46,314 matches
-
căutau direct înăuntru, după ce-i spintecau burta, și nici nu-l mai durea... * Din amintirile lui G.J. Cele două domnișoare din lumea înaltă bucureșteană, una din ele domnișoara Cancicov, fiica marelui cărturar, și prozatoare excelentă după maturitate, în plin regim comunist, și care se duc la Paris și locuiesc la Elysée, fiind fetele unor mari potentați români. Amândouă fac cumpărături extravagante. Șei arăbești cu monograme de platină, colecții tropicale de fluturi, belciuge africane de aur de prins la nări, biciuști de
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
jumătate de secol, dacă nu și mai mult, cînd Georgeta Cancicov se apucase de proză, o proză foarte spirituală, după ce făcuse un timp cizmărie, punînd flecuri la pantofii eleganți ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a doua zi dimineața... o conduc pe doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
Gheorghe Grigurcu Se vorbește, emfatic, la noi, despre "marea conștiință" a cîte unui prozator sau poet, din rîndul celor care, în paralel cu rezervele lor mai mult ori mai puțin accentuate față de regimul comunist, i-au adus mari servicii, înregistrîndu-se cu voluptate în rîndul privilegiaților săi. Despre "marea conștiință" a unor scriitori ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Dar cazul cel mai izbitor al injustiției îl reprezintă probabil Ion D. Sîrbu, căruia universitara ieșeană Elvira Sorohan i-a dedicat o carte, expresiv intitulată Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv. Captiv atît în sensul trimiterii sale de către regimul comunist, care l-a prigonit în Gulag și-n adîncurile de mină (aidoma lui Ion Caraion, și el un sclav modern), apoi cenzurîndu-i pana și amînîndu-i apariția scrierilor, cît și în sensul legării de un topos nepotrivit, de unde, precum un veritabil
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
unei obligatorii fărădelegi: trădare, denunț, crimă". Și relatarea indignată continuă cu întîmplări trăite de el însuși la Universitatea din Cluj . "Marele inchizitor", Pavel Apostol, i-a cerut "în plină ședință universitară" să scrie în "Lupta Ardealului", ziarul local al partidului comunist, "un articol tare prin care să demasc nu opera, ci omul Blaga, pentru perversiuni legate de fiica sa nubilă", și dacă nu pe Blaga, atunci pe L. Rusu, pentru același lucru. Refuzul, reprodus textual, a fost urmat de acuza: "Atitudinea
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
2000 al revistei Orizont cîteva pagini îi sînt consacrate autorului acestui roman (datînd din 1969) care te duce cu gîndul la Kafka, Ha�ek, Canetti, Harms și Urmuz. Printre disidenții maghiari care au pregătit intelectualitatea estică pentru confruntarea cu sistemul comunist și pentru preluarea puterii politice, Konrád György ocupă un loc de seamă. Alte cărți ale sale își așteaptă încă versiunea românească, fie ele romane, fie eseuri, dintre care Antipolitica este cel mai celebru, iar Melancolia renașterii, cel mai recent. O
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
urechi de măgar inșilor a căror istețime capitalistă i-a promovat pe treapta cea mai profitabilă a societății. Cu alte cuvinte, spiritul burghez (atît de natural pînă și la ei) să nu prindă cumva rădăcini mai puternice pe solul revoluției comuniste... Ceva ca Achab, unigambistul, căpitanul obsedat de balena albă Moby-Dick... * * * Întoarcerea în autobuzul 104 căruia K. Îi spune "La Centquatrième" ca unei divizii de infanterie. Ideea venindu-mi în cap în acest vehicul supraaglomerat că El, ajungînd în lumea de
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este de fapt un îndemn la uitare, o uitare care să... capete. Ar fi destul de interesant să ne amintim cîte "uitări" s-au petrecut după instaurarea dictaturii comuniste în România pentru a vedea cum ele s-au repetat după 1989. Este dificil să le enumerăm pe toate însă este destul de ușor să le găsim corespondentul în anii apropiați. S-a uitat destul de repede că moneda națională era stabilă
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
scrie: " După zece ani de emancipare dintr-o societate totalitară care ne-a impus canonul ei pe criterii ideologice, s-au produs unele revizuiri critice ale acestuia, nesemnificative în fața unei mentalități conservatoare. "Mari" sunt considerați aceiași scriitori agreați de regimul comunist, deși opera unora s-a perimat nu numai ideologic ci și estetic. Au fost, ce-i drept, recuperați scriitori din diaspora românească, fără ca integrarea lor să influențeze judecata de valoare și, poate, nici gustul literar al publicului. Explicația rămâne una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
ideologic ci și estetic. Au fost, ce-i drept, recuperați scriitori din diaspora românească, fără ca integrarea lor să influențeze judecata de valoare și, poate, nici gustul literar al publicului. Explicația rămâne una singură: în ciuda ideologiei și cenzurii impuse de regimul comunist, literatura română s-a făcut în țară, dar valorile pe care ni le-a transmis "epoca de aur" trebuie revizuite critic, fără a substitui criteriul etic celui estetic." El nu crede că procedeele postmoderne pot suplini talentul, care rămîne prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
mai citesc (pe) Mark Twain! - glas pițigăiat, cît mai "convingător". În sfîrșit e dus - cu cartea în aer - pînă la catargul steagului..." Și actualul om în toată firea încheie astfel răspunsul la anchetă: "Aceasta este o întîmplare legată de represiunea comunistă, trăită de tatăl meu pe vremea cînd el însuși era copil, în anul 1959". Au trecut peste patru decenii de-atunci... Recitind trecutul, iată-ne retrăin-du-l în prezent. Citind prezentul punem sub semnul întrebării viitorul, căci ne mirăm întruna de
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
prin ochii altora, dar nepurificată în ochii de copil. Marea majoritate a poveștilor are la bază experiențe de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
care vorbeam mai înainte. Excesele de atitudine ajung pînă la nivelul limbii, unde se păstrează urme ale jargonului de lemn: Nu uita, Silviule, că în acest sat au fost oameni care și-ar fi dat viața pentru eliberarea de sub jugul comunist, fiara comunismului, fascismul roșu etc., ca să nu mai spunem că zugrăvirea în tușe accentuate a brutalității, trivialității și lipsei de omenie a comuniștilor este reflexul în oglindă al portretelor "dușmanilor poporului" din operele vechiului regim. Chiar textele de un farmec
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în care tonul devine violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
recunoscut. Atunci de-abia s-au alarmat partidele democratice de opoziție care știau bine ce înseamnă, în România, alegeri libere. Au fost, într-adevăr, acele alegeri din noiembrie 1946 cele mai trucate din toată istoria contemporană a României, aducînd forțelor comuniste "puterea legală" și, într-un an de zile, au acaparat-o total, debarasîndu-se și de gruparea lui Gh. Tătărescu și, la sfîrșitul anului 1947, de instituția monarhică. Dar Anglia și S.U.A. au sfîrșit prin a recunoaște valabilitatea acelor alegeri. Dl.
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
dvs. istorice... Înainte de a fi reflectat asupra artei, am reflectat mult asupra comunismului și nazismului secolului XX. Și, à propos de controversele care au avut loc în Franța recent, am vrut să fac un mic bilanț al distrugerilor naziste și comuniste. Am încercat să situez în acest context problema foarte controversată, foarte dificilă, a unicității Shoah-ului în mijlocul imenselor masacre ale secolului - este el o groapă comună, sau e necesar un alt cimitir?! Iată problemele pe care le discut în această carte
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
n-au avut, nici pe departe, rolul de a ne deschide spre lume, ci, dimpotrivă, de a ne curba și mai mult spre interior. A-l vedea pe un domn Sălăjan sau Sălăgeanu (fost lucrător pe la agenția de presă guvernamentală comunistă, cum rezulta din felul în care se bătea pe burtă cu Vadim) plesnind de mândrie de isprăvile lui Ceaușescu e, într-adevăr, comic. Iată, sub privirile, când melancolice, când indignate ale lui Adrian Păunescu, neo-protocronismul prinde viață și e gata
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
din Baudelaire, ca director al României literare, ca sfătuitor al tinerilor dornici să devină scriitori și ca "judecător cu ochi de gheață" al propriei creații, pe care n-a scăpat-o de sub control decât atunci când a încercat să facă propagandă comunistă). Prefața semnată de Eugen Simion nu se ridică la nivelul ediției, fiind digresivă și grandilocventă: "descoperim un suflet însetat de adevăruri mari"; "un spirit care cercetează, în desfășurarea vertiginoasă a lucrurilor, legea și ordinea unei existențe universale"; "privirea este arcuită
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Poet și propagandist Intrat în dizgrație la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist și obligat de împrejurări să nu publice nimic aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria comunistă. Reconstituirea emoției Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
mult ne incomodează prin atitudinea lui de trouble-fête, se cuvine să recunoaștem că Gheorghe Grigurcu s-a angajat într-o acțiune critică necesară. Cineva trebuia să-și asume acest rol. în cele peste patru decenii de control exercitat de autoritățile comuniste asupra literaturii, imaginea acesteia s-a falsificat. S-a creat, pe de o parte, o ierarhie literară oficială, având drept criteriu principal valoarea propagandistică a textelor. Pe de altă parte, s-a configurat și o ierarhie neoficială, bazată pe criteriul
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
este întrutotul corectă. Unii scriitori importanți, care au făcut anumite concesii ideologice sau au reușit, cu abilitate, să rămână în relații bune cu autoritățile, fără să-și schimbe modul de-a scrie, au fost recunoscuți ca scriitori importanți de regimul comunist. Ar fi o greșeală să li se nege valoarea numai pentru că s-au bucurat de o consacrare ignobilă. în ceea ce privește ierarhia neoficială, există exagerări în sens invers: diverși scriitori minori, dar incoruptibili sau răzvrătiți în mod declarat, au fost răsplătiți de
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
și, în plus, devine evidentă anvergura întreprinderii. După cum arată și titlul, aproape toate intervențiile sunt negative, denunțând lipsa de valoare sau valoarea modestă a operei unor autori idolatrizați, ca și compromisurile făcute de aceiași autori, în relațiile lor cu autoritățile comuniste. Fiind vorba, adeseori, de scriitori cu notorietate, ca G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Petru Dumitriu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Andrei Pleșu și Augustin Buzura, intervențiile respective au avut ecou
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
a scris, G. Călinescu și-a făcut cu prisosință datoria față de semeni. Geniul a constituit forma sa de a fi moral. Am da dovadă de o exigență absurdă, dacă am regreta că n-a avut și curajul să sfideze regimul comunist. N-ar lipsi mult să-i reproșăm și faptul că nu a reparat poarta de la Universitate. Nu este deloc inspirată ideea lui Gheorghe Grigurcu de a-i judeca pe scriitori ca oameni. Ei pot fi portretizați, dar nu judecați (în
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Călinescu "un apologet al confuzionismului cultural", iar din cu totul alte motive nu figurează nici textele vitriolante ale extrem-dreptei publicistice - mai cu seamă privitoare la Istoria literaturii române. Nici Pamfil Șeicaru, nici Nichifor Crainic n-ar fi trecut de cenzura comunistă. Totuși, lipsa câte unei polemici gustoase, cum a fost, de pildă, reacția lui Ionel Teodoreanu la Cartea nunții ("Jim, tu m-ai fecundat!") privează antologia de o anumită sare. Fragmentările unor texte aparțin primului editor; spre cinstea sa, ele nu
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]