultare sfatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiind, însăilam cetăți din nisip ud... O, de-aș mai ședea o dată la fereastra podului și de-aș putea să citesc, pierdut de mine însumi, ca niciodată după aceea... Sau să mă mai ciucesc o dată sub pânza de cort cu camaradul meu Joseph și să jucăm viitorul la zaruri, atunci când acesta părea încă proaspăt și imaculat... În orice caz, acum aveam douăzeci și unu de ani, mă dădeam adult, dar mai eram încă un nefumător convins când, împreună cu o fată din Krefeld, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De îndată ce măicuța pleca, beam vin din paharul rămas intact. În timpul ăsta îmi treceau cu siguranță prin cap lucruri necuviincioase. De vreme ce, băiat fiind, mă transpusesem în rolul unui arhanghel care nu se mulțumea doar să vestească. Și încă în lagăr, pe când camaradul meu Joseph își dădea silința, în timp ce jucam zaruri, să mă convingă de singura credință adevărată, o huleam pe Fecioară și enumeram toate instrumentele de tortură cu care oamenii de ambe sexe au fost schingiuiți în numele Maicii Domnului. Sora mea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai tari decât ale mele. Și pe urmă eu am povestit, după ce încercaserăm din nou să dezgropăm scene din copilăria noastră din amintiri contradictorii, cum, la șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care aduce fericirea precum camaradul meu Joseph. „ăsta se trăgea, dacă-mi aduc eu bine aminte, din zona Altötting.“ Neîncrederea ei sporea: „Adevărat? Sună exagerat, exact ca una dintre poveștile tale!“. Eu am spus: „Deci, dacă nu te interesează viața mea sub cerul Bavariei...“ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea sub cerul Bavariei...“ La care ea: „Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de nesiguranță: „Noi, băieții, eram doar doi din câteva mii“, apoi însă nu am vrut să exclud posibilitatea ca, în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât golul, am scris poezii pline de vorbe mari, care însă nu ne-au ajuns, motiv pentru care în final am lăsat zarurile să aibă ultimul cuvânt, cine ce o să se facă. Asta și din cauză că eu, ca să-l întărât pe camaradul meu, afirmasem fără ocolișuri că până și un necredincios ar putea fără probleme să ajungă papă, așa cum de altfel demonstra și istoria Bisericii. „Mda“, am spus eu ca să închei relatarea mea din anii tinereții, „Joseph a avut zarul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pântece atacat de cancer era acum supus radioterapiei. Sau poate că am citit cutare sau cutare carte la Berlin, în timp ce mama suferea? Oare nu fusese Ludwig Gabriel Schrieber acela care mi-a vârât pe gât aventurile lui Ulenspiegel și ale camaradului său, Lamme Groedzak, ca lectura lui de trup și de suflet? Căci Lud, care când bea devenea tot mai catolic de la un pahar la altul, prilej cu care blestema, ca și când aceasta încă ar mai fi existat, Inchiziția ca operă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu excepția celor trei fiice ale șefului de sector, dintre care cea mai mare era atașată de băiatul de la cuple, dar, la atâtea constelații triple, aș putea să-mi fluier o melodie potrivită despre destin; dar dracul - sau a fost cumva camaradul Joseph, acela care, odinioară, mesteca semințe de chimen și acum este papa cel nou? - a spus „Totu-i hazard!“ atunci când, ce mult a trecut, ca să întreb ce femei îmi rezervă viitorul, am dat cu zarurile de trei sau patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
este că bărbatul pe nume Richter, pe când pleca, s-a mai întors o dată, instruindu-l pe tânărul poet: „Dar să citiți tare și clar!“. Sfatul ăsta l-am aplicat toată viața mea, de fiecare dată când am citit în public. Camaradul meu Joseph, însă, care în anul 1947 era student la filosofie și dogmatică la Seminarul din Freising, atunci când stăteam pe vine sub foaia de cort în lagărul de la Bad Aibling, mi-a citit dintr-o cărticică îmbrăcată în negru chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la prima vârstă a judecății copilărești, trecând prin matura și melancolica ei adolescență, plină de prevedere, și până acum, la abnegația fetei de 22 de ani, Hallipa căpătase un fel de respect și o mare încredere; făcuse din Elena un camarad sobru și prețios. O consulta adesea în afacerile moșiei și satisfăcea în tovărășia ei nevoia unei afecțiuni serioase, lipsindu-i amiciții masculine, pe care viața de amor perpetuu, la care se supusese, i le interzicea, iar ușurința de pasăre cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alte gânduri și Greg era numai galant, cum e el cu toate femeile. Galant cu reticențe. . . Murise abia nevastă-sa. Da. . . a fost însurat. Avea o nevastă mică, urâtă, neagră și rea, cu care se purta foarte bine. Dar băieții, camarazii lui, ziceau că s-a făcut peisagist ca să nu facă portretul nevestei. Mini râse. Fizionomia pictorului se desena în mintea ei cu elementele pe care le avea la îndemînă. . . Nu, nu din cauza nevestei celei urâte. Dacă Greg nu pictase niciodată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad; mopurile întinse la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele, desenau o mică linie orizontală, nu chiar zîmbind, ci plină de determinare bărbătească. Cel din față era ceva mai subțire decît camaradul său. Amîndoi aveau părul drept și priveau afară din pagină, afară din carte, spre ceva important aflat departe. "Medalia de argint", a spus Schneiderhahn. Am văzut degetul lui David mișcîndu-se pe pagină și oprindu-se asupra rezultatelor. "Ați fost acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Dumitru Avădănei, eu am făcut războiul cu vărul meu și la răsărit și la apus. Dumnezeu ne-a apărat. Nu vrea să-l înmormânteze creștinește? Îl ducem noi la groapă și fără popă. Pe front, când erau uciși de inamic camarazi la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a turnului în formă de trunchi de piramidă, care din loc în loc are niște puncte de sprijin, ca niște gâlme. Se cațără voinicește, privind numai în sus. De ce nu-și aruncă privirea în jos, acolo unde este comandantul Babuloi și camarazii săi și mulțimea de curioși strânsă ca la circ? Pentru că are rău de înălțime. Dacă ar privi în jos, ar simți că pământul s-ar învârti cu el, ar ameți și, doamne ferește, s-ar rostogoli ca într-o prăpastie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
circ? Pentru că are rău de înălțime. Dacă ar privi în jos, ar simți că pământul s-ar învârti cu el, ar ameți și, doamne ferește, s-ar rostogoli ca într-o prăpastie. Nu trebuie să se facă de râs în fața camarazilor și nici a șefului său. Urcă și transpiră, deși este destul de răcoare la începutul lui noiembrie. Greu, dar urcă. Cu un ultim efort a ajuns în vârful turnului pe mica platformă unde pisica speriată stătea ghemuită. Îl vede și când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]