2,714 matches
-
scurt: ea nu se mai reduce doar la literaturile occidentale. Literaturile estice ale fostului bloc sovietic sunt recunoscute a fi nu mai puțin europene. Mai mult decât atât: literatura europeană nu mai constituie unicul model nici al literaturilor fostelor imperii coloniale. în sfârșit, ideea însăși de Europa literară se modifică în mod profund 3. Dacă se recunoaște procesul decolonizării ca inevitabil și ireversibil, atunci el trebuie să înceapă în și cu Europa. Cu alte cuvinte, Europa însăși trebuie să se decolonizeze
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
blocuri antagoniste, o astfel de concepție, a cooperației și nediscriminării, este mai mult decât salutară. Dar nu este totul. Situație deocamdată profund specifică doar Europei occidentale unde se constată o intensificare considerabilă a fenomenului imigrației, dar și în fostele imperii coloniale etc. care tinde să devină tot mai paradigmatică: apariția fenomenului, denumit, după expresia lui Armando Gnisci, metisaj literar. Exemplu său este, bineînțeles, italian: o întreagă literatură scrisă de imigranți din lumea a treia, Africa etc., în limba italiană, dar publicată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
influențele străine pe care bucovinenii le-au îndurat până la unire 41. Posibilitatea desființării teatrului și a conservatorului cernăuțean, în anii '30, stârnește nemulțumirile bucovinenilor ce acuză Bucureștiul manipulat de "insolența minoritară" că "ne reduc doar la rolul de simpli contribuabili coloniali" sau că această capitală s-a îndepărtat de orice chemări la viața românească (VIII, nr. 1, 1933, p. 1). Față de un astfel de gest protestează și Torouțiu în articolul "Capitulări"..., arătând că provinciile sunt marginalizate, tratate, în mod revoltător, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
unde studiase ca elev, iar apoi la Iași. Este unul dintre membrii fondatori ai revistei botoșănene Junimea Moldovei de Nord la care colaborează cu articole, publicând și lucrări pe teme istorice, precum: Granițe etnice și politice în Balcani (1926), Expansiunea colonială a statelor europene (1931), Napoleon I și Principatele Române (1928), Românii de peste hotare (1938), Marile puteri și criza cehoslovacă (1938). 11. Artur C. Enășescu (1889-1942), poet, publicist, absolvent al Liceului Laurian și al Facultății de Litere de la București, cu studii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
luni. Spre sfârșitul primăverii femela naște de regulă unul, mai rar 2 pui. Hibernarea: Hibernarea durează din octombrie până în aprilie, uneori se prelungește până în mai. Migrația: Sunt posibile migrații locale dintr-un adăpost în altul. Comportamentul social: Este o specie colonială. Formează colonii de mărimi medii, în jur de 30-100 de indivizi. Longevitatea: Trăiesc până la 21 de ani. 1.3.2. Familia VESPERTILIONIDAE (Gray, 1821) Familie din ordinul Chiroptera, subordinul Microchiroptera, cuprinde 5 subfamilii, 37 genuri și 320 specii. Din punct
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
sunt foarte diferite. Vespertionidele pot ocupa practic toate tipurile de adăposturi: arbori, diverse cavități în arbori, în flori, 27 cavități din internodurile bambusului, cuiburi părăsite ale păsărilor, mine, tuneluri, peșteri, construcții umane etc. Se întîlnesc specii atât solitare cât și coloniale. Perioada împerecherii poate fi localizată în timp, cu comportament nupțial pronunțat sau întinsă pe o perioadă mai lungă, mai ales la speciile care hibernează. Verspertilionidele sunt în general insectivore, având diverse strategii de vânătoare și metode de ecolocație. În timpul zborului
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
colectează ocazional de pe substrat. Reproducerea: Reproducerea are loc vara. De obicei naște un singur pui. Hibernarea: Au fost găsiți în hibernare din octombrie până în martieaprilie. Migrația: Este o specie sedentară. Sunt posibile doar migrări locale. Comportamentul social: Este o specie colonială. Spre sfârșitul verii formează colonii de reproducere de circa 10-30 de indivizi. Deseori pot fi întâlniți indivizi solitari sau integrați în colonii mixte. Longevitatea: Trăiesc până la 21 de ani. Liliacul de apă (Myotis daubentonii) Descrierea morfologică: Este o specie de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
pui. Lactația durează 6-8 săptămâni. Hibernarea: Se află în hibernare de la sfârșitul toam nei până la sfârșitul lui februarie, mai rar martie sau aprilie. Migrația: Efectuează migrații locale din adăposturile de vară în cele de iarnă. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii de reproducere de până la 100 de indivizi. În unele cazuri formează colonii mixte, tolerând alte specii. Masculii pot fi în aceleași colonii cu femelele, însă pot forma și colonii separate. Longevitatea: Trăiesc până la 22 de ani. Liliacul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
loc toamna sau în timpul iernii. Perioada de gestație este de aproximativ 2 luni. La începutul verii (iunie iulie) femela naște unul, mai rar doi pui. Lactația durează 6 săptămâni. Hibernarea: Hibernează din octombrie până în martie. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 30-70 de indivizi. Uneori, formează colonii mixte. Longevitatea: Trăiesc până la 24 de ani. Liliacul de iaz (Myotis dasycneme) Descrierea morfologică: Este o specie de talie medie, lungimea corpului este de 57-68 mm, a antebrațului
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
naște un pui. Lactația durează 1 lună. Hibernarea: Hibernează întreaga perioadă rece, adăpostindi-se de obicei în cavități subterane. Migrația: Este o specie sedentară. Efectuează doar migrații locale, din adăposturile de vară în cele de iarnă. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii de reproducere de până la câteva zeci de femele. Longevitatea: Trăiește până la 19 ani. Liliacul lui Brandt (Myotis brandtii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică, lungimea corpului este de 39-51 mm și a antebrațului de 31-39
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
loc toamna sau în timpul iernii. Femelele nasc de regulă un singur pui pe la jumătatea verii (iunie-iulie). Lactația durează 6 săptămâni. Hibernarea: Hibernează de la sfârșitul lui noiembrie până la începutul lui martie. Se adăpostește în cavități subterane. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 20-100 de indivizi. Longevitatea: Trăiește pâna la 20 ani. Liliacul de amurg (Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
mai rar 2 se nasc vara sau primăvara târziu (prin luna iunie). Sunt alăptați timp de 40 de zile. Migrația: Efectuează migrații sezoniere de până la 1150 km, precum și migrații locale, dintr un adăpost în altul. Comportamentul social: Este o specie colonială. Formează colonii de la câțiva la câteva zeci de mii de indi vizi. În România a fost gasită o colonie de circa 60000 de indivizi. Longevitatea: În natură trăiește 3-5 ani, în captivitate până la 16 ani. -Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și vânează fluturi. Reproducerea: Împerecherea are loc în mai și iunie. Nasc un singur pui în decembrie ianuarie. Hibernarea: În zonele temperate hibernează în cavități subterane. Migrația: Migrează pe distanțe mari până la sute de kilometri. Comportamentul social: Este o specie colonială. Longevitatea: Trăiește până la 22 de ani. Liliacul bicolor (Vespertilio murinus) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 49-64 mm, a antebrațului de 40-47 mm, anvergura aripilor de 2731 cm. Greutatea este de 8-20 gr. Blana
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Dialogînd cu "monolingvismul celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza, care nu este însă întru totul idiomul din Hexagon și care, în plus, nu reprezintă o alegere sau o moștenire, ci un imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare prin ceea ce se numește "iradiere culturală". Or, așa cum am văzut deja, există mii de nuanțe diferite de cele cu iz colonial în alegerea (voluntară sau impusă) a limbii franceze de către scriitorii străini, inclusiv în vechile colonii, unde noile generații nu nutresc aceleași ranchiuni, cu atît mai mult în țările care nu au privit niciodată franceza ca pe un instrument al opresorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
victima" (care nu e numită, așa cum ar fi cazul până la pronunțarea sentinței, "presupusa victimă") și "vino vatul", deja desemnat, deja tratat ca atare, cel puțin verbal. Mai exact, pe fondul unei confruntări între mentalitatea unei mari civilizații radiante, fostă putere colonială, și cea a unei țări relativ recent născute, cu trudă și aspră chibzuință, vînîndu-și propriii demoni rasiali, se conturează limpede polaritatea: "bărbat alb, bogat și arogant" vs. "femeie neagră, săracă și imigrantă". Hiperbola discriminării face ravagii pe ambele maluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt, dar și pentru celelalte premii mari Interallié, Renaudot, Médicis, Femina. Dincolo de aceste încleștări previzibile, tradiționale, războiul e prezent, în acest an, în numeroase texte franceze și străine. În diversele sale chipuri militar, colonial, economic, terorist, intim, pare să fi devenit principala preocupare a scriitorilor în momentul de față. Iată, de exemplu, una din lucrările cele mai comentate ale toamnei este un prim roman de mari dimensiuni, de 650 de pagini (se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cine l-a omorît pe Robert Chassagneaux? Din fericire, romanul nu explorează aceleași veșnice obsesii belicoase sau rușini greu disimulate, nu e încă un roman istoric, gratuit și inutil, ci se constituie într-o reflecție complexă și profundă asupra "putreziciunii coloniale", de la Indochina pînă în Algeria, ex plorînd modul în care aceasta infectează mereu și mereu societatea franceză, dar e și un roman de aventuri, fără ca între cele două subgenuri să se manifeste vreo incompatibilitate. Așa cum o indică și titlul, e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poziția și rolul în Europa și în lume, dar o face, în viziunea lui Jenni, cultivînd o anumită imagine a "Franței eterne", strălucitoare și spectaculoasă, dar violentă și absurdă, total lipsită de realismul și pragmatismul german, spre exemplu. Iar amintirile coloniale nu sunt cea mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni, se poartă din nou, la altă scară, desigur, războaiele coloniale pierdute. Actualitatea știrilor și a dezbaterilor în permanență ocupată de chestiunea integrării "străinilor" dă naștere, în concepția autorului, unor discursuri delirante de ambele părți. Apărătoare activă și creativă în plan internațional a multiculturalismului și a dreptului la diversitate, Franța nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provin și cele cîteva acuze de ambiguitate ideologică, ce se vor înmulți cu certitudine, odată cu notorietatea cîștigată prin premiul Goncourt. Într-adevăr, pentru unii, autorul pare mai degrabă să se identifice cu discursul lui Salagnon, un aventurier nostalgic al vremurilor coloniale apuse, lucru de care Jenni se distanțează vehement în interviurile sale. Pe de altă parte, susține că e sătul de clișeele tradiționale, facile, potrivit cărora un torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu studii, un om
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ani care ne obsedează, care nu se mai termină, parcursese lumea cu banda sa înarmată, probabil că era înglodat în sînge pînă la cot. Dar m-a învățat să pictez. Trebuie să fi fost singurul pictor din întreaga armată colonială, dar acolo nimeni nu era atent la asemenea detalii. El m-a învățat să pictez și, în schimb, eu îi scriam povestea. El a spus-o, și am putut-o arăta, și am văzut fluviul de sînge care traversează orașul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imense nații asiatice, pe cale de a ne transforma viziunea despre viață, moarte, muncă, economie, societate, spiritualitate. Evident, scriitorii nu puteau rămîne în urma trendului, astfel încît tot mai multe povești se țes pe imaginarul chinezesc. Nici Franța nu prea mai visează colonial, în schimb un nou exotism (după cel japonez, dominant în sec.XIX) și-a făcut apariția în paginile de ficțiune. Printre cei care au simțit cel mai bine și mai repede noua orientare se numără și flamboiantul romancier Patrick Grainville
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
principale se înlănțuie cu suflul aspru și torid al insulei, pe care fiecare a încercat s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război în 1939, apoi a lucrat în administrația colonială, pentru a scăpa de imobilismul locului natal, dar care s-a întors, plin de resentimente, fără să știe exact ce și cine nu i-a dat ceea ce a așteptat de la viață ; Matthieu, tînărul care nu și-a petrecut decît vacanțele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]