3,886 matches
-
Regimentului IX Roșiori, el a cerut să lupte ca voluntar în armata română. A fost reactivat în cadrul aceluiași regiment care făcea parte din divizia de la Cerna a generalului Ion Dragalina. Cum România a intrat în război, Verona în calitate de ofițer de cavalerie, a luat parte la luptele care s-au dat din Munții Carpați până la vărsarea Râului Olt în Dunăre. A fost luat prizonier și cu restul unității sale a fost deportat la lagărul din Sopronek din Ungaria. În lagăr, artistul a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
în anul 1909. A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București (1904-1906). După terminarea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele "Ion Creangă" și "Miron Costin". A sprijinit îndeaproape apariția revistei "Freamătul", care a apărut la Tecuci în anul 1911
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
prim ministru al României numit în mod democratic, înainte de preluarea puterii de către comuniști. Extremul său patriotism și dorința sa de a face bine nu puteau, însă, compensa lipsa sa de experiență politică, la care nici rangul său de general de cavalerie nici funcția sa de fost aghiotant al regelui Ferdinand al României nu erau de niciun folos. Pentru a asigura o legitimitate mai mare a comitetului, majoritatea participanților la lucrările de formare a comitetului erau de părere că comitetul național trebuia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
prefăcut doar că sunt călare, în timp ce „pajii” lor loveau între ele jumătăți de nuci de cocos pentru a simula tropăitul cailor. Numele german al filmului. „"Die Ritter der Kokosnuss"”, este chiar bazat pe această glumă, deoarece traducerea "ad litteram" este „Cavalerii nucii de cocos”. Armura de zale purtată de cavaleri era de fapt lână vopsită argintiu, în timp ce numeroasele castele văzute în film erau fie Castelul Doune, filmat din unghiuri diferite, fie modele de carton în orizont - s-a speculat asta atunci când
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
în rolul al lui Kundry din Parsifal, pe care încă nu-l interpretase. Pe scena MET-ului a evoluat într-o mare varietate de roluri, între care Eboli din prima producție a operei Don Carlo (1920) la MET, Santuzza din " Cavaleria rusticană " de Mascagni , Marina din "Boris Godunov" ,Leonore în "Fidelio" de Beethoven și Brünnhilde în "Die Walküre" de Wagner. A apărut rar pe alte scene: în 1911 la Festivalul de la Bayreuth în rolurile lui Waltraute, al Primei Norne și al
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
primit fericiți ca stăpân al lor. Guvernatorul venețian al Vitrinitzei, aflată pe țărm, a trebuit să-și părăsească postul. În același timp, guvernatorul lui Constantin la Vostitza (Aigion), Constantin Cantacuzino, a trecut Golful Corint cu un detașament de infanterie și cavalerie și i-a gonit pe turci din câteva locuri din vestul Focidei. Cel mai mare trofeu al său a fost orașul Loidoriki, ai cărui locuitori au fost atât de impresionați, încât i-au schimbat numele în Cantacuzino polis. Când papa
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Aachen. In anul 1272 este amintit sub denumirea de „Connixstroß” care marchează existența cartierului Wittheich“. Prin secolul X și XI au fost aproape toate satele din regiune donate (), dăruite nobililor și mănăstirilor din regiunea Köln și Bonn, aceasta a determinat cavalerii de a construi cetăți pe teritoriile primite. Familia nobililor de Bornheim este pentru prima oară amintit în anul 1107, iar în anul 1147 este pentru prima oară amintită cetatea Bornheim. Teritoriul ce aparține de oraș se întinde pe o suprafață
Bornheim (Rheinland) () [Corola-website/Science/309360_a_310689]
-
Armatei a 8-a americană, aflată sub comanda lui MacArthur. Insula Kyūshū a fost ocupată de Divizia a 24-a de infanterie SUA, având ca zonă de responsabilitate și insula Shikoku. Insula Honshū a fost ocupată de Divizia I de cavalerie, iar Hokkaidō de Divizia a 11-a aeropurtată. Până în iunie 1950, efectivele tuturor acestor armate suferiseră reduceri succesive importante. Când Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, elemente ale Diviziei a 24 au fost deplasate pe calea aerului în Coreea de Sud, dar militarii americani
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
au îndeplinit principalul obiectiv al încercuirii Berlinului, au trecut la eliminarea tuturor zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În după-amiaza zilei de 25 aprilie, Armatele a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare în regiunile împădurite), aflate sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, comadantul Frontului I Belarus, au atacat punga din direcția nord-est. Mareșalul Ivan Konev a ordonat ca Armata a 3-a de Gardă a Frontului I Ucrainean
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
2 km. Împăratul Yongle a folosit, de asemenea, flota tezauriză a lui Zheng He pentru a extinde sistemul comercial tributar al Chinei mai departe decât oricând înainte, folosid xilogravura pentru a răspândi cultura chineză, și a folosit armata (în special cavaleria) pentru a extinde granițele Chinei spre nord în Manciuria și sud, în Vietnam. Începând din 1405, Împăratul Yongle l-a numit pe comandantul său eunuc, favorit, Zheng He (1371-1433), ca amiral pentru o nouă flotă gigantică, de nave, desemnate pentru
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Grenadierii Călare (în ) formau, împreună cu „Jandarmii de Elită”, apoi cu „Dragonii Împărătesei”, cavaleria grea a Gărzii imperiale franceze în timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Vânătorii Călare. Armamentul grenadierilor mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care însă o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea Grenadierilor Călare a luat naștere în același an cu Imperiul (1804), fiind creată din cavaleria Gărzii Primului Consul, cea care s-a ilustrat în bătălia de la la Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea Grenadierilor Călare a luat naștere în același an cu Imperiul (1804), fiind creată din cavaleria Gărzii Primului Consul, cea care s-a ilustrat în bătălia de la la Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită erau stricte: o carieră militară exemplară din punct de vedere disciplinar, 12 ani de serviciu militar și o
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
necesare”, mareșalul este nevoit să dea o serie de bătălii în situații în care Wellington avea o poziție devensivă extrem de favorabilă. Aceste bătălii culminează cu cea de la Fuentes de Onoro, când lipsa de cooperare a lui Bessières, care nu angajază cavaleria Gărzii face victoria franceză imposibilă. Învins, mareșalul se retrage în ordine excelentă și își salvează armata de la distrugere, grație și unor manevre extraordinare de ariegardă ale lui Ney. Acest fapt ceea împiedică totuși demiterea lui Masséna și înlocuirea sa cu
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
al proaspătului împărat german Wilhelm I prin colonia germană în sala Slătineanu (ulterior Capșa) pe 22 martie. Manifestarea a a fost purtată în primul rând de elemente filofranceze și antidinastice (a se înțelege antiprusace). Prin intervenția trupelor de infanterie și cavalerie, sub conducerea generalului a fost împrăștiată mulțimea care asediase, chiar dacă numai câteva ore, pe reprezentantul împăratului biruitor Joseph Maria Friedrich von Radowitz (1839-1912). Împrejurimile palatului au fost ocupate de soldați. Prin eforturile lui Ion Ghica și Lascăr Catargiu a fost
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
85% din forțele lor armate. Pe front au fost deplasați între 1,6 și 1,8 milioane de soldați, 250.000 de camioane și alte vehicule, 67.000 de piese de artilerie, 4.000 de tancuri și o divizie de cavalerie. Avioanele Luftwaffe erau detașate din cadrul Legiunii Condor, formație de elită, ai cărui militari câștigaseră experiență în timpul războiului civil spaniol (1936 - 1939). Forțele aeriene germane erau reprezentate de 1.180 avioane de vânătoare (în special Messerschmitt Bf 109), 290 bombardiere în
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
germană a folosit vechiul cuirasat "Schleswig-Holstein" pentru bombardarea Westerplatte, o secțiune a Danzigului, care era în stăpânirea Poloniei, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Versailles din 1919. Forțele poloneze au fost reprezentate de aproximativ 800.000 de soldați, inclusiv 11 brigăzi de cavalerie, două brigăzi motorizate, 30.000 de piese de artilerie și 120 de tancuri. Forțele aeriene poloneze au avut aproximativ 400 de avionae, dintre care 160 avioane de vânătoare PZL P.11c, 31 PZL P.7a și 20 P.11a, 120
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București. La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci copii
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
pluton din Compania 3 Geniu. Ulterior a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu, a Serviciului geniului din Corpul 2 Armată sau în Administrația Centrală a Războiului. Între 1901 și 1904 a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie. În anul 1904 trece definitiv în arma infanterie, încredințându-i-se comanda unor mari unități cum ar fi: Brigada 4 Infanterie, Divizia 5 Infanterie, Divizia 4 Infanterie sau a Cetății București. Ocupă în două rânduri poziția de șef al Statului
Vasile Zottu () [Corola-website/Science/304987_a_306316]
-
(n. 13 martie 1887, Brăila - d. 2 februarie 1982, Sinaia) a fost un general de armată român, numit Șeful Statului Major la 23 August 1944. În 1905 a fost admis la Scoala Militară de Ofițeri de Infaterie și Cavalerie pe care a terminat-o în 1907. Proaspătul sublocotenent a fost repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
scrisoare adresată regelui Matei Corvin, datată 2 februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu. După ce l-a distrus pe Hamza Pașa, Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat și distrus forțele turcești din cetate. După aceea a început o campanie de distrugere a turcilor și a populației care
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]