4,924 matches
-
auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
abordate, prin personaje, recuzită și tramă narativă generală, precum și prin caracteristicile scriiturii. Critica a formulat aprecieri diferite despre componentele trilogiei; Pont des Arts a fost mai puțin prizat decât Hotel Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu entuziasm, ca o capodoperă. Diferențele nu sunt însă atât de valoare, cât de modulare a enunțării și de nuanțare tematică. Maramureș, carte într-adevăr extraordinară, dezvăluie mai pregnant forța întregii trilogii și ridică, retrospectiv, valoarea celorlalte. Primul ar fi cronica unei goane generale spre
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în burtă la miazănoaptele/ pâlpâie o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un mistreț care, atunci când crede că s-a prăjit destul, se oferă spre ospătare: „Apare în prag, dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,/ el bombăne și sare la
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar de sexualitate, tandrețe și umor, „o capodoperă a genului” (Alex. Ștefănescu). Privite în ansamblu, numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind o extensie a prozelor, care comportă la rândul lor, în grade variate, aceste trăsături. Unitare sub raport tematic sunt
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cu buruienoase voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
policromie. Sunt evidente modelele bizantine, dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice autohtone care, tratate cu o tehnică perfectă, într-o viziune proprie, indică în U. un original artist plastic, primul cunoscut în cultura română. Capodopera lui este un Tetraevangheliar slavon din 1429 (păstrat la Biblioteca Bodleiană din Oxford) cu o grafie impecabilă, cu ornamente și miniaturi desăvârșite, cu tartaje de argint ciocănit și frumos legate. Alte șaisprezece manuscrise din perioada 1413-1449, semnate de el sau
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
că aceștia au avut o conștiință estetică explicită. U. refuză termenul „folclor”, preferându-l pe cel de „literatură orală”, care include și ideea de calitate. Refuză, de asemenea, să ia în studiu totalitatea documentelor, oprindu-se la creația majoră, la capodopere. El găsește că în aprecierea creației populare sunt neadecvați termeni ca primitivitate, forme rudimentare de gândire și propune alte criterii de valorizare, iar folcloriștilor le reproșează neabordarea creației orale de pe pozițiile etnoesteticii, ceeea ce ar presupune o bună cunoaștere a
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
teoria artei la literatura orală, iar în Prolegomene la o estetică a folclorului schițează o teorie a valorilor și a frumosului, în Etnoestetica încearcă apropierea problematicii esteticii literaturii orale de „modelul unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița, scrie U., trebuie examinată nu de pe pozițiile direcției etnografice, nu insistându-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de asemenea
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
alt domeniu al vieții spirituale, nu ajunge la progres decât în urma unei dezvoltări naturale și evitând accelerările forțate, a pledat pentru păstrarea unui permanent spirit autocritic. O foarte bogată activitate a desfășurat ca traducător, transpunând cu fidelitate în românește numeroase capodopere ale literaturilor franceză (Molière, André Chénier, Lamartine, Musset ș.a.) germană (Schiller) și engleză (Byron). Educației clasice și temperamentului său echilibrat li se datoresc elegantele traduceri din literatura Antichității (Anacreon, Vergiliu, Properțiu, Tibul, Fedru, Ovidiu). Un merit deosebit îi revine ca
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
cei mai activi traducători în deceniul 1870-1880. S-a îndreptat în special către literatura germană, tălmăcind o parte din piesa Don Carlos de Schiller („Albina Pindului”, 1869 și „Liceul român”, 1870), dar și câteva opinii ale acestuia despre teatru, două capodopere ale lui Goethe, sub titlurile Patimele junelui Werther (1875) și Afinitățile („Pressa”, 1879-1880), fragmente din Schopenhauer (Despre religiune, „Convorbiri literare”, 1898) și proză de Adolf Mützelburg (Stăpânul lumei, „Pressa”, 1870-1871). A mai tradus din Heinrich Zschokke (Blondinul din Namur. Pașa
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
București, 1975), versurile celor mai reprezentativi poeți italieni din Evul Mediu și Renaștere - Cino da Pistoia, Guido Guinizelli, Dante, Petrarca, Leon Battista Alberti, Angelo Poliziano, Giordano Bruno ș.a. -, precum și marea poezie franceză modernă, mai cu seamă prin traducerea integrală a capodoperei lui Baudelaire, Florile răului (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), dar și prin versiunile din Gérard de Nerval, Théophile Gautier, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud, Guillaume Apollinaire și Paul Valéry. SCRIERI: Neapole, cu fotografii de Hedy Löffler, București, 1973; Călătorie spre transparență, București
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
Șerban Cioculescu - câte femei vor fi asistat la această ambianță de înalte dezbateri culturale și etice, dar, în orice caz, Alice Voinescu a lăsat o impresie profundă și a contractat prietenii puternice.” A fost preocupată constant de popularizarea superioară a capodoperelor literaturii universale, materializată în activitatea de conferențiară în sălile instituțiilor de cultură din București și la microfonul postului național de radio. Arhiva Radiodifuziunii păstrează textele a zece prelegeri rostite de V. între 1932 și 1942, trei pe teme de larg
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
lumină o trăsătură care îi unește: pentru toți, opera de artă „înseamnă conștiință, contopire definitivă și reală” a ideii și a vieții. Fără să fie formulată în termeni preciși, concluzia se referă la autonomia relativă a artei, la puterea adevăratei capodopere de a surprinde procesele vieții, ideile autorului captând sensul realului. În esență, idealul eseistei era de factură clasică, ceea ce explică și importanța acordată Antichității grecești. Un rezultat de seamă al acestei încrederi în valorile lumii clasice e publicarea, în 1946
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de pe corn reprezentau o formă de utilizare simbolică, pentru că astfel de mărci liniare nu puteau apare natural pe un corn de bovideu. Desigur, nu putem încheia prezentarea acestei grupe, fără a aminti și celebra "Damă cu capișon" de la Brassempouy - o capodoperă a artei mobiliare paleolitice. Situl a mai livrat și alte reprezentări artistice feminine („Para”, „Torsul”, „Mănușa de box”, „Figurina cu centură”, „Figurina cu pelerină”), dar niciuna nu se ridică la nivelul artistic al celei dintâi. Este, fără îndoială, cea mai
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
concursurile și jocurile. În acest sens, fiecare profesor poate să adapteze lecția la stilul său de predare. Important este ca ei săși manifeste spiritul creativ și să se distreze împreună cu elevii. Uneori astfel de experiențe pot da naștere unor adevărate capodopere. Bunăoară, elevii își pot valorifica ingeniozitatea prin confecționarea unor obiecte sau piese de îmbrăcăminte fabricate din deșeuri menajere. La prima vedere e greu să-ți dai seama că toate aceste obiecte sunt efectuate din sticle goale de bere, pahare de
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
Este vorba de crezul sectei, cu nimic inferior crezului pedagogic formulat de Dewey în secolul XX38. Din păcate, nu știm dacă Pitagora însuși este autorul acestui text uimitor, căci regula pitagoreică a anonimatului interzicea divulgarea paternității. Nici chiar titlul acestei capodopere pedagogice nu este sigur 39. Dar Hieros Logos îngemăna armonios o tradiție paideutică fabuloasă, susținută de cutume și datini milenare, cu o kosmopoieză 40 originală care se armoniza perfect cu o teorie a destinului metempsihotic - aceasta din urmă împrumutată, probabil
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt zece, dar fiind numai nouă vizibile, din acest motiv ei născocesc al zecelea corp numit Antichton (Anti-Pământ)”. 46. Instrument muzical cu o singură coardă născocit de Pitagora. 47. Un comentariu remarcabil în legătură cu acest subiect găsim la Matila Ghyka, în capodopera Le nombre d’or (Gallimard, Paris, 1931). Îl rezumăm aici. Proprietățile numerelor și ale scării armonice sunt numite de pitagoreici „cele imanente armoniilor” și considerate pavqo" twn ariqmwn („cele ce se pot întâmpla cu numerele”). Avem de a face cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
î.Hr.) ca un dialog funebru care elogia calitatea de mare învățător, talentul pedagogic al înțeleptului de curând defunct și, totodată, pe „omul desăvârșit” (kalo" kai agato" = „omul frumos și bun”)6. Merită să redăm aici, fie și sumar, esența acestei capodopere antice, precursoare a teoriei curriculumului, atribuită de Platon maestrului său Socrate. Avem de-a face cu o tragedie, tulburătoare prin semnificațiile etice, epistemice, mathetice și pedagogice pe care le transmite. Pretextul este următorul. Într-o zi, un tânăr megarian, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și precizări. Uimit de cele auzite, Eukleides le-a consemnat cu migală și apoi le-a transcris sub formă de dialog. Reîntors de la Megara, este nerăbdător să-i citească manuscrisul prietenului său Terpsion 12. Urmează lectura acestui text dialogat. E capodopera paideutică și curriculară, tristă și totuși măreață, a Antichității. Ni-i putem imagina pe Eukleides și Terpsion studiind-o fascinați. Platon nu a mai adăugat nimic pretextului și opera se încheie, brusc, cu „însemnările” lui Eukleides. Dar citim, în continuare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Maretc "8.2. Alcuin și Carol cel Mare" Mai întâi, cine era acest Albinus Flaccus (730-804) supranumit Alcuin din York1 și ce legătură a avut el cu curriculumul alcătuit din cele „șapte arte liberale”? Nu el a fost creatorul acestei capodopere pedagogice, dar Alcuin este cel care a valorificat-o într-o manieră atât de eficientă, încât putem spune că întreaga istorie ulterioară a educației, culturii și civilizației din spațiul euroatlantic a rămas marcată de amprenta alcuiniană. A fost, probabil, una
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
3128 de pagini cuprinzând 39 de scrieri, în patru părți). Ediția a avut 500 de exemplare legate în pergament și constituie, în zilele noastre, una dintre cele mai căutate și mai scump plătite cărți de către bibliofilii din întreaga lume. Dar capodopera lui Comenius nu o constituie scrierile didactice, ci De rerum humanarum emendatione consultatio catholica (Consfătuire universală despre îmbunătățirea lucrurilor omenești), încheiată, se pare, în 1658 sau 1662. Nu este o carte propriu-zisă, ci o „bibliotecă pansofică”, un sistem paideutico-filosofic mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universală despre îmbunătățirea lucrurilor omenești), încheiată, se pare, în 1658 sau 1662. Nu este o carte propriu-zisă, ci o „bibliotecă pansofică”, un sistem paideutico-filosofic mai ambițios decât orice altă întreprindere de acest fel din întreaga istorie culturală a Europei. Această capodoperă, care ar fi putut fundamenta un curriculum universal, a avut un ciudat destin „invizibil”. Era alcătuită din șapte cărți congruente: Panegersia, Panaugia, Pansophia, Pampaedia, Panglottia, Panorthosia și Pannuthesia. Din acest sistem nu a apărut decât Panorthosia, în 1662. Se credea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fiul său, și pe Christin Negrin, discipolul său, și le-a cerut să jure că vor publica Consultatio catholica. Din motive neclare, cei doi nu și-au putut ține jurământul. Și mai misterioase sunt motivele pentru care ei au ascuns capodopera. Aceasta nu a fost descoperită decât în 1935, din întâmplare. Slavistul Dimitrie Tschijewskij a dat peste manuscrise într-o bibliotecă insignifiantă, aparținând Casei orfanilor din Halle. Nu s-a putut lămuri în mod clar nici când și nici de ce au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]