7,296 matches
-
la bucate. L-ar fi doborât și pe popa, noroc că l-a ținut dascălul de mână. Am bufnit în râs. Tataie încurajat de veselia mea și-a împins pălăria pe spate și cu gura până la urechi de râs, se chinuia să-și continuie povestea. -“Slujba trebuie făcută în podul palatului”, ne-a spus logofătul. Numai prințesele au rămas în două scaune mari în fața clădirii, cică erau bătrâne și nu puteau urca pe scări. -Și popa? -Păi cine ținea slujba, dacă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe rochie și se chinuia să o tragă pe ea. Mă uitam somnoroasă la ei și nu îndrăzneam să îi întreb, de teamă să nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
grădini la fete cât oi sta cu ei de vorbă, că doar nu ne-o tăia gâtul. Bogați n-am fost, pe nimeni n-am omorât. Nici nu a pus mamaie mâna pe clanță, că tataie era deja în celar chinuindu-se să deschidă ușa și să fugă în grădină. -Oameni buni, cine-i la poartă? am auzit-o pe mamaie întrebând de pe prispă, după care, căutându-l cu privirea în întuneric pe Ciobănel, i-a spus: De ce nu latri, mă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
la poartă? am auzit-o pe mamaie întrebând de pe prispă, după care, căutându-l cu privirea în întuneric pe Ciobănel, i-a spus: De ce nu latri, mă, puturos bătrân? -Eu sunt, bre, mămică, i-a răspuns vocea lui tăticu, mă chinui să deschid porțile să intrăm cu camionul. -Gogule este Ionel! Măi, Gogule! se auzea din ce în ce mai tare vocea mamaiei. -Da, Susano, am auzit, ce țipi așa să ne audă tot satul?! i-a răspuns tataie care venea grăbit din grădină. Stăteam
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
fiind, nu se cade ei a se uni cu bărbat. Ighemonul care avea împuternicire de la împărăție să-i vâneze pe creștini, consideră de datoria lui să pedepsească înfruntarea de care avusese parte și se bucură în sinea lui că poate chinui o nouă victimă. O dă pe mâna soldaților și adusă la judecată este cercetată cu blândețe la început, apoi ademenită cu promisiuni, amenințată și, în cele din urmă, supusă la chinurile cele mai groaznice. Sfânta Marina suportă totul pentru iubirea
SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ MARINA de ION UNTARU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357221_a_358550]
-
am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar între picioarele acesteia o mogâldeață udă, ceva mai mare decât un miel, albă, cu pete roșcate, se chinuia să-și întindă gâtul. -Este vițea? am întrebat-o pe mamaie. Nu mi-a răspuns, numai și-a mișcat capul în semn că „da”. Știam că trebuia să fim toți fericiți. O vițea însemna o nouă vacă. Un vițel trebuia
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
plină de indignare. Pe drum începuse să-mi încolțească sămânța răzbunării. O dată ajunsă acasă, fierbeam de mânie mai rău decât apa pentru ceai. Între două ieșiri la wc am dat o fugă în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de data aceasta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
a șoptit Nuta și s-a furișat în casă. Alergam cu Cameluța de ieșiseră nu numai sufletul, dar și hainele de pe noi. La un moment dat, Cameluța s-a împiedicat așa de tare că mă uitam după ea cum se chinuia să nu cadă în nas, dar cum găină amețise și ea, s-a întâmplat să-i fie în drum și cum, săraca, nu se mai ținea pe picioare, s-a lăsat să cadă din întâmplare chiar pe găină. -Am prins
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
citisem, eram mută. Nu-mi găseam cuvintele. Opera și nu omul acela mă făcea să nu-mi găsesc de foarte multe ori cuvintele potrvite să-mi arăt admirația. Mai apoi, am văzut că sunt scriitori cu notorietate, dar care se chinuie să scrie o poezie. Așa că, încet, încet, am învățat că sunt și ei oameni, iar cei care lucrau în redacții, cu care aveam de obicei tangență, prestau o muncă pentru ca să trăiască. Își făceau meseria, și cu colaboratorii țineau relații oficiale
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul la soare pe și mai bătrânul lui scăunel cu trei picioare... - Bună dimineața, l-a salutat jovial, se va face cald astăzi, veți avea vânzare bună la sifon... Nu încerca să-și chinuie mintea spre a-și explicai cum de știa dinainte oamenii, locurile, casele și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TĂCERI NE CHINUIE ȘI ÎNCHID FERESTRE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tăceri ne chinuie și închid ferestre Uneori te miri de mirarea ta e un sentiment uneori e ușor să ridici mingea dacă
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TĂCERI NE CHINUIE ȘI ÎNCHID FERESTRE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tăceri ne chinuie și închid ferestre Uneori te miri de mirarea ta e un sentiment uneori e ușor să ridici mingea dacă știi unde se află ea fileul diferă direcția rămâne constantă Altă dată e dificil să plasezi un cuvânt peste gard consumi
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
vector o entitate care mai întâi susține apoi contrazice neagă reneagă pulsul dar până atunci contracție și se scurge timpul Uneori împăcăm și omul în ciuda atâtor fumuri vijelii nisipuri mișcătoare ploaia mângâie și ea uneori vise în renaștere tăceri ne chinuie și închid ferestre ștergând întâlniri cu păpădii un tremur într-un nou început suzana deac Referință Bibliografică: Tăceri ne chinuie și închid ferestre / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
Uneori împăcăm și omul în ciuda atâtor fumuri vijelii nisipuri mișcătoare ploaia mângâie și ea uneori vise în renaștere tăceri ne chinuie și închid ferestre ștergând întâlniri cu păpădii un tremur într-un nou început suzana deac Referință Bibliografică: Tăceri ne chinuie și închid ferestre / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
-Și cerul albastru ce semnificație are? -Cerul este atotputernic și este albastru ... o culoare rece, dar chibzuită, vrea să țină oamenii în echilibru ... acestea sunt cele mai importante lucruri ... viața, dragostea, echilibrul, ... cel mai greu de realizat ... dar omul se chinuie, natura se străduiește să nu lase oamenii să piară ... de aceea culoarea albastră inundă toate culorile calde, și peste sentimente e bine să domine rațiunea, care nu te lasă să alergi fără rost în această lume. -De unde începe și
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
rânduri; E cel mai simplu lucru, dar cât de greu se-nvață. Nu pot gândi vreodată ca dragostea de viață S-o-nchid într-un sonet, ca omu-n patru scânduri. Când ura și minciuna le văd, îmi vine greață, Mă chinui zi de zi cu ale mele gânduri. Aș vrea, meschine lucruri, în negrele afunduri Să le arunc. Și vesel să ies din deasa ceață. Aș vrea, atunci, iubirea să-mi lumineze gândul, Să trec cântând prin viață și-n mână
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
de pe lume nu s-au întrebat, Dacă iubirea adevărată au aflat, Dacă există o jumătate perfectă, Sau dacă au o soartă în eprubetă? Câte întrebări cu prea dese suspine, Ce lupte interioare fară 'moștenire, Aparent reală, dar prin viață - letală, Chinuindu-i ața proverbial-ereditară.. Apare o pereche perfectă și marcheză, Te cântărește ușor, nu prea analizează, Căci te-a văzut și într-o altă dimensiune, Altădată pe când nu erai din astă lume... Sufletul pereche nu-i confortabil al trăi, De vrei
JUMĂTATEA PERFECTĂ..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357802_a_359131]
-
altul al inimii și privesc tot mai departe. Toate sunt la îndemână la momentul potrivit. Scrisul este un gest al dragostei... Nu pot să nu scriu. Dacă scrisul nu ar fi existat ce dureri am fi suferit. Suflet nobil. Uneori chinui texte în prisosul inimii. Revin. În inimă și în minte se duce un ultim ceas al concluziilor, al dăruirilor, al vederii. Sufletul se deschide și notez. Binele trăit bine. Uit. Nu mă mai tem! Cât de bogată poate fi clipa
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
preoția, Părintele Arsenie Papacioc a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție, de interminabile anchete și deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forțată, la temuta închisoare de la Aiud, Părintele Arsenie Papacioc a fost eliberat
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
bătrân, care însemna câțiva arbori maturi puși laolaltă. Cuvintele profesorului. dr. Popescu s-au izbit de timpanele Emanuelei cu forța unei lovituri de ciocan. Răsunau precum dangătul unui clopot ce nu-și sfârșește ecoul: “Doamna doctor Străinu!” Mintea Emanuelei se chinuia să înțeleagă... Un frison o cutremură zdruncinându-i întregul corp: “Nu se poate!... Nu!... Doctorița Străinu? Daniela?... Nu se poate!” Pașii au purtat-o aproape instinctiv către zona de unde încă îi mai răsunau în urechi cuvintele profesorului. Mintea ei, până
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > POEȚII Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Poeții Dintre sufletele alese, ce încarcă calea vieții, Truditori făr’de odihnă pe câmpia frumuseții, Cu penelul scrijelind printre vise iluzorii, Chinuit de reci suspine, suflet candid au poeții. Privitori la ușa lumii, ei se-nvăluie-n tăcere Și dezleagă țelul sorții, prin cuvinte prinse-n rime Și-oglindește în silabe haina lumii schimbătoare, O-mbracă-n mătăsuri fine, ori în a umbrei desime
POEŢII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357867_a_359196]
-
nu mai dă viață pacientului? Nimic! Doar ameliorează o stare sau alta, anulează ori diminuează durerile, dar nu poate prelungi viața dacă... - Dacă nu mai are ce, interveni doamna Dobrescu, concluzionând. La băiatul meu..., care este situația? Nu mă mai chinuiți, că bănuiala mea este... - Este aproape reală, sincer vă spun! rosti Eugen aproape înăbușit, ștergându-și cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut azi, a avut o..., cum să-i spun? A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
tocmai își lămurea pacientul care, singur în cabinet, încerca să oferea din inimă un mic obol pe care și-l putea permite. Era cu adevărat mulțumit. Niciodată nu s-a simțit mai bine după consultul medical. Reumatismul lui care îl chinuia de multișor era, cam de anul trecut, complicat prin severul tratament prescris de medicul de familie pentru inimă și diabet care concurau împreună și datorită vârstei înaintate. Mare parte din medicamente erau aproape gratuite, dar tot nu prea rămânea mai
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
fi mai credibil în fața altarului sfintei NATURA. În biserica naturii In fața garajului despre care am mai vorbit două mașini manevrau spre a se adăposti împreună în lăcașul cam strâmt. Portbagajele au fost debarasate de conținut iar foști șoferi se chinuia să îmbrace bocancii. Între timp, guraliv, doctorul Kurt își făcea verbal curriculum vite. „Sunt doctor în medicină al unei universități cu caracter confesional din nordul Indiei. De fapt sunt preot de gradul IV. Voi mai face precizări asupra acestui subiect
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]