9,952 matches
-
se Împotrivi cînd Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel Îi dădură o mînă de ajutor ca să Încarce cufărul vechi, de carton și cu muchiile de tablă, arăta Îngrozitor, În culori țipătoare și fără Îndoială lucrat undeva la țară; unul din cuferele pe care le poți vedea În plasa de bagaje a autobuzelor din provincie, la Oraya, Tarma, Cerro de Pasco etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uit niciodată curtea unde era șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochelari, sărmanele fete, o să-și strice ochii. Și Învățau de zor, el stătea acolo de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton, se apropie și mai mult și văzu o cuvertură uriașă În chip de paravan și În spatele ei era Încă o cameră. Care-o fi fereastra școlăriței drăguțe foc?... Julius o căuta cu mai puțină teamă acum, nu e asta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-aveam / Jiul Dunărel făceam!” Tot așa, geniul Eminescu reprezintă geniul românesc ajuns în stadiul de absolut. El n-a dorit țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
făcea mereu de lucru pe scările interioare ale clădirii, în semiîntunericul de cavou al vilei. Atâta câtă era, lumina se reflecta în pereții vopsiți în ulei și li se revărsa difuză pe fețe, ca și pe fețele mai mici, de carton smălțuit, ale păpușilor. Victor și Ingrid erau de-o vârstă, aveau aproape cinci ani în ziua când, întrerupându-se dintr-un joc oarecare, ea îl luase de mână și-l trăsese după ea pe scări în sus, pe scările uriașe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și coate din fabricație) și, de dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „Închide ochii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
său trecut. Nu poate decât să adauge la ceea ce există deja acolo. Ea se gândi la conacele acelea schilodite din Kearney, case victoriene triumfale, din lemn, mărite în anii 1930 cu cărămidă și apoi din nou, în anii 1970, cu carton și aluminiu. —Ce face... creierul lui de reptilă? Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu să turuie denumiri: măduvă, pons, mezencefal, cerebel. Ea transcrise cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o nimica toată; geografia îi hotărâse soarta lui Mark cu mult înainte de a se naște. Doar condamnații rămâneau în urmă, să-și încheie socotelile. Trecu pe lângă clădiri solide, în formă de A, care se prăbușeau, transformându-se în cocioabe de carton gudronat. Rătăci de la Avenue E pe Avenue 1, între Thirty-first și Twenty-fifth, ca înăuntrul unui album de fotografii în mărime naturală cu trecutul ei. Casa băiatului care fusese prima ei iubire; casa băiatului cu care fusese cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi întinse o cutie pentru cămăși care în ultima lună stătuse în portbagajul Dusterului său vechi de douăzeci de ani. Ghicise că era pentru ea și așteptase ca el să-și adune curajul ca să i-o dea. Deschise capacul de carton subțire, pregătind deja o paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmă în clipa în care Weber avea să iasă pe ușă. Fiecare suprafață din cameră era acoperită de cartonașe cu mesaje. Angajații îi urau personal bun venit. Îi ofereau o gamă completă de bunuri și servicii. Pe o bucată de carton din baie scria că, dacă voia să salveze lumea, ar trebui să lase prosopul pe suport și, dacă nu voia, atunci să-l arunce pe jos. Mesajele fuseseră înnoite de dimineață și aveau să fie înlocuite după plecarea lui. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în același timp cu propria sa mână ascunsă vederii continua să simtă mângâierile, chiar dacă adevărata sa mână nu mai era atinsă. Mâna falsă nu trebuia nici măcar să pară reală și nici măcar să arate a mână. Putea fi o cutie de carton pe un colț de masă și creierul tot ar fi asimilat-o ca făcând parte din corp. Un subiect căruia i se fixa un șurub pe vârful unui deget avea să-l încorporeze treptat în imaginea sa corporală, extinzând percepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre Viscolul Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era o nimica toată. Și totuși se temea pentru viața ei. Se înstăpâniră cafeniurile de carton și griurile metalizate. Ultimii dovlecei și bostani se uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap dispărură spre sud sau sub pământ. Se lăsară nopți mai lungi, acoperind orașul mai devreme. Nopțile nu prea putea dormi din cauza vântului; puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam gol și amețit. Am avut deodată senzația că n-am decît două dimensiuni - că tot ce există pe pămînt este ca o figurină de carton, fără volum. „Lumina se stinge În cer.“ Într-adevăr, lumina se stinsese brusc din cer și, odată cu ea, Însăși esența materiei vii. Dispăruse vitalitatea vieții, a aerului și a oamenilor. Îmi rămăseseră doar căldura și culorile zugrăvite pe care ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
restaurant, părintele Chris O’Rourke Își scotea mai Întîi ceasul și-l punea pe masă, iar tata comanda două-trei sticle de șampanie: se știa că venim, așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
începu să se miște sub picioarele lor. Se ridica. Se depărtă cam cu două picioare de podea. Tot atunci, pe porțiunea care se ridicase începură o serie de alte mișcări. Porțiuni din podeaua "podiumului" se desfăceau ca niște capace de carton. Pe neașteptate, apăru o masă, cu scaune în spatele ei. Scaunele erau așezate cu fața pe lungimea camerei. Câteva porțiuni mai mici dintre platformă și podea dădură la iveală o serie de trepte joase. După câteva momente, el și gărzile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sosirea lui. Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra femeie în prima parte a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru chiar că fotografia ar fi putut fi făcută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru chiar că fotografia ar fi putut fi făcută în restaurantul în care se aflase cu două ore mai devreme, judecând după timpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te muți. N-am intrat în adăpostul pentru bărci, deși o ușă era deschisă și aș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răbdători ca să o dea jos. Nu există astăzi în România un demnitar mai incomod și mai inconfortabil decât ministrul justiției pentru o parte importantă a clasei politice, pentru o altă parte a serviciilor secrete, foste și actuale, pentru magnații de carton din economie. Explicația este la îndemână pentru oricine privește cât de cât ceea ce fac și dreg aceștia pentru a-și păstra, cum spune Max Weber, grupurile de status care îi așează deasupra legilor. Împotriva ministrului Macovei acționează în Parlament marile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nu există partea cealaltă, Duncan. Nici o altă parte. Thaw se aplecă peste desenul lui și trase o linie albastră de-a lungul cerului, apăsînd tare. în noaptea aceea visă cum zbura prin aer pînă ajungea la un cer albastru din carton albastru și subțire. Rămase lîngă el, ca un balon lipit de tavan, pînă cînd se neliniști gîndindu-se ce se află în partea cealaltă; apoi făcu o gaură și se ridică prin aer pînă i se făcu frică să nu plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lipit de tavan, pînă cînd se neliniști gîndindu-se ce se află în partea cealaltă; apoi făcu o gaură și se ridică prin aer pînă i se făcu frică să nu plutească la nesfîrșit. Apoi ajunse la un alt cer de carton și se odihni acolo pînă se îngrijoră la gîndul că există grijile cealaltă parte. Și așa mai departe. Thaw locuia în etajul din mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii, și le puse pe foc împreună cu o mînă de ierburi uscate pe care le smulse. Izbucni o flacără înaltă, și o urmări de dincolo de lumina pe care o revărsa. își imagină cum soseau alți oameni, rînd pe rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]