2,460 matches
-
vrut să fiu Diogene"". Sosit cu tatăl său Hicesias în exil la Atena, Diogene ajunge discipol al sofisticatului Antistene. A încercat să exemplifice cu modul său de viață ascetic principiile curentului filosofic al cărui fondator este considerat acesta din urmă - cinismul - și anume o existență la limita necesarului supraviețuirii și un dispreț suveran față de convențiile și principiile societății. Diogene, care se considera "cetățean al lumii", rămas la un moment dat fără casă, își improvizează o locuință într-un butoi. Purta iarna
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
butoi. Purta iarna ca și vara aceeași haină, cerșea ca să mănânce și-i batjocorea neîncetat pe orășeni pentru modul de a trăi. Viețuind după propria-i spusă asemenea unui câine ("Kyon"), doctrina sa a primit în secolul IV numele de cinism. Crates din Teba, elevul său, a adunat principiile lui filosofice, din care nu ne-au parvenit decât o serie de aforisme. Printre admiratorii săi se numără Lucian din Samosata și Iulian Apostatul. Potrivit legendei, Diogene umbla uneori prin agora Atenei
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
nuvela " Picnic la marginea drumului" a fraților Strugațki. În povestirea inițială, personajul Călăuzei are o alură de aventurier, iar miracolelor zonei li se acordă o pondere importantă. Ca în orice producție SF, povestirea își rezervă o coda filozofică: indiferența și cinismul civilizațiilor extraterestre față de dorința pământenilor de a stabili contactul. „Zona”, semn și urmă ale trecerii unei civilizații extrapământești, în aparență neprietenoasă, rămâne singurul loc respirabil de pe pământ. Agresivitatea Zonei nu este decât un răspuns, o apărare a naturii (sau o
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
de Eugène de Mirecourt. Cenzura, foarte activă în timpul celui de-al Doilea Imperiu se interesează imediat de acest prim roman, fără să găsească însă suficiente motive pentru a iniția o urmărire împotriva scriitorului. I se reproșează însă deja « cruzimea observațiilor », « cinismul detaliului » și apartenența la o « școală realistă » cu înclinații spre analiza « pasiunilor rușinoase ». În cursul anului 1866, Zola contribuie regulat la "L'Événement". Aici își propune cel de-al doilea roman, "Dorința unei moarte" ("Le Vœu d'une morte"), care
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
la sarcină de partid), tare ale societății trecute, astfel încât foștii aristocrați, boieri, nobili, industriași, patroni, să nu poată fi compătimiți pentru pedepsele pe care noua oligarhie le aplica. Din nefericire, pedepsele nu au fost doar de natură ironică sau moralizatoare. Cinismul proletcultist a fost fără margini. Râsul a dispărut de pe fața României, fiind înlocuit de masca roșie a tiraniei încrâncenate, a suferinței și a neputinței. În acest climat, umorul a suferit însă și un alt avatar, devenind o armă de protest
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
bun" caricaturist sportiv al tuturor timpurilor. Începând cu "San Francisco Examiner", până în 1904 și după aceea la "New York Journal", el a monitorizat și imortalizat o cronică a evenimentelor sportive cât și portrete ale atleților americani, subliniind cu ironie, uneori chiar cinism, trăsături de caracter. Bob Edgreen a fost însă cel mai cunoscut caricaturist pe teme sportive. Lucrând pentru "New York World", Edgreen a tins să idealizeze personajele sale, reprezentându-le ca pe niște eroi mitici. Linia sa viguroasă cu planuri accentuate complimentau
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
și-a făcut apariția în viața oamenilor. Americanii începeau să aibă o mai mică încredere în sistemul social, autoritatea statală și un mai mic respect și indulgență pentru sloganul stereotip și ipocrizia politicienilor. Reviste progresiste prin atitudine au promovat un cinism și o critică intolerantă față de tarele sociale. Reviste precum "Smart Set" sau "The American Mercury" au adus un prinos de rafinament stilistic și rafinament plastic vizual. Satira și ironia nu au mai reprezentat doar o simplă șicanare convențională ci un
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
cuvinte retezate, fragmente reluate ca laitmotive, propoziții formulate într-o topică neobișnuintă, procedee care amintesc, conform lui Stuart Gilbert de muzicalitatea unei fugi. Capitolul "Ciclopii" este relatat dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu cinism realitatea folosindu-se de un limbaj zeflemitor, licențios și de o mentalitate plină de prejudecăți. Întrerupt adesea de pasaje emfatice preluate din registrul legal, epopeic, jurnalistic, senzaționalist sau sentimental, "Ciclopii" dezvoltă un stil „gargantuesc”, al exagerărilor și al „gigantismului” și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ospitalității și un localnic plin de simțul umorului și umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut. Conradi, paternalist, îi spune țăranului, care trăiește în sărăcia lui cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care, în fața sărăciei nude, se bucură de regasirea „valorilor umane”, sunt fațete complementare ale aceluiași
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut. Conradi, paternalist, îi spune țăranului, care trăiește în sărăcia lui cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care, în fața sărăciei nude, se bucură de regasirea „valorilor umane”, sunt fațete complementare ale aceluiași proces de deposedare și inferiorizare. </p> Pe tot parcursul
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
toate obiceiurile clasei din care vrea să facă parte, de la frecventarea cluburilor de lux și prizarea cocainei, până la falsa împrietenire cu persoane ce fac parte, fie și doar tangențial, din cercuri înalte. Critica acestei lumi lipsite de umor, pline de cinism și dominată de ambiții este evidentă, iar un exemplu elocvent este oferit atunci când, pentru a lua contact cu fiica sa și cu prietenele sale, Winfried se deghizează și se prezintă drept Toni Erdmann, afirmă despre sine că este consultant de
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
filme documentare despre grupurile vulnerabile. Spectacolul este foarte îndrăzneț pentru că aruncă o privire foarte critică asupra modului în care cei din breaslă Gianinei Cărbunariu - artiștii - se raportează la aceste grupuri. Inutil să spunem că perspectiva lor este una de un cinism și o infatuare care poate explica, cel putin parțial, observația lui Vasile Ernu privind marginalii. Ei privesc cu mare suspiciune orice majoritar care se apropie de ei, pentru ca, de regulă, el, majoritarul bine hrănit, e cel care vrea ceva de la
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
foarte comică), un </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"><i>reenactment</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR"> al întâlnirii unui președinte Iohannis slugarnic (jucat de Alexandra Fasola) cu un David Cameron de un cinism dezinvolt (Katia Pascariu, formidabilă), discutând împreună despre modul în care România poate susține interesele Mării Britanii (să fie vorba de această întâlnire <a href="http://www.mediafax.ro/politic/intalnirea-iohannis-cameron-premierul-britanic-sustinem-libera-circulatie-dar-trebuie-sa-rezolvam-presiunea-pe-care-o-pun-migrantii-seful-statului-locul-marii-britanii-este-clar-in-ue-foto-video-14914378">http://www.mediafax.ro/politic/intalnirea-iohannis-cameron-premierul-britanic-sustinem-libera-circulatie-dar-trebuie-sa-rezolvam-presiunea-pe-care-o-pun-migrantii-seful-statului-locul-marii-britanii-este-clar-in-ue-foto-video-14914378</a>?), e suportul unor
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
joace ludic masculinitatea acestuia. Critică la adresa masculinității este însă împinsă în plan secund de personajul reporterei TV, interpretat de Zita Moldovan cu mult mai multă detașare emoțională. Suntem încurajați astfel să luăm mai multă distanță afectiva față de reportera și de cinismul sau, decat față de bărbatul rom și de felul în care își performează masculinitatea - un alt exemplu de angrenare a mecanismelor emoționale diferită de cea cu care ne-au obișnuit discursurile dominante. Giuvlipen își propunea încă de la înființare să spună povești
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
ale Cadrilaterului și Ardealului de Nord, în favoarea Bulgariei și Ungariei. Fără simpatie sau resentimente, autorul descrie cu lux de amănunte greșelile politice care au condus la lovitura de stat de la 23 august 1944 și capitularea necondiționată a armatei române, subliniind cinismul aliaților occidentali care nu urmăreau decât să ofere România poftelor cotropitoare ale Uniunii Sovietice. De asemenea, nu uită să sublinieze greșelile complotiștilor din jurul regelui, așa-zișii "democrați" în frunte cu Maniu : Gen. Platon Chirnoagă afirmă cu toată autoritatea militarului care
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
nu au rețineri în a se juca cu sentimentele oamenilor. Al treilea album Placebo, "Black Market Music", avea să apară pe 9 octombrie 2000. Considerat de către critici drept cel mai bun album al trupei, "Black Market Music" avea să împletească cinismul de pe primul album cu melancolia de pe al doilea. Din punct de vedere instrumental, dorința de a experimenta, prezentă deja pe al doilea album, avea să capete o amploare deosebită, Placebo surprinzând atât prin îmbinarea melodiilor cu accente punk cu cele
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
11, 1980, Teatrul dramatic, Baia Mare; Ianuarie 9, 1985, Teatrul Maghiar de stat, Sfântu Gheorghe; Martie 10, 1989, Teatrul "Nottara", București "Dramaturgul, conducându-și atât de savuros procesul pamfletar, construind expert piramida mașinațiilor, subterfugiilor, stratagemelor, dând o largă posibilitate prostiei, lașității, cinismului să se autodeclare, ba chiar să se lăfăie concupiscent în propriile lor ordurii pentru a ne provoca cea mai veselă stare repulsivă, amendându-le cu o voluptate comică foarte caracteristică și apoftegme ironice admirabile, unele amintind parodia maziliană și cea
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
cum respiră, reflexivii doar așa cum gîndesc. Primii sînt întotdeauna spontani, ceilalți iscoditori și tenace. Unii primesc de-a gata, alții descoperă după epuizante căutări. O observație corectă, între multe altele, se referă la existența în creația artistului a unui cochet cinism de aristo- crat al spiritului. Pertinenta remarcă poate fi extinsă de la secvențele tușante cu Arlechini(posomorîți) sub straturile groase de machiaj, sugerînd cosmetizarea unei vieții ce nu poate fi totuși trucată, pînă la seria neagră a Capriciilor isterizante. Arlechinul Gill
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
fiind desene alcătuite din rămășițe, proaspete și părând cam naive" și "Este cam dificil pentru mine să nu desenez despre mine, ci pe altcineva. Dar am avut o mulțime de idei. Cred că sunt chiar sentimentale și nu au deloc cinism." Artista britanică Stella Vine a provocat o controversă publică în 2004 când Charles Saatchi a cumpărat "Salut, Paul, poți veni aici, mi-e foarte frică" (2003), un tablou făcut de ea Dianei, Prințesa de Wales. Titlul lucrării provine de la textul
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
haosului. Ludovic a învățat de la cardinal să creadă că monarhia a fost rânduită de către Dumnezeu să se identifice cu Franța, să muncească din greu și să-și ia sarcina în serios. El a învățat, totodată, să se prefacă, însușindu-și cinismul și disprețul față de motivația umană, caracteristice lui Mazarin. Educația formală a lui Ludovic nu a fost neglijată, cu toate că era mărginită, așa cum era, de altfel, cea mai mare parte a educației aristocratice: ceva istorie antică, dar puțină istorie modernă, puțină geografie
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste crime se executau sub deviza "munca eliberează", înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat - dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
ul sau Școala cinică a fost o școală filosofică greacă întemeiată în secolul V î.Hr. de Antistene , un discipol al lui Socrate.Termenul „cinism” provine de la numele locului de reuniune al discipolilor lui Antistene, gimnaziul Cynosargos. Numele, s-a mai interpretat ca fiind înrudit cu cuvântul grec "κύων / kuôn", care semnifică „câine”, în amintirea lui Diogene, considerat un alt fondator al cinismului și căruia
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
Socrate.Termenul „cinism” provine de la numele locului de reuniune al discipolilor lui Antistene, gimnaziul Cynosargos. Numele, s-a mai interpretat ca fiind înrudit cu cuvântul grec "κύων / kuôn", care semnifică „câine”, în amintirea lui Diogene, considerat un alt fondator al cinismului și căruia i se spunea „Câinele”, aluzie la modul său de a trăi. Școala cinică, alături de școala cirenaică, de cea megarică și de cea eritreică sunt cunoscute sub numele de ‘’Micii Socratici’’. Aceste școli au fost formate de elevi ai
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
Cinicul pledează pentru viața naturală, apropiată de animalitate și acuză normele sociale impuse convențional, prin urmare împotriva firii. Filosofii cinici erau preocupați de problemele etice. Considerau că scopul vieții este fericirea iar ea nu putea fi atinsă decât prin virtute. Cinismul antic implica o practică ascetică a virtuții. Aristotel spune că părerea cinicilor era următoarea: nu se poate spune decât „un singur lucru despre un lucru”. Antistene susținea că unui lucru nu i se poate atribui nici un epitet, nu putem afirma
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
este bună”. Concluzia lui Antistene este că există doar individualul senzorial și nu concepte generale. În "Metafizica", Aristotel se referă la simplicitatea teoriei lui Antistene, teorie din care rezulta că aproape orice propoziție este adevărată iar definiția conceptului imposibilă. Reprezentanții cinismului sunt: Antistene, Diogene, Crates, Hipparchia, Metrocle, Monimos și Onesicritos. Școala cinică a avut o perioadă de înviorare în secolul I. Astăzi, vorbim de cinic pentru a desemna un individ care disprețuiește conveniența și care afirmă principii imorale. Afirmația este una
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]