27,125 matches
-
o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș Dumitru, trăgându-și pălăria pe frunte, să nu-i vadă Pâcu unda de râs din colțul ochilor. Il știa pe Pâcu arțăgos când venea vorba de luleaua lui și de aceea îl lua peste picior ori de câte ori îi venea la îndemână. Lasă tu luleaua mea în pace și spune ce ai de spus, că așa m-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știut. Care se duce la Costache să-i spună să umple câte un țoi de rachiu? a întrebat moș Dumitru. Eu! a sărit Mitruță Ogaș, cel mai tânăr dintre cărăuși. Poate și mai mult - a vorbit cu subînțeles Pâcu din colțul lui. Adică cum, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Adică țoiul meu să fie cât două și...tac mă cheamă - a precizat Pâcu. Să vedeți, oameni buni, cum vă face capul calendar după ce usucă vreo două țoiuri de rachiu și scoate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când am ajuns în gura podului, am ridicat felinarul în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a îndrăznit să le ridice, căutându-l pe crâșmar. Când l-a descoperit, a făcut un semn discret spre oala care hodinea goală pe colțul mesei. Crâșmarul a priceput pe dată ce are de făcut și cât ai clipi s-a înființat cu ea plină ochi... Măi flăcăi! Cum se vede treaba, încet-încet începeți să arătați ca adevărații cărăuși. Până una-alta, însă, trageți voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o înserat bine, am pus mâna pe pușcă și pe felinar și am urcat în pod, hotărât să trag în ucigă-l toaca... M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga, dar nici urmă de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba...Draci...ioc! „Să știi că Dumnezeu o auzit ruga noastră și i-o alungat pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de plecare. Hlibocene! Până îi cunoaște bine drumul, carul tău va merge în coada convoiului. Pe urmă...vedem noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas în marginea pădurii. Să hodinim boulenii, că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele cu vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea la cei din jur, așteptând parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a umplut luleaua cu tutun... Mitruță Ogaș, ca cel mai tânăr dintre cărăuși, a alergat să aducă un cărbune din cuptor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de povestit focoasa nevastă... Pâcule! Pun rămășag că tu habar nu ai de ce nu putea dormi biata fimeie și o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Stan cel mic ne-am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tras o cușmă albă mare cât o lume și aceea cam prea pe-o ureche...Când au ajuns mai aproape, au băgat de seamă că fuiorul de fum scos de hornoaică părea ca un stâlp pe care se sprijină un colț de cer. Stiți voi ce înseamnă când fumul urcă drept în sus? a întrebat plin de importanță Pâcu. Nu știm, moș Pâcule - a răspuns Mitruță Ogaș, în numele tuturor. Bine că recunoști, băiete. Apoi asta înseamnă că vremea liniștită, fără vânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l vedeai cum își ia trăistuța cu o bucată de mămăligă în ea, ciorpacul și undița. Ieșea aproape tiptil din ogradă, să nu prindă bunica de veste. Si tiva, băiete! Gospodăria rămânea în seama bunicii. Când se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi ce îi fac eu când vine de la gârlă! Ei lasă că îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și, când totul era gata, pleca pâș-pâș s-o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească. Incolo, nu-i nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i nici de căruță, nici de teleguță. Mitruță Ogaș, ivit la colțul uliței, l-a văzut pe Pâcu de departe și s-a grăbit să-l întâmpine. Bună ziua, moș Pâcule! Unde ai pornit-o așa de dimineață? Să trăiești, mânzule! Apoi tu nu știi că sculatul de tânăr și însuratul de dimineață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să mai trăiască...Mai auzi pe câte o babă care s-o săturat de viață: „Unde ești, moarte, să mă iei, că m-am săturat să mai trăiesc?” Sau alta: „Decât așa viață, mai bine moarte.” Si moartea stă după colț și râde. Iși ascute coasa și așteaptă. Ce dracu așteaptă, nu vă pot spune. Dar lighioaia așteaptă și pace...Era la mine în sat o fimeie tânără și nu știu de ce s-o îmbolnăvit saraca și o ajuns la spital
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters, încât să nu se vadă nici măcar în oglindă. Se apleacă, ia punga
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și Didier de-abia fac față comenzilor. Exact în momentul în care Dalida începe să-și povestească o aventură din Egipt cu un tinerel care a făcut-o să se simtă bătrână, de la o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman, mai încet, deranjăm pe toată lumea, încearcă Lionel să-l potolească. — Ție de ce-ți mai e frică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad și scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, aceasta îl privește, plină de reproș, de după un munte de cușcuș
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor -, după ce ia ceva mai mult la bord, Robespierre face pipi pe el, latră neinteligibil și vrea să muște pe toată lumea. A doua zi regretă amarnic, dar, spre deosebire de oameni, se ascunde într-un colț și-și linge organele. Oamenii nu fac așa ceva - pentru că nu pot. Vâzând că nu-i întâmpină nimeni, Lionel bate un step asurzitor. Imediat, se prezintă Robert, șeful de sală. Lionel îl ironizează superior: — Iartă-ne dacă te-am deranjat. — Nici un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți, că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a mea, desigur. Sunteți foarte drăguți. — Am cotizat cu toții ca să vă luăm un tort. Până și inspectorul Clovis. — Sunt onorat. — S-a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]