2,842 matches
-
insignifiant, supus jocului întâmplării, pentru care viața era un șir neîntrerupt de umilințe. Tipografii îl pocneau cu pumnii în față, iar el era cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins de un val de dârzenie tot mai puternic. Se săturase să fie mereu victima circumstanțelor. Va înceta să mai fie receptorul nenorocirilor. Va deveni instigatorul lor. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina agasată după mine, purtîndu-și masca aceea de vampă dezinvoltă pe care i-o cunosc atât de bine, am colindat barurile pline (de unde le cunoaște ea pe toate: hai la Union, hai la Capșa, hai să încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat jumătate de oră la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
palidă, se accentua către talie și se degrada până jos, la poante. Lumina era concentrată atât de bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o duminică la noi, la masă, să ne cunoaștem mai bine. Mulțumesc, cu plăcere. Atunci, ziua bună. Ziua bună, bade Ioane, o să trec zilele astea pe la matale să-ți aduc bani și să vedem de materiale. Plecă la Văleni, mai colindă magazinele după una, după alta, vizită casa lui Nicolae Iorga și, în final, intră la bancă, să scoată bani pentru badea Ion. Cu treburile terminate, o luă înapoi, pe șoseaua care șerpuia o vreme pe lângă apa Teleajenului. Ar fi poposit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu "gătim" decât în caz de "strictă necesitate". Pentru mesele de Crăciun și Revelion m-am gândit să dau comandă la o firmă locală de catering sau la restaurantul unui hotel de acolo. Cu carnetul în mână am început să colindăm magazinele, echipa de "achiziții" fiind formată, în funcție de timpul liber, din mine singur, mai ales în cazul cumpărării cadourilor, sau din mine și una, două ori trei ajutoare ceea ce era mai rar. Luasem deja legătura cu restaurantul hotelului "IRBIS", de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu adevărat de sărbătoare. Au deschis geamurile, au ascultat glasurile de clopoței ale colindătorilor, Ana și cu ospătarii i-au răsplătit cum se cuvine. Beatrice nu se mai potolea din agitație, fiind pentru întâia oară când privea și auzea copii colindând. Darurile lui Moș Crăciun au fost pe măsura așteptărilor, la unii cererile fiind anticipate. Beatrice a primit un frumos costum popular, cu fotă, ie, maramă și chiar opincuțe, Mihai o icoană sfințită cu Arhanghelul Mihail și, din partea Anei, un caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un caiet de schițe, de la Ateneu, de la Hilton și din tren. S-au bucurat cu toții, au încercat, pentru încântarea lui Beatrice, să încropească și ei un program de colinde, aducându-și aminte de vremea copilăriei când plecau toți patru să colinde prin cartier. Colindele lor au fost primite cu aplauze, colindătorii răsplătiți generos de Petre, s-au retras apoi, având în plan să-și continue noaptea la discotecă. Petre, Camelia, Beatrice și Mihai, au mai rămas puțin, urmărind, în întuneric, luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aflat? Câteodată da, câteodată nu și aștept să mă mai lămurești și tu. Despre ce? Cum a fost cu bijuteriile Reginei? Cum să fie? Doream să fac ceva aparte, nu modele de serie... Un bijutier adevărat e un artist. Am colindat muzee, am răsfoi albume în Biblioteca Națională... Bijuteriile acelea le-am văzut mai întâi în albumele cu familia Regală. Apoi am aflat că parte din ele s-au pierdut cu tezaurul trimis în Rusia, dar că unele s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau în deșert cu sabia, nu când rachetele gigantice brăzdau cerul și tancurile rapide străbăteau câmpiile. Pe timpul șederii sale în acel oraș oribil, colindase străzile și stătuse ore întregi în fața vitrinelor, unde, pe ecranul numeroaselor televizoare, se puteau vedea imagini surprinzătoare ale unor oameni și locuri despre a căror existență nu avusese niciodată habar. Văzuse chiar și transmisia în direct a unui sângeros război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmare, după lungi deliberări, mi-am găsit menirea în biznis: agro-căcănarismul. Nu vă-mpingeți, că vă explic. Cu toții avem amintirea vizitelor la bunici, unde nu ne mai păsa de civilizație, de televizor sau ziare. Ne îmbrăcam în haine rele și colindam dealurile, întorceam fânul sau mâncam ouă proaspete cu lingura de lemn. Este o excelentă metodă de a te elibera de stresul cotidian și a uita de datorii. Acolo timpul a uitat să curgă. Dar abia acum o să vă prezint obiceiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
durchstreift die Welt, und kargen Lohn dafür erhält. Triffst du die beiden getrennt allerwärts verbrenn den Leib, doch schone dies, sein Herz. În engleză? Aici al lui Howard Campbell spirit zace Eliberat de-a trupului găoace. Golit, pământul trupul lui colindă, Primind atât cât poate să pretindă. De e ca spiritul de trup să se despartă, Să-i arză trupul, inima aici fie-i cruțată. S-a auzit o bătaie în ușă. Cel care bătea la ușă era George Kraft și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sala de mese. M-a lăsat în ușa sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lui Howard W. Campbell, Jr., de către forțele unui naționalism care își dă întotdeauna dreptate, măcar să fie o luptă pe cinste! Cu stimă, al dumitale „Frank“ Prin urmare sunt pe punctul de-a deveni din nou un om liber, de-a colinda pe unde-mi place. Găsesc perspectiva dezgustătoare. Cred că noaptea asta este noaptea în care îl voi spânzura pe Howard W. Campbell, Jr. pentru crime împotriva lui însuși. Știu sigur că asta e noaptea. Se spune că în ștreang omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu normele internatului, însă bătrânul, surprins de această cerere, îi spuse că poate să lipsească și ziua, și noaptea... chiar și noaptea. La această expresie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și astfel oamenii văzură, crucindu-se, noua arătare, un cal purtând în spinare un bărbat și o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum, cu sume mari. I-a primit banii în mână, stiu sigur asta, doar am vorbit cu cumpărătorii. Ei bine, ce-a făcut moș Costache cu banii? I-a pus la bancă? Nu cred! Îți închipui că eu n-am colindat peste tot? Bătrânii, domnule, nu depun banii! Ei vor să fie siguri de ei, să-i aibă în labă, de aceea și vând. Vor să-i manipuleze, să păcălească pe moștenitori. Bătrânii îngroapă, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnișoara Otilia? - Păi, nu știi? A plecat din zori, cu trăsura, cu geamantanecu tot. S-a dus unde-o fi urma ei. Multă vreme Felix stătu într-o prostrație totală, apoi, venindu-și puțin în fire, simți nevoia să alerge, colindă străzile și Șoseaua, și, în sfârșit, se hotărî să meargă la Pascalopol. Acolo află că moșierul era plecat la Paris cu "domnișoara". Peste două săptămâni primi o carte poștală ilustrată cu aceste rînduri: G. Călinescu " Cine a fost în stare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebări de la acele începuturi școlare din pretigiosul liceu din Bucovina. Poate acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe dragi de altădată. Deseori ne întrebăm: de unde am plecat, pe ce căi am colindat și unde am poposit acum?.. și atunci fără voie ne copleșesc amintirile, iar dintre ele, cele mai dragi ne sunt tocmai cele de la începuturile comune, cănd soarta ne-a strâns împreună într-o sală de clasă, în timpuri foarte vitrege
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
ele forma lor de efervescență, secretul ieșirii din condiția de baltă. Eu am avut norocul, trebuie să recunosc, să-mi pot spori ocaziile de viață; dar nu atât în măsura în care ele mi se puteau oferi, cât, mai ales, în măsura în care eu le colindam, le dădeam târcoale; nu atât ca să pătrund în ele și să le consum posesiv, cât, dimpotrivă, ca să pot asista la ele ca spectator, cuibărit în afara lor, dar mereu alături de ele și contaminat de varietatea lor. Dacă aș fi trăit pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu se uită la el. Gata să plece, înfofolită cu toate câte și le-a pus, umblă de colo până colo prin sală, mută din loc troacele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că băiatu lor colindă țările toate, pe ei ce-i încălzește ? L-a văzut Ivona acu un an, când i-a dat drumu de s-a dus la el, vara asta l-a văzut și bărba-su, și cu asta basta. Tudor n-are voie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
piatra la vremea asta, n-are cum s-o tragă. Da simte că nu mai poate dacă nu stă oleacă jos, o doare și picioarele, o înjunghie și-i vine și-un leșin de la lingurea, e nămiaza mare, a tot colindat și mai nimica n-a băgat în gură. Poate totuși c-apare Ivona, călăreața dracului ! Călăreață a mai făcut-o mă-sa... Ce femeie ș asta, să nu-i placă să șază la casa ei, să-și vază ca altele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ați înțelege... Mie însă bietul Romanescu mi-a spus, pentru că știa prin ce-am trecut, mi-a spus și ce teamă a trăit până să-l aresteze... Erau mulți care de frică nici acasă nu mai dormeau, rătăceau pe străzi, colindau orașul, dispăreau prin țară. Țin minte un bătrân care de dimineață de la cinci tot stătea la cozile de la gheață, din mijlocul cozii nu te prea ridicau, și-atunci bătrânul a stat zile întregi la cozi. Când îi vedea că se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arestat pe Lulu, la câteva luni doar, au denunțat-o și pe Margot, a început procesul ei... Pe Ivona o dăduseră afară de la facultate, Școala Italiană, unde mai avusese ore, se desființase și n-o angaja nicăieri ; pentru câteva lecții, colinda toată ziua orașul, trei lei pe oră, nu meritau nici pingelele. Și-atunci am deschis pensiune, ca să pot să stau și cu Tudor, acasă. Și cred că n-aș fi rezistat la toate încercările prin care am trecut, dacă n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de șaptezeci, asta ca să-ți dai seama ce absurdă e gelozia lui Puiu ! De la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]