7,454 matches
-
-și caute polenul și cine o să aibă grijă de ele în toate anotimpurile anului? Dar omizile? Cine o să mai curețe pomii de ele? Dar caii? Unde sânt caii? Ce-au făcut cu caii? Și franțujii, care ar trebui să ridice caprei, de la care obțin cele mai bune brânzeturi din lume, ar trebui, zic, să-i ridice, lângă obeliscul din Place de la Concorde, o statuie, ce-or să facă, cine o să mai aibă grijă de ele? Că doar n-o să se poată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
revoluției. Oricît de veche și oricît de neacceptabilă ar fi ea, prefer civilizația care și-a creat, în propriile coordonate, un echilibru. Conservatorismul, pentru mine, este tonic. Raportat la mediul său, păstorul care nu se spală și bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră, a tuturor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clasă unul câte unul, aveți grijă cum vă purtați pe culoar și-n curtea școlii: băieții, să nu alergați; nu azvârliți mingile; nu vă Înghiontiți, nu vă scuipați; nu pipăiți fetele nici pe buci, nici În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră de la câmp, câțiva bărbați vorbeau țanțoș. Aveau cămășile spălate și scrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu toată amărăciunea care mă asaltează, trebuie să vă spun: când ieșiți, nu vă alergați, nu spargeți geamuri, nu trageți fetele de țâțe, iar voi, caprelor, nu-i Întărâtați. Spre casă mergeți numai pe lângă gard și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * Ca să mergi la pescuit cu plasa În japșele dintre Dunăre și Dig, nu era nevoie să te trezești cu noaptea În cap. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la nas care va șterge tabla, va mătura podeaua, mă va ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe care soarta Îl Împovărase cu numele Cătănuță - nu era deloc făcut pentru armată. Nu-l muncea prea tare gândul că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu casa, căci omul, bucuros că Îi scăpaseră caprele de la moarte și nici pagubă prea mare nu suferise, se arătase dornic să fie și el de față și chiar să ajute. Cine știe ce Îi umbla prin minte, că nu-i stătea În fire să facă fapte bune. Și-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiind suferind, băutura mă ataca cel mai repede. „Tovarășu’ Director și băi Oaie, trebuie spus, la modul cel mai poetic cu putință, dar și cu deosebit simț al responsabilității, că, după acest bătogel de morunaș, precum și după istovitoarea păstrămiță de capră, s-ar putea bea un șanț de vin. Ceea ce noi și facem, cu voia Domniilor Voastre.” Ușurat, Directorul ne-a trimis la dracu’ și noi ne-am bucurat auzindu-l, căci dibuisem În glasul lui că-și făcuse griji pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare o stăpânea cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi visătoare și contemplative nu se desțelenise ditamai curtea de buruieni. Așa că vestiții porci grași și leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu tot soiul de verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe aici este astăzi vestită În toată lumea și voi habar n-aveți, făpturi cu simțiri de anelide... Nici măcar nu știți ce-s alea. Zăceți, acolo-n bănci, cu creierii ca de mucoase gasteropode. Ce știți voi despre iubire, țapilor și caprelor, când acasă vedeți numai păruieli Între părinți? Stați o clipă să caut În Încăpătoarea-mi tașcă și să vedeți cum, În nevinovăția lui, un copil scrie Într-o lucrare adevărul unei realități care lui i se pare atât de firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cea mai paradoxală morală care ar rezulta de aici ar fi: dacă doriți să izbutiți ceva, nu vă propuneți nimic. Atât pentru astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atâta amar de nădejde irosită - și-i dăduse foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la primărie, fie În odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul avea să frigă cu meșteșug, pe un grătar cu mangal, bucăți de carne, cu pricepere alese din tot soiul de orătănii. Cănile cu vin aveau să apară pe masa lor Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui nou răsărit. În acel peisaj, emoționat, copleșit de splendorile naturii transilvănene, am rostit acel jurământ că, dacă va fi să mor cândva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acel logofăt “pentru o dugheană a bărbatului... din Cizmării... cari precum arată logofătul... 2 cărți de giudecată i o anafora... pentru 190 lei datoria bărbatului meu, cu giudecăți s-au dat dugheana de istov” (de tot n.n). -Vorba ceea, capra face și oaia trage. Dar să nu dăm bucuria pe scârbă, ci să vedem ce “schimbătură” s-a mai făcut la 31 martie 1793. --M-ai făcut curios, prietene - m-a atenționat gândul de veghe. --Trebușoara ce urmează s-a tocmit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu puteam trece peste așa o minune în fuga calului”...Ucenicul călugărului iese de după tejghea, vine să sărute mâna călugărului și să primească baslogovenie...Ieșim. Dincolo de turnul clopotniță, ne întâmpină forfota târgului. Pe aici se mișcă altă lume. Trăsuri pe capra cărora tronează vizitii care - țepeni precum parii - trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești grăbiți spre îndeplinirea cine știe cărei porunci...Ne oprim în fața palatului gospod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
extrem de critic, atunci când este vorba despre țara sa, a văzut ceva barbar în ceea ce sa întâmplat cu Parisul istoric? Da de unde! Mocofanul vede cum arată Parisul reconstruit și se minunează exact ca prostul cela din snoava populară, care-și pierduse capra. Pentru românul supercritic, anticeaușist, anticomunist și alți anti pregătiți la foc mic, în zeamă de doctrină liberală, nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
natural, calitatea întâia. Nu înțelegea, de ce se supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai puțin bronzați decât Obama, cu toată rasa lui de negroizi, totuși au înaltă calificare, în lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit profesionalism a unor bunuri de ale francezilor antrenându-i în felul acesta, în mod voluntar la mărirea vigilenței care se pare că prin acele locuri doar franțuzești, lăsa mult
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
al ei era lung și blond. O parte din al ei era chiar natural. Ceea ce era în favoarea noastră era faptul că majoritatea tipelor din New York erau complet nevrotice. Noi nu eram. Noi nu eram decât ușor nevrotice. îFrica patologică de capre și fobia față de cartofi, indiferent cum ar fi fost preparați, nu se putea compara cu bătaia peste față și gât cu o sticlă spartă în timpul actului sexual.) Oricum, în ciuda lipsei noastre de diversitate etnică, în seara cu pricina amândouă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke e OK erai tu însăți. Iar tu nu ai încredere în tine. Ce stil de viață epuizant! într-adevăr fusese epuizant, am realizat sub imperiul amintirilor. Fuseseră momente în care simțisem c-o iau razna încercând să împac și capra și varza, să obțin și aprobarea tuturor celorlalți și compania lui Luke. Mi-am amintit de seara aceea în care mă dusesem cu Luke la o petrecere. Mă simțeam în siguranță fiindcă știam că nici unul dintre cunoscuții mei n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mare“ în bagajul făcut în grabă. Din gândurile care mă fac să pășesc mai apăsat pe măsură ce mă îndrept spre civilizație, mă trezesc când aproape era să dea peste mine căruța șantalie cu un cal maro, cu Țârțâc cățărat sus pe capră și fie-sa cea mare, Zina, pe-o latură, cu picioarele goale spânzurând deasupra drumului prăfos. Țârțâc nu vede altă ieșire decât să-mi lase fata în grijă. Îți dai seama, domnu’ Tudor, aici nu mai au trai, da’ dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]