KorAP: Find »[drukola/base=ceară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...193 >

4,822 matches

Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329

reale, fundalul pe care se produc aceste schimbări, ceva ce se constituie În esența naturii sale: Întinderea. Consecvent cu sine, filosoful supune această nouă cunoștință principiului anterior, Îndoiala: „Ce Însemnă a fi Întins? Nu cumva, de asemenea, Întinderea ei (a cerii - n.n.) e necunoscută ș...ț? Îmi rămâne, așadar, să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară și că nu percep lucrul decât prin spirit”. Riscul pe care-l sesizează Descartes În acest moment este evident

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
supune această nouă cunoștință principiului anterior, Îndoiala: „Ce Însemnă a fi Întins? Nu cumva, de asemenea, Întinderea ei (a cerii - n.n.) e necunoscută ș...ț? Îmi rămâne, așadar, să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară și că nu percep lucrul decât prin spirit”. Riscul pe care-l sesizează Descartes În acest moment este evident: s-ar părea că realitatea externă, caracterizată prin Întindere, nu e decât un alt fapt de gândire, o altă idee. Ceea ce

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
vorbi, căci spunem că vedem aceeași ceară dacă cineva ne-o arată, și nu că judecăm că e aceeași, pornind de la faptul că are aceeași culoare și aceeași formă; iar de aici aproape aș fi gata să trag concluzia că ceara este cunoscută prin intermediul percepției vizuale a ochilor, și nu prin inspecția făcută de spirit. Căci tot la fel cum spun că văd ceara, nu voi ezita să spun, dacă din Întâmplare privesc afară pe fereastră, că văd oameni, cu toate că ceea ce

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
are aceeași culoare și aceeași formă; iar de aici aproape aș fi gata să trag concluzia că ceara este cunoscută prin intermediul percepției vizuale a ochilor, și nu prin inspecția făcută de spirit. Căci tot la fel cum spun că văd ceara, nu voi ezita să spun, dacă din Întâmplare privesc afară pe fereastră, că văd oameni, cu toate că ceea ce văd sunt pălării și straie, care pot foarte bine să acopere doar niște spectre sau oameni simulați, care se mișcă sub impulsurile unor

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
Înțeleg ceea ce cred că și văd cu ochii mei”. Ca să-și sustragă demersul riscului de care aminteam mai sus, Descartes recurge la o spectaculoasă deducție ce readuce lucrurile Într-un punct deja cunoscut: afirmarea cogito-ului: „Căci, dacă socotesc bucata de ceară ca existând prin faptul că o văd, negreșit reiese cu mult mai evident că și eu Însumi exist, prin chiar faptul că o văd. ș...ț Dintr-o pricină asemănătoare, dacă socotesc că bucata de ceară există din faptul că

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
dacă socotesc bucata de ceară ca existând prin faptul că o văd, negreșit reiese cu mult mai evident că și eu Însumi exist, prin chiar faptul că o văd. ș...ț Dintr-o pricină asemănătoare, dacă socotesc că bucata de ceară există din faptul că o pipăi, reiese din nou, la fel, că eu Într-adevăr exist”. Astfel, dovedirea caracterului de principiu metafizic al cogito-ului este atinsă pe deplin: el s-a afirmat pe sine ca urmare a principiului Îndoielii, așadar

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
dar se afirmă și În mod pozitiv, urmare a propriei acțiunii ca principiu. Mai mult statutul de principiu metafizic și-l câștigă și prin aceea că, de această dată, după descrierea și analiza consecințelor ce urmează experienței cu bucata de ceară, concluzia existenței devine consecință nu a unei acțiuni reflexive a gândirii, ci a existenței percepute a lumii exterioare, tocmai acea existență care la Începutul Meditațiilor metafizice a fost respinsă ca Îndoielnică și care a fost presupusă ca fiind falsă. Dar

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
toate, anume lucrurile pe care le pipăim și pe care le vedem. Nu Înțeleg să vorbesc despre lucruri În general, căci aceste noțiuni generale sunt de obicei mai confuze, ci despre unul anume. Să luăm, de pildă, bucata asta de ceară care tocmai a fost scoasă din stup: ea n-a pierdut Încă dulceața mierii; păstrează Încă ceva din mirosul florilor din care a fost culeasă, culoarea, forma, mărimea ei sunt vădite; e tare, rece, poate fi atinsă, iar dacă o

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
poate fi atinsă, iar dacă o lovești, nu mai scoate nici un sunet. Rămâne oare aceeași ceară după această schimbare? Trebuie recunoscut că rămâne; nimeni nu poate nega asta. Atunci ce cunoșteam, de fapt, cu atâta claritate În această bucată de ceară? Nu poate fi, cu siguranță, nimic din toate cele pe care le sesizam prin intermediul simțurilor; pentru că toate lucrurile ce depind de gust, sau miros, sau văz, sau pipăit, sau auz sunt modificate, și totuși ceara rămâne. Poate că era aceea

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
claritate În această bucată de ceară? Nu poate fi, cu siguranță, nimic din toate cele pe care le sesizam prin intermediul simțurilor; pentru că toate lucrurile ce depind de gust, sau miros, sau văz, sau pipăit, sau auz sunt modificate, și totuși ceara rămâne. Poate că era aceea ce gândesc acum, anume că ceara Însăși nu era nici dulceața mierii, nici mirosul plăcut al florilor, nici această albeață, nici această formă, nici acest sunet, ci doar un corp care ceva mai Înainte Îmi

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
nimic din toate cele pe care le sesizam prin intermediul simțurilor; pentru că toate lucrurile ce depind de gust, sau miros, sau văz, sau pipăit, sau auz sunt modificate, și totuși ceara rămâne. Poate că era aceea ce gândesc acum, anume că ceara Însăși nu era nici dulceața mierii, nici mirosul plăcut al florilor, nici această albeață, nici această formă, nici acest sunet, ci doar un corp care ceva mai Înainte Îmi apărea sub aceste Înfățișări, și care acum Îmi apare prin altele

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
sub aceste Înfățișări, și care acum Îmi apare prin altele. Însă ce este, la drept vorbind, ceea ce Îmi Închipui, atunci când o concep În acest fel? Să o scrutăm cu mare atenție și Înlăturând toate cele ce nu se referă la ceară să vedem ce rămâne. Cu siguranță, nu rămâne nimic decât ceva Întins, flexibil și schimbător. Or, ce Înseamnă asta: flexibil și schimbător? Îmi Închipuiesc oare că fiind rotundă bucata de ceară poate să devină pătrată, și să treacă din șformaț

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
și Înlăturând toate cele ce nu se referă la ceară să vedem ce rămâne. Cu siguranță, nu rămâne nimic decât ceva Întins, flexibil și schimbător. Or, ce Înseamnă asta: flexibil și schimbător? Îmi Închipuiesc oare că fiind rotundă bucata de ceară poate să devină pătrată, și să treacă din șformaț pătrată Într-una triunghiulară? Nicidecum, nu e asta, pentru că o concep În stare de o infinitate de astfel de prefaceri, și totuși nu aș putea străbate această infinitate cu Închipuirea mea

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
treacă din șformaț pătrată Într-una triunghiulară? Nicidecum, nu e asta, pentru că o concep În stare de o infinitate de astfel de prefaceri, și totuși nu aș putea străbate această infinitate cu Închipuirea mea și, prin urmare, Înțelegerea aceasta În ce privește ceara nu este Împlinită de facultatea imaginației. Acum, ce este această Întindere? Nu cumva este tot o necunoscută, pentru că În ceara care se topește ea crește; și este mult mai mare atunci când e topită În Întregime și mult mai mult atunci când

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
astfel de prefaceri, și totuși nu aș putea străbate această infinitate cu Închipuirea mea și, prin urmare, Înțelegerea aceasta În ce privește ceara nu este Împlinită de facultatea imaginației. Acum, ce este această Întindere? Nu cumva este tot o necunoscută, pentru că În ceara care se topește ea crește; și este mult mai mare atunci când e topită În Întregime și mult mai mult atunci când Îi crește temperatura? Și nu voi Înțelege, cu toată claritatea și În deplină conformitate cu adevărul ceea ce e de fapt

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
care se topește ea crește; și este mult mai mare atunci când e topită În Întregime și mult mai mult atunci când Îi crește temperatura? Și nu voi Înțelege, cu toată claritatea și În deplină conformitate cu adevărul ceea ce e de fapt ceara, dacă nu voi băga de seamă că, din punctul de vedere al Întinderii, este capabilă de o varietate pe care nu o pot imagina niciodată. Așadar, trebuie să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
ceara, dacă nu voi băga de seamă că, din punctul de vedere al Întinderii, este capabilă de o varietate pe care nu o pot imagina niciodată. Așadar, trebuie să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară și că numai intelectul meu e cel care o concepe: și vorbesc despre această bucată de ceară anume, deoarece cu privire la ceară În general, lucrul e Încă mai limpede. Or, ce este această ceară care nu poate fi cunoscută decât prin

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
o varietate pe care nu o pot imagina niciodată. Așadar, trebuie să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară și că numai intelectul meu e cel care o concepe: și vorbesc despre această bucată de ceară anume, deoarece cu privire la ceară În general, lucrul e Încă mai limpede. Or, ce este această ceară care nu poate fi cunoscută decât prin intelect sau prin spirit? Desigur, e aceeași cu cea pe care o văd, o pipăi, o imaginez

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
nu o pot imagina niciodată. Așadar, trebuie să admit că nici măcar nu pot Închipui ce este această bucată de ceară și că numai intelectul meu e cel care o concepe: și vorbesc despre această bucată de ceară anume, deoarece cu privire la ceară În general, lucrul e Încă mai limpede. Or, ce este această ceară care nu poate fi cunoscută decât prin intelect sau prin spirit? Desigur, e aceeași cu cea pe care o văd, o pipăi, o imaginez și aceeași pe care

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
pot Închipui ce este această bucată de ceară și că numai intelectul meu e cel care o concepe: și vorbesc despre această bucată de ceară anume, deoarece cu privire la ceară În general, lucrul e Încă mai limpede. Or, ce este această ceară care nu poate fi cunoscută decât prin intelect sau prin spirit? Desigur, e aceeași cu cea pe care o văd, o pipăi, o imaginez și aceeași pe care o cunoșteam de la Început. Însă ceea ce e de luat În seamă , e

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
de slab e spiritul meu, și cum alunecă pe nesimțite În greșeală. Căci, deși cercetez acestea În mine, fără să vorbesc, cuvintele mă opresc totuși și aproape că sunt Înșelat de cuvintele din vorbirea obișnuită; deoarece spunem că vedem aceeași ceară, dacă cineva ne-o arată, și nu pentru că judecăm că este aceeași datorită faptului că are aceeași culoare și aceeași formă; prin urmare aproape că aș dori să trag concluzia că ceara este cunoscută ca urmare a vederii ochilor, și

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
din vorbirea obișnuită; deoarece spunem că vedem aceeași ceară, dacă cineva ne-o arată, și nu pentru că judecăm că este aceeași datorită faptului că are aceeași culoare și aceeași formă; prin urmare aproape că aș dori să trag concluzia că ceara este cunoscută ca urmare a vederii ochilor, și nu doar prin inspecția minții, dacă, din Întâmplare, n-aș privi pe fereastră oameni ce trec pe stradă, la vederea cărora nu voi ezita să spun că văd oameni, la fel cum

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
urmare a vederii ochilor, și nu doar prin inspecția minții, dacă, din Întâmplare, n-aș privi pe fereastră oameni ce trec pe stradă, la vederea cărora nu voi ezita să spun că văd oameni, la fel cum spun că văd ceara, și totuși, ce văd de la această fereastră, dacă nu doar pălării și mantii, ce pot acoperi spectre sau oameni imitați care se mișcă datorită unor resorturi? Dar gândesc că sunt oameni adevărați, și astfel, doar prin puterea de a judeca

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
trebui să-i fie rușine să-și găsească ocaziile de Îndoială În formele și cuvintele vorbite de cei mulți; aș vrea să trec peste astea, și să cercetez, de șîntr-adevărț concepeam cu mai multă evidență și perfecțiune ce anume era ceara, atunci când am cercetat-o la Început, și când am crezut că o cunosc prin intermediul simțurile exterioare sau cel puțin datorită simțului comun, după cum Îl numesc unii, adică puterea imaginativă, pe care nu o concept acum, după ce voi fi examinat cu

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
ar fi ridicol să pun asta la Îndoială. Căci ce ar fi fost lămurit și evident În acea primă percepție, care n-ar fi putut să cadă În același fel sub simțul cel mai slab al animalelor? Dar atunci când separam ceara de formele sale exterioare și când, ca atunci când i-aș Îndepărta veșmintele, aș privi-o goală, sigur, chiar de se va Întâmpla să Întâlnesc vreo greșeală În judecata mea, nu o voi putea concepe astfel fără un spirit omenesc. Ce

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]