532,837 matches
-
Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu întoarce liniștit pagina ziarului într-o lumină caldă. Totul foșnește blând. Deasupra casei un stol de păsări zboară ca una Și din aripile lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine Nimic din
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine Nimic din ce-am avut vreodată în punctul ăla. Păsările de deasupra casei Sunt de fapt lilieci, Și se izbesc unul de altul, Și este de fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
spun Până să spun că este vară vara toată s-a și dus vine toamna și ce toamnă plouă de jos în sus nu am prieteni nici iubite n-am uite cum îmi crește iarba pe geam Întunericul de deasupra casei noastre întunericul de deasupra casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
este vară vara toată s-a și dus vine toamna și ce toamnă plouă de jos în sus nu am prieteni nici iubite n-am uite cum îmi crește iarba pe geam Întunericul de deasupra casei noastre întunericul de deasupra casei noastre se umple de lupi iubita mea se ascunde în gutuia de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
ei și au plecat Viața mea ca o cîțea credincioasî " Oprește-te" mi se strigă în tote limbile pământului dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă "dar tu nu mai ai casă dar tu nimic nu mai ai numai numele ți-a mai rămas" îmi ascund numele sub cămașa mea zdrențuită și alerg mai departe și după mine viața mea ca o cățea credincioasă Visam sî scriu o carte cât o corabie
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
noastre el e copilul din care fluturii își ridică stăvilar e lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături și picioarele lor pe rogojini. în spatele ușii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături și picioarele lor pe rogojini. în spatele ușii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roșie cu ei stau lungit exult prin
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
aripile îngroșate de păsări sub oamenii mari m-am așezat pe canapele fără amprente imposibile am vorbit celor din jur la nesfârșit rugându-i să mă prindă de brațe să rupă încheieturile moi să mă lase să fiu copil înăuntrul casei înapoi în spațiul polar am mers în gândul fiecăruia * în toate menirile umflate de agitație nu e decât o transpireție rece un gol pe care nu-l umplem lipsa și trecerea de la unul la altul ca și cum zvâcnetul e irepetabil. doar
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
înlocui sfoara de dinainte ce putrezise: foștii locatarii o folosiseră cu prea mult zel și pentru uscatul scutecelor pe care nu se mai osteneau să le spele. Blocul în care se afla apartamentul ce putea fi numit cu destulă aproximație casa lor era situat în cvartalul de lângă zona rezidențială a aeroportului Vnukovo, dar desigur vecinătatea era una foarte aproximativă, vilele din cartierul rezidențial fiind atât de departe încât ți-ar fi trebuit o grămadă de vreme să ajungi la ele și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pușcă, goală așa cum probabil nici măcar dumneaei nu se văzuse vreodată, nici măcar la baie (știa el, Ivan Mihailovici că la baie Marfușka nu scotea niciodată totul după ea, uneori nici măcar chiloții pe care îi freca cu ditamai codrul de săpun de casă direct pe dânsa, fără să se mai ostenească a-i da jos). Se ridică în capu' oaselor, tuși discret, dar cele două femei nu-l băgară în seamă. Atâta tot că Ludmila își trăsese un capot pe ea, era același
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
jos). Se ridică în capu' oaselor, tuși discret, dar cele două femei nu-l băgară în seamă. Atâta tot că Ludmila își trăsese un capot pe ea, era același capot cam vechi, cu flori mari, decolorate, cu care umbla prin casă de când locuiau împreună și care anunța fie că se pregătește să facă duș, fie că de-abia a ieșit de sub duș, fie că se apucă de gătit. Altceva, cu capotul ăsta nu putea Ludmila Cervenkova să facă! Se mai frecă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
privat îi zise te-aș trage din apă de păr și te-aș usca la focul partizanilor din stână dac-ai fi un blues cald și aromitor cu care să îmi blochez timpanul ți-aș spune să mâncăm împreună o casă de păpuși din ciocolată cu chilli precum hansel și gretel căzuți cuminte în hăul vrăjitoarei cu un singur ochi firește tu știi că o fabrică de chibrituri poate oricând exploda în noi pe timp de două săptămâni o să ne sincronizăm
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
știi că o fabrică de chibrituri poate oricând exploda în noi pe timp de două săptămâni o să ne sincronizăm ceasurile la ora opt fix a propus el și o să șoptim versurile cele mai incitante unei curgeri de apă vie în casă sau în oraș sau în pădure folosind un izvor-oglindă să ne conducă despărțiți de elemente dar antrenați de mistici să ne întrepătrundem cei doi își bifau sufletele cu îmbârligate steluțe de amor și sfială își spuneau că ar putea fi
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
slavă Domnului, nu am de scris nici un poem Îl scrie marea la nesfîrșit Nisipul, pietrișul fin prefirîndu-se Scoicile... o pîslă de alge Zegras, o saltea pentru cortul iubirii. Poezia visată în zori: Tu să-ți afli un loc pe streașina casei De unde ai aluneca în orice clipă Un loc unde să nu poți adormi, nici să te odihnești, nici să pleci Un loc de unde să vezi și să auzi tot, să știi și să ții minte tot ce se-ntîmplă În casă
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
casei De unde ai aluneca în orice clipă Un loc unde să nu poți adormi, nici să te odihnești, nici să pleci Un loc de unde să vezi și să auzi tot, să știi și să ții minte tot ce se-ntîmplă În casă, în ogradă, în drum Mereu treaz și mereu gata să luneci Dar să nu poți ajuta pe nimeni - Mai mult duh decît ființă Mai mult pasăre decît om Pe marginea dintre timp senin și furtună Dintre soare și ploaie Dintre
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
cuvinte notate sub dictarea imperativă a clipei, fiind mai mult decît simple fotografii sau înregistrări mecanice, sunt singurele care pot păstra suflul vieții - ele sunt sufletul risipit în clipe de viață. Busuioc mai vechi de un veac Pus în grinda casei de cine știe ce mînă Pentru iubire sau moarte. În casa părăsită De pe dealul Măgura unde m-a alungat ploaia - Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
mult decît simple fotografii sau înregistrări mecanice, sunt singurele care pot păstra suflul vieții - ele sunt sufletul risipit în clipe de viață. Busuioc mai vechi de un veac Pus în grinda casei de cine știe ce mînă Pentru iubire sau moarte. În casa părăsită De pe dealul Măgura unde m-a alungat ploaia - Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Cînd tot Erai taina. Cînd cerul și pămîntul grăiau în tăcerea Ta ca o livadă în floare, în cuvintele Tale din sînge și din carne. Cînd aerul ce-l respirai cuprindea plinătatea iubirii lor pentru Tine, cînd și-au lăsat casele și marea și ochii cei dragi urmîndu-Te. Ca o pădure de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
pune în palme luna. 5. Magnifica zăpadă, murg și mărgea și îndrăzneala celor trei trandafiri și drumul la poartă în vara din iarnă. 6. O umbră a numelui Tău eram și mă bucuram întru singurătatea mea bogată. Salvarea insulei în casa, cît de senină e mărturisirea freziei către laleaua albă, în prag de primăvară cînd copiii au plecat la cules de leurdă și de păpădii. Un pas și încă unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele noastre în parcul cu copaci exotici
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
discrete. Scurt conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană/ magrebină, îi cunoaște pe toți și intră în casa de pe colț cu două etaje și magazine la parter, aflată în renovare de sus și până jos. înțeleg că e vorba de o viitoare mustoasă afacere lansată în această clădire. "Spaniolul" salută și oprește toate mașinile scumpe care trec prin
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și vreau - din ce vanitate (sau disperare) a vârstei? - să public asemenea scurte și neînsemnate texte. Băjenarii Băjenar, băjenari s.m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. / Var.: bejănar, bejenar s.m./ Definiție din DEX, 1984. Așadar, în 1984 băjenarul nu mai exista. Era doar o amintire, un termen atestat în hrisoave și cărți vechi, căci
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
chiar scriu, despre mine, ei rămânând fascinați de cei opt ani și jumătate (martie 1974 - septembrie 1982) cât am fost paznic într-un parking subteran... Am bine în minte (și în sertare, ca fișe salariale) toate aceste slujbe. Prin 1995, Casa Națională a Asistenței la Bătrânețe (CNAV) mi-a trimis un mesaj îndemnându-mă să-mi procur toate documentele pe baza cărora se va stabili viitoarea mea pensie. Înțelept demers! La vârsta de 55 de ani, interesatul e prevenit că de
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
din Exorcism în șoaptă), mi-am permis o reflecție impertinentă asupra bunicului meu Anghel Constantinescu. După moartea Dinei, el se mută - cu cei doi copii ai săi - la Ilinca, ibovnica pe care nu va întârzia s-o ia de nevastă. Casa din Izvoare unde vor locui are un nume (o poreclă): "Bordeiul". E vorba, în fapt, de un mic conac boieresc, puțin cam sumbru... Aici plasam eu mica mea remarcă: "Să observăm, în treacăt, că administratorul de moșii nu se amorezase
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
respectivă, unde mă aflu și acuma... Iar el mi-o zis că eu întrețin relații cu altcineva... Deci, asta era concepția lui... și eu l-am scos afară... între cât timp m-o luat și m-o bătut aicea, în casă... Și a intervenit maică-mea... A luat-o și pe maică-mea și a bătut-o... între care maică-mea a plecat la o vecină... Și pe mine el m-a bătut în continuare, cât a vrut el... După aia
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]