3,731 matches
-
nouă să ne ridicăm borcănașele, le-a umplut și pe alea, apoi a răsturnat mămăliga din ceaun pe masă, a luat cu mâna o bucată mare și, cu gura plină, ne-a spus, poftă bună, să luăm și noi, să cinstim memoria lui taică-su. Atunci Zsolt și-a vârât și el mâna în mămăligă, spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Începeam cu vorbe spuse În minte, de parcă eram Tatăl, iar ei iarăși se opreau. Am tot făcut așa, și unii și alții, o zi Întreagă, până ce Moru a priceput ce se petrece. - Din ziua aceea, eu nu l-a mai cinstit deloc pe Tatăl! - Îmi spusese el mai târziu. Atunci mi s-a arătat că noi doi, Krog și Moru, suntem ca și Tatăl. Atunci am priceput că pentru asta a venit maică-mea aici și că tot pentru asta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a venit maică-mea aici și că tot pentru asta ți-ai ucis fratele geamăn de la bun Început. Așa că, Moru mă scosese din mâinile lor. Pricepuse ce rost avea Krog și, din cauza asta, i-a pus pe ceilalți să-l cinstească și să-i dea toate cele de trebuință, pentru că eu, Krog, eram norocul lor, din cauza mea aveau de mâncare și ape limpezi și curate - așa le-a spus. Le-a mai spus că eu eram trimisul Tatălui pe pământul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate felurile, unele dintre ele putrezite, căci șoarecii ăștia nenorociți strâng totdeauna mai mult decât au nevoie. Moru nu le pusese niciodată nume. - O să-i duci dincolo și pe cei ce vin pe urmele mele? am Întrebat. Vindecătorul a fost cinstit și mi-a spus că da. - Numai că, până o să-i trec Marea cea mare pe toți, voi o să ajungeți tare departe. - N-ai vrea să ne treci doar pe noi, iar pe ei să-i lași aici? - În trocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bunicilor bunicilor bunicilor noastre. Și că, iată, ne-am regăsit aici, după cum a lăsat Tatăl: un văr scoborât din Tatăl să-l treacă marea, ca stăpân al apei, pe vărul scoborât din Tatăl ca stăpân al vorbei. Vreau să fiu cinstit cu tine, Krog. Eu nu prea cred În Tatăl și cel mai frică mi-e de Îmbrățișarea Umbrei. M-am gândit mult la uitarea În care te aruncă Umbra, așa că mi-ar plăcea să vorbească lumea despre mine pe la focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la iveală de cuvintele pe care tocmai le rostisem. Pe de altă parte, era un gest care arunca primele semințe ale minciunii noastre În mințile celor ce ne priveau. Vorbele nu vor face decât să crească minciuna dar, ca să fiu cinstit, lui Dyas nu-i păsa de asta și nici mie. Treaba mea era să duc călătoria la bun sfârșit, căci despre cuvinte aflasem eu dinainte că erau un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a luat-o așa prin mâzgă spre Obor, a poposit la birtul din piață, printre ultimii bețivi. De acolo a trecut mai departe spre Ziduri Moși unde a cinstit încă una mică și încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima cârciumă, la marginea orașului. Du-l tu acasă nene, zisese cineva. Dar n-a vrut să-l lase. Ridicase chiar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Apăi, don’șoară, asta pentru domnia voastră o fo’ pusă deoparte. Nu crez io c-ați mai gustat așa ceva. Îi palincă de pe la noi, să știți, doctorie curată. Sticla e așezată pe masă și domnul Mihai toarnă în trei păhăruțe. Haideți să cinstim. Cei trei se ridică în picioare, ciocnesc. No, să vă țână Dumnezeu, don’șoară dragă și să vă deie sănătate! ─ Noroc! zice Mihaela. Noroc și dumneavoastră, și fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la librăria Noi, volumul intitulat Leviatanul. Aurora oprește sonorul. Nu știu cum suporți să te uiți la televizor, îi spune Paul Cantuniari. Eu l-am dat pe al meu. ─ Vroiam doar să văd cum a mers. Foarte bine, deci? ─ Strună. Hai să cinstim un pahar atunci, zice Aurora și își târșâie papucii pe coridor până în bucătărie. Motanul se freacă de picioarele ministrului de externe. Bizar, cugetă, vag, ministrul. Nu mi-ai spus povestea până la capăt, spune el când amfitrioana se întoarce purtând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aș putea turui la fel cum își turuie cântecele Gilbert și Sullivan. Dar nu există nici măcar un singur nume căruia să-i pot dedica această carte - doar dacă mi-aș lua în considerare propriul nume. Așadar, permiteți-mi să mă cinstesc făcând exact acest lucru: Cartea aceasta este rededicată lui Howard W. Campbell, Jr., omul care a slujit răul prea fățiș și binele prea în ascuns - crima epocii lui. Kurt Vonnegut, Jr. Confesiunile lui Howard W. Campbell, Jr. Lui Mata Hari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care permite cetățenilor ei dreptul la libertatea cuvântului este neputincioasă în fața dușmanilor care se pretind a fi patrioți și caută să obstrucționeze, să împiedice, să saboteze și să distrugă buna funcționare a formei republicane de guvernământ sub masca unei critici cinstite; conspirație în scopul de-a răpi guvernului Statelor Unite loialitatea și încrederea membrilor forțelor armate și navale și ale poporului și prin aceasta de-a pune guvernul în imposibilitatea de-a apăra națiunea împotriva unui atac armat din afară sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ȘAISPREZECE O FEMEIE BINE CONSERVATĂ... Am început să plângem ca niște copii, ne-am repezit pe scări în sus spre mansarda mea. Trecând pe lângă părintele Keeley și Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer am văzut că părintele plângea, iar Krapptauer luase poziție de drepți, cinstind ideea de familie anglo-saxonă. Ceva mai sus pe scări, Jones radia de plăcerea miracolului pe care îl înfăptuise. Își freca și iar își freca mâinile pline de inele. — E soția... soția mea! i-am strigat eu bunului meu prieten Kraft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
privind în jur să nu tragă careva cu urechea. — Nu-mi spune dacă nu vrei, am zis eu. — Ba vreau, insistă el. Ești singura persoană căreia îi pot spune lucruri oribile. O să-ți spun ceva absolut îngrozitor. Locul unde ne cinsteam și discutam era o cazemată mică de beton lângă căminul unde dormeam amândoi. Fusese construită foarte recent pentru apărarea Berlinului, fusese construită de prizonieri. Era pustie, fără arme, fără soldați. Rușii nu erau încă așa de aproape. Heinz și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
e cu dreptatea, părinte. Crezi că Europa de ce ne admiră? Nu te-ai prins că nu mai suntem cu rușii? Acuma e la rând Franța, Germania. Anglia nu vezi cum întreabă de noi? America cum ne tot cheamă și ne cinstește la plimbări și distracție? Ce putere să mai aibă tovarășa Rela, dacă nu și-a putut scăpa nici nepotu’. Auzi, să mai mori în ziua de azi, de la gâlci infectate. Care dă la septecemie... Goncea clătină dojenitor din cap. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nisip i-a adus osemintele. La familie le-a spus că murise la tăiat stuf, în Deltă. A fost cam pe șest, că nu dădea voie securitatea la ceremonie cu prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia cureaua. Meseriașul o cerceta și pe-o față și pe alta. - Ce mișto scris, se minună el. Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi vorbit numai episcopului: „Vă dați seama ce trăim acum? Acum, când a sosit momentul să-i cinstim cum se cuvine pe martirii noștri, care s-au jertfit pentru visul lor de a trăi în democrație?! Iată, avem și noi democrație, de-acuma! Arta este cu democrația în județul nostru, vă garantez eu. Avem și cultele cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dușmanii fusese o continuă înfruntare a forțelor răului, prezente pretutindeni, cu chipuri și nume felurite. „Bagi tot ce se vorbește de chestia cu Chiru din Baltă“, se veseli generalul, chiar în seara zilei când Tomnea sosise în oraș și fusese cinstit la școală. „Bagi și chestiile cu ăia care umblă p-aici de câtva timp. A umblat și pă vremea mea, dar nu-i lua în seamă nimeni. Lumea stătea cu orientarea la construirea societății multilateral dezvoltate, nu la misticisme de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cartealeasă E ca o casă Cu multe ramuri Păsări pe ramuri. O carte rară E o comoară. Cine-o găsește Se-mbogățește. O carte este Ca o poveste Cine o știe, O povestește, Cine-o asculă, Acela crește; Cine-o cinstește, Se-nnemurește Cu omenia Cu veșnicia!
Cartea. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_518]
-
hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta Harris. Noutatea maternității se epuizase cu săptămâni în urmă. Dacă era să fie cinstită, se epuizase în după-amiaza în care se născuse copilul. Nu reușea să înțeleagă de ce se făcea atâta tam-tam pe tema asta. Să fii mamă era cea mai mare dezamăgire posibilă. Să se învârtă toată ziua prin casă așteptând ca sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Femeia a închis ochii, savurând senzația dată de alcoolul care-i alerga prin interiorul trupului și aceea dată de apa fierbinte, plină de bule. Ascultă, a zis ea ridicându-se în capul oaselor. Îmi pare rău, dar trebuie să fiu cinstită cu tine. Trebuie să-ți dezvălui niște adevăruri neplăcute. Asta înseamnă adevărata prietenie, nu? Exact asta ai spus și tu mai devreme. Laura a clătinat din cap fără să rostească un cuvânt. —Ei bine, eu cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
serios (excessus), în conformitate cu ofensele sale (demerita), din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele sale și pe viață să, si pentru că pedepsirea să ar putea fi un exemplu pentru alții și astfel numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit, ei l-au condamnat la moarte. Este greu de judecat de aici dacă ofensa principala era jocul de noroc ("împotriva... legilor... din Florența"), tentativă de sinucidere ("din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele sale și pe viață
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de aici dacă ofensa principala era jocul de noroc ("împotriva... legilor... din Florența"), tentativă de sinucidere ("din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele sale și pe viață să") sau blasfemie ("astfel numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit")61. Trebuie să privim mai îndeaproape la fiecare dintre aceste acuzații, care au fost fără îndoială asociate în mintea judecătorilor. Din cele trei ofense joc de noroc, tentativă de suicid și blasfemie cea mai puțin gravă este jocul de noroc
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a făptui o altă indescriptibila și oribilă ofensa" a aruncat bălegar spre imaginea Fecioarei "spre marea dezonorare și dizgrație și spre rușinea credinței creștine". A fost condamnat, se continuă mai apoi în registru, pentru că "numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit", și conform unui registru al Companiei celor Negri, "pentru că a murdărit cu bălegar imaginea Stăpânei Noastre de la Alberighi" (Anexă, Documentul III). Aceste referiri la dezonorarea Fecioarei subliniază atrocitatea faptei lui Rinaldeschi. Impactul ei local poate fi judecat prin comparație cu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dacă tot m-am apucat de altă treabă, hai, cu ea, Înainte, până la capăt! Adă, băi nevastă, cașul ăla, de pe comarnic; adă și-un pumn de cepe verzi, câteva roșii, că oala o umplu, eu, din nou. Hai. Dute! Să cinstim tunsoarea lui Aronel. Se apucară de cinstit tunsoarea. Din vorbă În vorbă, și din pahar În pahar, tunsul proaspăt le spuse și motivul pentru care a găsit de cuviință să se tundă tocmai azi. Cauza consta În faptul că, mâine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fapt folositoare! ─ Nci nu am spus că n-ar fi așa! Numai că, vezi tu, unii oameni care urmăresc anumite interese, se pot folosi de această bună credință a lor, de faptul că religia Îi Învață pe oameni să fie cinstiți și corecți. Oamenii credincioși pot fi mai ușor influențați cu ajutorul religiei. E mult mai ușor să manipulezi o mulțime de oameni care nu știu prea multe, dacă tu, cel care le poți explica anumite lucruri, ești «mesagerul», «omul lui Dumnezeu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]