9,556 matches
-
pot concluziona că puterea cogitativa nu poate îndeplini funcțiile cunoașterii. Cum operează, totuși, puterea cogitativa? Compune și divide intențiile particulare și pregătește imaginile care urmează a fi actualizate de către intelectul agent și înțelese de către intelectul posibil. În virtutea acestei activități de compunere și dividere a intențiilor, puterea cogitativa mai poartă și denu mirea de rațiune particulară. Asema narea dintre rațiunea particulară și cea universală constă în faptul că ambele pot compară și divide intenții. Am putea spune, așadar, că puterea cogitativa este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ambele pot compară și divide intenții. Am putea spune, așadar, că puterea cogitativa este numită rațiune particulară printr-o asema nare operațională, si nu printr-una de substanță. Revenind la întrebarea subcapitolului, puterea cogitativa nu cunoaște ca atare, ci prin compunere și dividere ea doar recunoaște intențiile individuale că existând sub o natură comună. Așadar, în lumina acestor informații, intrebarea a treia ar fi trebuit să aibă următoarea formă: „Cum anume recunoaște puterea cogitativa intențiile individuale și de ce poartă ea și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
3). Într-adevăr, în primul rând se considera că intelectul posibil efectuează [o operație] pasivă în mă sura în care capătă formă de la specia inteligibila. Astfel actualizat [de specia inteligibila], [intelectul posibil] formează mai apoi ori definiția, ori diviziunea, ori compunerea care este semnificata prin cuvânt. De unde rezultă că ceea ce semnifică numele [i. e. cuvântul] este definiția. Iar enunțarea semnifică compunerea și diviziunea intelectului. Așadar, conceptul nu semnifică speciile inteligibile, ci ceea ce intelectul formează în el însuși și judeca despre lucrurile exterioare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care capătă formă de la specia inteligibila. Astfel actualizat [de specia inteligibila], [intelectul posibil] formează mai apoi ori definiția, ori diviziunea, ori compunerea care este semnificata prin cuvânt. De unde rezultă că ceea ce semnifică numele [i. e. cuvântul] este definiția. Iar enunțarea semnifică compunerea și diviziunea intelectului. Așadar, conceptul nu semnifică speciile inteligibile, ci ceea ce intelectul formează în el însuși și judeca despre lucrurile exterioare. (ÎI.5.7.) Ulterius autem considerandum est quod intellectus, per speciem rei formatus, intelligendo format în seipso quandam intentionem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Unde species visibilis non se habet ut quod videtur, șed ut quo videtur. Et simile est de intellectu possibili (De spirit. creat., a. 9, ad 6). Pentru ambele activități [ale intelectului, de o parte, cunoașterea quiditatii și, de cealaltă parte, compunerea și dividerea], specia inteligibila, care face intelectul posibil să fie în act, este precunoscuta, deoarece intelectul posibil nu operează decât dacă este în act, la fel cum văzul nu vede decât prin ceea ce este actualizat de o specie vizibilă. De
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dreadnought, 11 crucișătoare și 72 de distrugătoare. Alertată, Amiralitatea a trimis două escadre. Prima a pornit de la baza din Scapa Flow și era comandată de amiralul John Jellicoe, comandantul-șef al Royal Navy (Admiral of the Fleet); ea avea în compunere 28 de nave de tip dreadnought și 3 crucișătoare. Cea de-a doua escadră, mai mică, a pornit în sens invers de la baza din Rosyth. Comandată de vice-amiralul David Beatty, ea se compunea din 6 cuirasate și 4 vase de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dureri abdominale, se duce în Austria pentru un control și tratament de urgență, predînd comanda adjunctului său, generalul Georg von Stumme care avea și el probleme de sănătate. Care era situația beligeranților în luna octombrie? Armata VIII britanică avea în compunere 9 divizii de infanterie și 3 divizii de blindate (aproximativ 1.000 de tancuri, inclusiv tancuri americane Grant și Sherman armate cu tunuri de 75 mm) și o artilerie (tunuri și obuziere) puternică. În total, un efectiv de 200.000
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
moderat) crescută”). Dacă ritmul nu este sinusal, vorbim de tahisau bradi-aritmiile respective. Ințelegerea metodei pentru o analiză competentă a traseului ECG necesită cunoștințe de teorie vectorială, respectiv a operației de proiecție și reconstituire a vectorilor (complet diferită de cea de compunere și descompunere). Prin definiție axa electrică a inimii este axa vectorului electric global în timpul depolarizării ventriculare. Ea poate fi determinată prin reconstituirea acestui vector, pe baza proiecțiilor sale în oricare două derivații din planul frontal (fig. 38), luându-se în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
germ. Kallowtze), nume din alte limbi transpuse fonetic în romînă (magh. Varrgyas > rom. Vărghiș, magh. Kápolna > rom: Căpîlna, ucr. Fratovtzi > rom. Frătăuți, germ. Weisskirch > rom. Viscri, germ. Rotbach > rom. Rotbav, srb. Rîșava > rom. Rîșaua), corespondență de elemente derivative sau de compunere (magh. Földvár - rom. Feldi oara, rom. Bucureni - magh. Bokorfalva, ucr. Komarivtzi - rom. Comărești, rom. Rîșnov - germ. Rosenau, rom. Albești - magh. Feriháza - germ. Weisskirch) nume traduse (rom. Valea Seacă - sl. Sohodol, rom. Rîu Bărbat - magh. Borbátvíz, sl. Bălgrad - rom. Alba Iulia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în romînă (magh. Vargyas > rom. Vărghiș, magh. Kápolna > rom. Căpîlna, ucr. Fratovzi > rom. Frătăuți, germ. Weisskirch > rom. Viscri, germ. Rotbach > rom. Rotbav, srb. Rîșava > rom. Rîșaua, gr. Thessaloniki > rom. Sărună, maced. Ohrid > rom. Ohîrda), corespondența de elemente derivative sau de compunere (magh. Földvár - rom. Feldioara, rom. Bucureni - magh. Bokorfalva, ucr. Komarivtzi - rom. Comărești, rom. Rîșnov - germ. Rosenau, rom Albești - magh. Feriháza/Fehéregyháza - germ. Weisskirch) nume traduse (rom. Valea Seacă - sl. Sohodol, rom. Rîu Bărbat - magh. Borbátvíz, sl. Bălgrad - rom. Alba Iulia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere: Munții Făgărașului, Golul Alpin al Munților Făgăraș, Făgă rașul Nou (sat în județul Tulcea), Depresiunea Făgărașului (sau Țara Făgărașului, parte a Podișului Transilvaniei), Vîrful Făgărașului, Culoarul Central Făgărășean (subunitate a Mun ților Făgărașului), Făgărășel-Berivoi (pîrîu, afluent de stînga al Oltului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și ca Mara să fi dat numele apei, Mureș pe cel al cîmpiei, cele două nume formînd prin compunere Mara-Mureș > Maramureș. Maghiarul Maros ar putea proveni, cu devierile fonetice obișnuite, fie din sl. *Moreș, fie din sl. Mareș, fie din rom. Mureș. N-a fost încă implicată în ecuația etimologică supranumele Marmatia, „Maramureș“, atestat încă din secolul al XIV
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Moesia, Asamus, care se păstrează în bulgărescul Osăm, nu ajută prea mult, mai ales din punct de vedere fonetic (finala -eș). Strei Este numele unui rîu, afluent de stînga al Mureșului și al unui sat din județul Hunedoara. Prin compunere, s-a format nu mele unui alt sat din același județ, Strei-Săcel, și tot prin compunere, s-a format un al treilea sat, Strei Sîngeorgiu (Strigyszentgyögy), component al orașului Călan, și el, din județul Hunedoara. N. Drăganu consemnează în documentele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
punct de vedere fonetic (finala -eș). Strei Este numele unui rîu, afluent de stînga al Mureșului și al unui sat din județul Hunedoara. Prin compunere, s-a format nu mele unui alt sat din același județ, Strei-Săcel, și tot prin compunere, s-a format un al treilea sat, Strei Sîngeorgiu (Strigyszentgyögy), component al orașului Călan, și el, din județul Hunedoara. N. Drăganu consemnează în documentele vechi toponimele Streiu-Ohaba, Streiu-Plopi, Strigy, Strel, Strolla. În Antichitate el a fost consemnat o singură dată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
moderat) crescută”). Dacă ritmul nu este sinusal, vorbim de tahisau bradi-aritmiile respective. Ințelegerea metodei pentru o analiză competentă a traseului ECG necesită cunoștințe de teorie vectorială, respectiv a operației de proiecție și reconstituire a vectorilor (complet diferită de cea de compunere și descompunere). Prin definiție axa electrică a inimii este axa vectorului electric global în timpul depolarizării ventriculare. Ea poate fi determinată prin reconstituirea acestui vector, pe baza proiecțiilor sale în oricare două derivații din planul frontal (fig. 38), luându-se în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
seama că în orice limbă, pe lângă cuvintele moștenite din limba-mamă (latina, în cazul limbii române), mai există și altele, care sunt fie create în limba respectivă prin mijloace interne de formare a cuvintelor (derivare cu prefixe sau/și cu sufixe, compunere din cuvinte deja existente etc.), fie dobândite prin mijloace externe, adică prin împrumut. Creațiile interne, prima sursă de îmbogățire a vocabularului unei limbi, sunt foarte numeroase datorită faptului că limba funcționează ca un organism viu, ca o structură care se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
putea fi formulată astfel: cuvintele nu trăiesc singure! Ele stabilesc, în primul rând, relații formale cu cele formate de la același cuvânt de bază, prin mijloacele interne, dintre care cele mai importante sunt derivarea cu sufixe sau/și cu prefixe și compunerea. Seria de derivate cu sufixe căsuță, căscioară, căsiță, căsucă, căsulie, căsoaie, casnic etc. aparțin aceleiași familii de cuvinte, fiind formate de la același cuvânt, casă. Este important să fie cunoscute familiile de cuvinte, pentru că un derivat este totdeauna ulterior cuvântului de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu sensul de „carne“, cuvântul cruor s-a specializat cu sensul de „sânge coagulat“. Lat. cruor are la bază o rădăcină indo-europeană *cru din care provin și lat. crudus „în sânge“ și gr. kréas „carne“. Cuvântul grecesc a intrat în compunerea lui pánkreas < pan „tot“ + kréas „carne“, împrumutat de franceză (pancréas) și apoi de română (pancreas). Nume de animale Este un câmp semantic relativ închis, dacă privim evoluția acestuia de la latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
biscuit Cuvântul românesc biscuit a fost înregistrat prima dată în DA (1911) cu sensul „pastă alimentară ușoară făcută din ouă, făină și zahăr, coaptă mult, uscată“. În franceză, de unde româna l-a împrumutat, biscuit este format din bis-, element de compunere latinesc care indică duplicarea, și cuit „copt“, participiul verbului cuire (moștenit din lat. coquere, care a dat și în română pe a coace). La început, fr. biscuit însemna „pesmet din făină de grâu deshidratată, care constituia alimentul de rezervă pentru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de Sus, câtă ieste de la Pravadia pe Dunăre în sus, pân aproape de Beligrad, pe Dunăre), așijderea și Dalmația (unde acmu îi dzicem noi și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor, cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278). În compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
profane, produsul unor convenții între membrii colectivității umane, „născociri ale șireteniei omenești”, „invenție a artei sau nevoii” de comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre, mai slabe din punct de vedere intelectual, sunetele sunt mai barbare, compoziția mai puțin elegantă și pronunțarea închisă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că oamenii la început nu de către oameni, nici de propria lor știință, ci prin știință revărsată asupra lor de către Dumnezeu în timpul construirii turnului Babilonului a învățat fiecare limbile proprii ale lor” (p. 185); „Aceeași autoritate a cărților sacre arată prin compunerea de combinare a vorbelor din litere că mintea omenească nu poate atinge misterul. De asemenea, limbile pe care le învățăm artificial se înșeală, iar cele materne nu fac niciodată greșeală, pentru că ne sunt date de D-zeu”; „Câte cuvinte se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă polemică este faptul că Păstorel, un foarte bun compilator, s-a inspirat, în compunerea acestei rețete, dintr-un text al lui Ion Ghica (Scrisori către Vasile Alecsandri), precum și din Ciocoii vechi și noi ai lui Nicolae Filimon, roman din care reproducem pasajele ce urmează: „Hoții ieșiră din pădure, junghiară într-o clipă toți mieii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pentru prima dată mica circulație a sângelui de la inimă la plămâni unde „se amestecă cu aerul“ curățindu se, așa cum specifică în Questions médicales (Probleme medicale). Tot între precursorii parțiali ai lui Harvey mai cităm pe Juan de Valverde în Istoria compunerii corpului uman (1556), pe Carlo Ruini (1598), pe Eustachio Rudio și pe Gaspard Aselli în sec. XVII, care cu un an înainte de Harvey (1627) scrie despre circulația sângelui prin „vene arterioase“ și se-ntoarce prin „artere venoase“, după ce s-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului. Este prevăzut cu glande de tip intestinal. Jejunul și ileonul prezintă la nivelul mucoasei vilozități care măresc suprafața de absorbție. Intestinul gros, ultimul segment al tubului digestiv, de 1,7-2 m, are în compunerea sa cecul (zonă situată sub valvula ileo-cecală și terminat în fund de sac prevăzut cu apendicele vermiform) și colonul, care formează un cadru prin segmentele sale - ascendent, transvers, descendent și sigmoid; rectul, ultima porțiune a intestinului gros, se termină cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]