222,545 matches
-
strada nici gînd să oprească, sporea, într-un tîrziu asta dă de gîndit oricui) trebuia să trec prin locul acela pe care, nu peste multă vreme nimicul avea să-l boteze gîndul de a-l ocoli mi-a trecut prin cap dar strada curgea mai repede ca el, dimineața aluneca nesigură pe lîngă ziduri cu fața înfășurată în gulerul înalt de ceață într-un fel era și de înțeles, noaptea coboară repede ca basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
și umbre jucau pe acele ziduri, cum și pe fațadele străzii care nu mai oprește, ci mai curînd mari pete de umezeală le acopereau pete care, la rîndul lor, semănau cu dorințele ascunse ale celor ce locuiau în spatele lor întorcîndu-mi capul și uitîndu-mă la fațadele lăsate în urmă felul lor de a tremura în aer mi-ar putea aminti că aici a fost cîndva fundul unei mări și că nici vorbă de pete de umezeală, poate resturi de alge mă așteptam
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
considera că Dumnezeu, în marea lui bunătate, i-a făcut un mare dar cînd, încheindu-și el cariera de inginer constructor, i-a dăruit o a doua viață, viața de scriitor. Sînt cuvintele lui, care mi-au intrat bine în cap, cu amendamentul că darul, marele dar al renașterii lui ca scriitor, i-a venit prin Ileana Mălăncioiu. În același timp, se temea atît de tare să publice - și fusese atît de adînc înfricoșat de prieteni de-ai lui parizieni, cu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
că e fragil, poate chiar de sticlă. A protestat. Așa am învățat că occidentalii sînt veșnic tineri și că nu-i doare niciodată nimic... Mi-a prins bine, pentru că peste vreo cîțiva ani, cînd Tacou s-a lovit îngrozitor cu capul de scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i nimic... Atunci, la Cluj, am făcut cu Vona faimosul meu interviu: am prînzit împreună, singuri în salonul albastru al
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters cu o batistă. Orișice pat are două tăblii. Una unde-i capul bolnavului, cealaltă unde-i sunt picioarele. în cazul că mai are și picioare. De cea de-a doua tăblie este legat un fel de "odgon", un fel de frânghie ad-hoc confecționată din pânză de pansamente astfel că rănitul, trăgând de-
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
2). Camera măsura 6 metri pătrați și avea forma literei L: o porțiune pătrată de 2x2 și una dreptunghiulară de 2x1. în prima se găsea un pat de fier, lipit ferm de pereți pe latura dreaptă și la cele două capete; în secundo, un raft cu cărți și reviste și o bară metalică servind drept cuier. Mobilierul mai includea un scaun, o mescioară și un geamantan, austeritatea decorului fiind temperată de un portret în creion al Mariei Simionescu. Comutatorul electric (numit
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt celălalt" - evident nu în accepția mîrlănească a expresiei "nu ne vindem țara", cred că utopia s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni realitate. Și eu le-aș cere urmașilor mei să-mi scrie pe piatra funerară "E pur si muove!"
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era al muierii. Uite, domnule, s-a făcut dimineață, gândi el cu mirare." În Ediția Opere, Editura enciclopedică, 2002, dispare "ziua cea mare" și încărcătura filozofardă și Ilie Barbu
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era al muierii. Uite, domnule, s-a făcut dimineață, gândi el cu mirare." În Ediția Opere, Editura enciclopedică, 2002, dispare "ziua cea mare" și încărcătura filozofardă și Ilie Barbu își trăiește trezirea cu o inocență care pune accentul pe
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
pune accentul pe renașterea personajului. Deși fusese obosit, "murise", iată, e liniștit, cu ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era capul muierii." Procesul viitorizării rămâne central în toate cărțile lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
e liniștit, cu ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era capul muierii." Procesul viitorizării rămâne central în toate cărțile lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana Roșculeț, în textele anilor cincizeci, chiar în Risipitorii și Moromeții
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
ochii limpezi: "Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, cu toate că se culcase seara frânt de oboseală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia să fie capul lui, era capul muierii." Procesul viitorizării rămâne central în toate cărțile lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana Roșculeț, în textele anilor cincizeci, chiar în Risipitorii și Moromeții II întrebarea funcționează
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
pământul scăpat de sub picioare e bine aici lumina cade în cercuri ovale peste transplanturi de viță de vie, roșii cu gust din copilărie � mândria noastră � și flori artificiale locale îți spun, aici nu se bea și nu se citește pe capete oricine poate avea un supersonic orange din care visele bufnesc cu zgomot pe asflatul strălucitor între două lumi totul se trăiește dublu ar trebui să avem și două memorii complet separate altfel n-o să mai știi dacă asistenta obeză din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
vreun interes, câștig ceva? Eu la vârsta dumitale nu stăteam de vorbă cu nimeni, pe vremea mea bătrânii nu stăteau de vorbă cu tinerii... N-am întrebat pe nimeni, n-am ascultat pe nimeni... Dacă scrii, scrie ce te taie capul și cum vrei, să nu-ntrebi pe nimeni și să nu-ți pese de ce spun alții... Pentru ce-aș sta eu de vorbă cu dumneata?!" Totul mi se părea grotesc, Minulescu se dovedea un umoral, un personaj cu toane, capabil
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
de la debutul editorial din 1968, cu o culegere al cărei titlu avea să fie reluat, 36 de ani mai târziu, pe coperta ediției definitive! Acest poet s-a născut achevé, arta sa nu va cunoaște "evoluție", aflându-se completă din capul locului. Sunt numeroase, în istoria recentă și mai îndepărtată a poeziei române, cazurile de poeți astfel veniți pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor. Întitulat Imn vieții (deși
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea este o simplă
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens. Mișcarea strofei finale cuprinde o extraordinară sugestie : de vreme ce moartea este o simplă întoarcere a capului, cum să nu ne gândim la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează în drumul spre lumina zilei. Orice om - pare a spune Grigurcu - trăind prea adânc
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează în drumul spre lumina zilei. Orice om - pare a spune Grigurcu - trăind prea adânc, își întoarce într-o zi capul și, pe loc, o uită pe a sa Eurydice care este însăși ființa sa, cu atât mai iute cu cât viața se află mai "în urma lui"... Zguduitor rămâne și gândul că Eurydice - ființa noastră - este aceea care ne scoate din
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
pentru a o scoate pe ea la lumină; în drum, credința în ființă slăbește, ea nu ne mai urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei vii apare în
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
e mult mai pur decât cel inocent doi morți cu barbă și cel de-al treilea doi morți cu barbă prietenii unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe capul meu parcă ar călca ușor de tot pasul lui Virgil către Laurențiu o dată pe lună când au permisie și în clipa următoare acestor cuvinte a sunat telefonul mi-a sps Mihai Ursachi a murit astă noapte cam multe tălpi or
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
ca acelea ale tunelurilor de metrou din St. Petersburg împotriva eventualelor inundații marine dar ele ajung totuși până la mine și noaptea și ziua sufletele care trec prin zid ca să-mi spună pe unde tabula rasa o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-au lăsat în
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai sunt auzit, atît de frumoasă încît frumusețea ei stă scrisă în ochii altora, într-ai mei o închid oblojindu-mi cu ea tristețea din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]