2,477 matches
-
început la Caffa, în Crimeea iar apoi la Istanbul în anul 1518. Roxelana se găsea așadar în haremul sultanului Suleiman Legiuitorul cu doi ani înainte ca acesta să ajungă pe tron în 1520. Acolo și-a petrecut primii ani de captivitate citind și cultivându-se, devenind astfel o bună cunoscătoare a lumii noi în care intrase. Creștinele captive vândute turcilor erau luate în haremuri și trebuiau să se convertească la islam. Istoricii otomani menționează că Roxelana (Roxolana) a arătat un zel
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
devenit în curând favorită lui. Suleiman s-a îndrăgostit de ea și a numit-o „Hŭrrem”: "Cea care râde" pentru firea ei veselă și talentul de a spune povești. Legenda spune că în serai nu se râdea, si la începutul captivității Roxelana ar fi plătit pentru că a îndrăznit să râdă, fiind pedepsită cu biciul. Atunci ar fi jurat răzbunare și a făcut-o din plin. Roxelana nu avea înfățișarea fetelor obișnuite din harem; nu avea ochii mari și negri, nu avea
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri de război de la Colditz, unde a rămas până în 1945. Acolo a susținut conferințe în care a combătut ideologia nazistă. Reîntors din captivitate, și-a reluat învățământul ecleziologic la Saulchoir, de data aceasta la Étiolles, aproape de Paris. a lucrat cu „înverșunare” și a publicat numeroase articole, articole de actualitate în revista "Témoignage chrétien" sau articole despre locul laicatului în sânul Bisericii. Congar se
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
ceea ce i-a conferit o imagine de ”martir”. Pe de altă parte, el a rămas o figură contestată de un număr mare de libanezi, inclusiv de membrii Mișcării Patriotice Libere, conduse de Michel Aoun. În 2005 Forțele Libaneze (interzise în timpul captivității lui Geagea) au fost reconstituite sub forma unui partid politic. Majoritatea adepților săi se află în orașul de origine, Bcharré și într-una din suburbiile Beirutului, Aïn al-Remmané, unde și-a petrecut copilăria. În 2006 Geagea a participat la crearea
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
tufișuri și execută uriașe salturi prin aer. Când este vreme frumoasă șade pe fața frunzelor, iar când este vreme ploioasă se prinde pe dosul frunzelor. Este acvatic numai în perioada scurtă de reproducere. Brotăcelul poate fi crescut în acvariu. În captivitate poate trăi până la vârsta de 22 ani. Are o lungimea de 3,5-4,5 cm. Masculul are aceeași mărime ca femela. Corpul este zvelt, oval, capul scurt și rotunjit, pupila ochiului orizontală, timpanul foarte distinct. Limba circulară, liberă și crestată
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
fost găsită decât în zonele împădurite din nord. Are un corp voluminos, îndesat și umflat. În România este cea mai mare broască. Femelele au o lungime până la 13 cm. Masculii sunt mai mici având o lungime până la 8 cm. În captivitate poate trăi până la vârsta de 36 ani. Partea superioară a corpului acoperită cu negi (tuberculi verucoși) de mărimi diferite, adesea spinoși; partea inferioară a corpului granuloasă. În dosul ochilor are câte o glandă parotoidă mare, ovală sau în formă de
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
uciși, ci închiși la Buciulești (în Neamț, pe Bistrița), unde domnul Gheorghe Ștefan avea o curte ca o veritabilă fortăreață cu ziduri și turnuri puternice, înconjurate de un șanț cu apă. La Buciulești, ea și fiul ei au stat în captivitate până în 1658, apoi a plecat la Constantinopol la soțul său, închis la Edikule. După obținerea tronului de către fiul ei Ștefăniță (în noiembrie 1659), Doamna îl însoțește la Iași și-i supraveghează activitatea, stându-i permanent alături. În 1661, după moartea
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
Ehrenburg și Vasily Grossman, informația apare într-un raport intitulat „Exterminarea evreilor din Lvov”, atribuit lui I. Herts și Naftali Nakht: Naphtali Karchmer, în cartea sa „Solitar în copleșitorul vârtej - 5 ani prizonier în Prusia de Est”, descrie anii de captivitate ca prizonier de război polonez. Autorul povestește despre mici calupuri de săpun, de formă rectangulară și culoare cenușie, cu inscripția RJF în centrul cavității de pe una din fețe. Atunci cînd unul din prizonieri s-a plâns magazionerei de calitatea proastă
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
pereți gri și zeci de copii singuri pe care nu-i ascultă nimeni. Am întâlnit tineri care mă întrebau obsesiv "De ce nu puteți să fiți educatorul nostru?", adolescenți de 17 ani care spuneau că " Ideea aceasta de a trăi în captivitate te distruge emoțional, sufletește și mental", copii care scriau că își doresc "oameni care să ne înțeleagă", spune Vișinel Bălan în acest raport. Copiii nu mai vor să fie tratați "ca niște animale" Acesta afirmă că unii tineri i-au
Raport șocant! Tot ce nu știai despre casele de copii și copiii instituționalizați by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101284_a_102576]
-
cu Richard I al Angliei în 1191 pe insula Cipru, în drum spre țara Sfântă pentru a treia cruciadă. Sancho și Richard au reputația de a fi fost buni prieteni și aliați apropiați, chiar înainte de căsătorie. Francezii au profitat de captivitate lui Richard în Germania și au capturat anumite cetăți cheie ale domeniilor angevine, inclusiv Loches. Când Richard s-a întors la terenurile sale continentale în 1194, cavalerii lui Sancho asediau castelul pentru el. De îndată ce Richard a ajuns, Sancho a fost
Sancho al VII-lea al Navarei () [Corola-website/Science/331466_a_332795]
-
de Protecție a Naturii și de Ecologie" din Bonn unde au fost puse într-un acvariu, creându-li-se condiții similare celor din râul Vâlsan, în speranța că exemplarele se vor reproduce, însă aspretele nu a putut fi reprodus în captivitate. După 1992 s-au mai efectuat cercetări și s-au mai prins exemplare de asprete, care au fost eliberate. Profesorul Nicolae Crăciun și Adrian Ionașcu în 2004-2005 au studiat deplasările aspretelui în mediul său natural de viață cu ajutorul telemetriei. Peștii
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Nicolae Crăciun și Adrian Ionașcu în 2004-2005 au studiat deplasările aspretelui în mediul său natural de viață cu ajutorul telemetriei. Peștii adulți ating 12,5 cm lungime totală (10,5 cm fără înotătoare caudală). Longevitatea maximală este de 6 ani (în captivitate), majoritatea peștilor prinși aveau 2-3 ani. Aspretele are un aspect general asemănător cu zglăvoaca ("Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. Corpul este alungit, gros și rotunjit (în secțiune aproximativ cilindric) în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Înălțimea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
adulți trăiesc izolați pe arii limitate ale râului. Ei manifestă o intoleranță față de alți membri din aceeași specie. Cercetările făcute în Germania de Rudiger Bless și Peter Zsivanovitz (în 1992-1998) au arătat că exemplarele mascule adulte de asprete ținute în captivitate (într-un acvariu) noaptea deveneau foarte agresive, luptându-se între ei și cauzându-și chiar răni grave soldate cu deces. Aspretele se hrănește mai ales cu larve de insecte acvatice reofile, în primul rând cu efemeroptere, apoi plecoptere, blefariceride, trihoptere
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
-și chiar răni grave soldate cu deces. Aspretele se hrănește mai ales cu larve de insecte acvatice reofile, în primul rând cu efemeroptere, apoi plecoptere, blefariceride, trihoptere și chironomide. Oligochetele și amfipodele gamaride joacă un rol neînsemnat în hrană. În captivitate se hrănește cu efemeroptere, plecoptere și viermi ("Tubifex"). Analiza conținutului stomacului a 34 exemplare de "Romanichthys valsanicola" prinse în râul Argeș a arătat că hrana peștelui este alcătuită în proporție de 67% din larve de efemeroptere ("Baetis sinaicus", "Baetis lutheri
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
apei, viiturile bruște sunt în măsură să compromită întreg sezonul de reproducere. Maturitatea sexuală este atinsă la sfârșitul celei de-a doua veri; în primăvara următoare, la vârsta de 2 ani, exemplarele se reproduc. Nu s-a reușit reproducerea în captivitate a aspretelui. S-a încercat fără succes reproducerea la Institutul de Protecție a Naturii și Ecologie Animală din Bonn (Germania) și la Rezervația Naturală din Franța; masculii captivi ținuți în condiții de mediu pe cât posibil identice cu cele din râul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
trihoptere; pescuitul ilegal; intensificarea extracției de piatră și a bolovanilor ca material de construcții de către localnici din albia râului Vâlsan; depozitarea pe malul râului a unor mari cantități de steril, care pot să cadă în apă; eșecul reproducerii aspretelui în captivitate. Măsuri de protecție necesare: asigurarea unui debit optim permanent văii Vâlsanului și controlul calității apei râului Vâlsan; refacerea substratului pietros a albiei râului Vâlsan; controlul extragerii pietrelor din albia râului Vâlsan; controlul construcțiilor umane în amonte de Sanatoriul Brădet; combaterea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
din albia râului Vâlsan; controlul construcțiilor umane în amonte de Sanatoriul Brădet; combaterea poluării în valea Vâlsanului; epurarea (purificarea) apelor reziduale de la Sanatoriului Brădet; interzicerea utilizării pesticidelor în pădurile din lungul văii râului Vâlsan; controlul exploatărilor forestiere; reproducerea aspretelui în captivitate și repopularea cu puiet a râului Vâlsan, în viitor și a altor râuri; păstrarea și creștere în captivitate a unor specimene a aspretelui înainte de a fi prea târziu. Aspretele este o specie ocrotita de lege și a fost declarat monument
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
purificarea) apelor reziduale de la Sanatoriului Brădet; interzicerea utilizării pesticidelor în pădurile din lungul văii râului Vâlsan; controlul exploatărilor forestiere; reproducerea aspretelui în captivitate și repopularea cu puiet a râului Vâlsan, în viitor și a altor râuri; păstrarea și creștere în captivitate a unor specimene a aspretelui înainte de a fi prea târziu. Aspretele este o specie ocrotita de lege și a fost declarat monument al naturii. Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) specia "Romanichthys
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu Richard I al Angliei în 1191 pe insula Cipru, în drum spre țara Sfântă pentru a treia cruciadă. Sancho și Richard au reputația de a fi fost buni prieteni și aliați apropiați, chiar înainte de căsătorie. Francezii au profitat de captivitate lui Richard în Germania și au capturat anumite cetăți cheie ale domeniilor angevine, inclusiv Loches. Când Richard s-a întors la terenurile sale continentale în 1194, cavalerii lui Sancho asediau castelul pentru el. De îndată ce Richard a ajuns, Sancho a fost
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
căsătorie a acestuia, cea cu Matilda de Béthune. Tatăl său i-a acordat domnia asupra Flandrei în noiembrie 1299, în timpul războiului său cu regele Filip al IV-lea al Franței. Atât tatăl cât și fiul au fost curând luați în captivitate în mai 1300, iar Robert nu a fost eliberat decât în 1305. Robert a dobândit faimă militară în Italia, unde a luptat alături de socrul său, Carol de Anjou, regele Siciliei (1265-1268) împotriva ultimilor Hohenstaufeni, Manfred și Conradin. Împreună cu tatăl său
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
fost închis în castelul Chinon. Contrar credinței populare, ca și romanticei caracterizări oferite de Hendrik Conscience în romanul său "The Lion of Flanders", Robert nu a luat parte la Bătălia pintenilor de aur. În iulie 1305, după ce Guy murise în captivitate, lui Robert i s-a permis să revină în Flandra. Punerea în execuție a tratatului de la Athis-sur-Orge cu Filip al IV-lea va marca întreaga domnie a contelui Robert. Inițial el a înregistrat unele succese în impunerea față de locuitorii rurali
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
de Nicolaas Zannekin, au capturat orașele Nieuwpoort, Veurne, Ypres și Kortrijk. În Kortrijk, Zannekin a izbutit să îl captureze pe însuși Ludovic. În 1325, regele Franței, Carol al IV-lea a intervenit, drept pentru care Ludovic a fost eliberat din captivitate în februarie 1326, iar pacea de la Arques a fost semnată. Pacea nu a durat multă vreme și ostilitățile au reizbucnit în curând, fapt care l-a determinat pe conte să caute refugiu în Franța. El a reușit să îl convingă
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
noapte cu un avion Phantom în ianuarie 1980, a preluat controlul avionului după ce aviatorul acestuia a avut o criză de vertij. În octombrie 1986 Arad a început studii de inginerie chimică la Politehnica (Technion) din Haifa.În momentul căderii în captivitate avea gradul de maior și, fiind în perioadă de studii, servea într-o flotilă pentru cazuri de urgență. Ron Arad a fost căsătorit începând din 1982 cu Tamar (Tami) născută Ghilad, iar în anul 1985 li s-a născut o
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
alte organizații șiite. Urmele lui Arad au dispărut cu totul în mai 1988. Ziarul israelian Maariv a publicat în 2008 o știre după care exista posibilitatea că Ron Arad ar fi fost ucis de către cei ce l-au ținut în captivitate în noaptea de 3 mai 1988, în timpul operațiunii militare „Hok vaseder” („Lege și ordine)” declanșate de un comandou de parașutiști israelieni contra teroriștilor din organizația Hezbollah („Partidul lui Dumnezeu”) în satul Maidun sau că Arad a fost omorât când a
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
mai 1988, în timpul operațiunii militare „Hok vaseder” („Lege și ordine)” declanșate de un comandou de parașutiști israelieni contra teroriștilor din organizația Hezbollah („Partidul lui Dumnezeu”) în satul Maidun sau că Arad a fost omorât când a încercat să fugă. În timpul captivității lui Ron Arad i s-a conferit de către armata israeliană gradul de locotenent-colonel. Între anii 1986-1994 israelienii au răpit din Liban și au arestat pe teritoriul Israelului 21 libanezi, între care pe șeicul Durani și un comandant de frunte din
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]