4,658 matches
-
și totuși, iată cum totuși ea e în continuare pe scaunul din fața mea, încă nu a ajuns în brațele mele... oare de ce? oare cum se face că e încă acolo?... e ceva ce nu pot înțelege... realitatea e incertă și confuză ca un vis schimbător și îndoielnic: dar dacă de fapt noi ne-am apropiat între timp? sau energiile noastre s-au atins și căldura s-a amestecat... și sîntem împreună fără să ne dăm seama?... Ea surîde oarecum absentă, oarecum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a cadavrului, Salitov se apropie și încercă să o dezvelească. ă Așadar. Se pare că avem de a face cu omor aici până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin, cu o voce confuză și războinică, dar cum a făcut-o? ă Despre ce tot vorbești, băiete? ă Vreau să spun, cum de s-a spânzurat singur? Vedeți, domnule, că frânghia este legată în jurul tulpinei copacului. Pot să văd cum a aruncat frânghia în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Lilia nu locuia aici? ă Nu peste zi. Fraulein Keller nu i-ar permite să stea cu coiplul aici. Îmbrăcată în desuuri, Raia începu să tremure, deși nu era frig în cameră. ă Pune ceva pe tine, spuse Porfiri. Confuză și speriată, Raia se întinse și trase jos chimonoul de pe paravan pe care îl îmbrăcă. ă Îi voi spune lui Fraulein Keller că m-ai satisfăcut, o liniști el. ă Nu înțeleg. Chiar nu vreți nimic de la mine? ă O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
problemă delicată. O problemă care necesită cea mai mare atenție. În mod natural, eu am considerat că dumneavoastră, Porfiri Petrovici, ați fi persoana cea mai... ă Te rog, Alexander Grigorevici, flatările dumitale mă fac nerăbdător. Porfiri zâmbi în timp ce observă privirea confuză de pe fața funcționarului. Dar nu scăpă de el nici după ce intră în bioru. ă Dar ce să îi spun? întrebă Zamiotov. Porfiri se uită în sus din spatele biroului său oferit de guvern și măsură cu calm insolența nervoasă a funcționarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de spiriduș, nu credeți? ă Eu înclin spre o explicație mai rațională. ă Un vrăjitor atunci? Sau ceva de genul ăsta. ă Cred că mai degrabă, începu Porfiri cu o tresărire plăcută a genelor, l-ai scos tu afară. Privirea confuză a băiatului se transformă într-una de groază. ă În geamantan! ă Oaspetele, domnul care te-a trimis în misiune și pe care pi-, domnul mai mic, Goriancikov, l-a vizitat... nu îți amintești cumva numele lui? ă El l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sugerez că ar cam fi timpul să plecați? ă Mai am o singură întrebare și o cerere. Anna Alexandrovna, aveți vreo idee cum a ajuns Boria în posesia a șase mii de ruble? ă Boria? Eu nu... Ochii săi erau confuzi. Nu mai avea pic de culoare în obraji. Nu am nicio idee, adăugă ea fără convingere, coborându-și privirea. ă În mod sigur i-a furat. Pur și simplu, spuse Osip Maximovici, încercând să o încurajeze pe Anna Alexandrovna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de el, Încercă el să afle mai multe. — Ei bine, e ceva platonic, nici nu s-au sărutat Încă. David părea să nu mai Înțeleagă nimic. — Adică sunt Împreună, dar totuși separat? — Exact. David se uită la Desert Rose, complet confuz. — David, nu sunt disponibilă, dar Kitty e! Îl anunță ea cu gesturi largi, de parcă Kitty ar fi fost o piesă frumoasă de mobilier, scoasă la licitație. Te place! Te vrea! — Hmm... murmură David uitându-se la Kitty, Încurajat de cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
expune În cea de-a treia, trebuie să ajungă și el mâine. Patrick va avea expoziția lui În aulă, În standul rezervat și În hol. Chiar la intrare. — Ce? zise Desert Rose, uitându-se În ochii verzi ai lui Charlie, confuză, pierdută, incapabilă să Înțeleagă cum era cu putință. Îi aruncă o privire lui Pedro, ca și când i-ar fi cerut ajutorul, dar spaniolul zâmbi ciudat și nu zise nimic. — Lucrările lui sunt mai comerciale decât ale tale. Am mai multe șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai albi dinți, cele mai pline buze și nici urmă de gânduri contradictorii. Dar nu e cazul. Sunt doar o vâlvătaie, uneori fericită, de cele mai multe ori Însă prost dispusă și confuză“. Machiajul, chiar și cel mai discret, era scutul ei Împotriva lumii ostile. Fără machiaj era distrusă. Și vulnerabilă. Kitty se Îmbrăcă și se duse la fereastra mare din camera de zi. Splendoarea răsăritului se revărsa peste ocean și peste gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pleacă În Europa să se despartă de cineva. Vorbea ca un bărbat Încântat peste măsură că pleacă la Paris Împreună cu o femeie să se distreze și la Londra cu altă femeie, să se distreze și mai abitir. Se simțea Îngrozitor de confuză. Asta nu era o Întoarcere la inocență, ci mai degrabă o alunecare din ea. — Matthew, ascultă-mă! zise ea brusc. Luă o Înghițitură de vin. I se citea În ochi că toată aventura minunată pe care și-o imaginase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs câteva străzi cu traseu confuz, după care trebuiau să întoarcă la stânga, la dreapta, din nou la stânga, din nou la dreapta, acum la dreapta, la dreapta, stânga, stânga, dreapta, înainte, în sfârșit ajung într-o piață unde se termină dificultățile, un bulevard în linie dreaptă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cu ce se începe întodeauna, cu începutul, răspunse Marta. Autoritare, paralizante, circulare, uneori eliptice, frazele de efect, numite în glumă pepite de aur, sunt un flagel malign, dintre cele mai primejdioase care au pustiit lumea. Le spunem celor cu mintea confuză, Cunoaște-te pe tine însuți, ca și cum cunoașterea de sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
luate încetul cu încetul, subtil, apărările interioare ce rezultă din conștiința propriei personalități, cele care înainte, dacă vreodată a existat un înainte intact, i-au dat, deși precar, o anumită posibilitate de rezistență și autodominare. Vina pentru această laborioasă și confuză explicație îi aparține în întregime lui Cipriano Algor, care, fiind ceea ce este, un simplu olar fără diplomă de sociolog sau pregătire de economist, a îndrăznit, în rusticul său cap, să alerge după o idee, ajungând, ca rezultat al lipsei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm efort pentru a îndepărta umbra care-l însoțise, pătrunse în traficul confuz al orașului. Nu era încă momentul să-l ia pe Marçal, avea destul timp pentru a se duce la departamentul de achiziții. N-a cerut să vorbească cu șeful, știa bine că subiectul care îl adusese era doar un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
probabil pentru că e mai înalt decât toate clădirile care-l înconjoară, mai înalt decât orice clădire din oraș, probabil pentru că, de la început, a înghițit străzi, piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu s-a întâmplat din pricina entuziasmului meschin pricinuit de faptul că primea pentru munca lui niște bani pe care nu contase, ci pentru că ordinele și orientările creierului, ocupat acum de subiecte de o importanță mai transcendentă, îi soseau acum dezordonate, confuze, cotradictorii la respectivele terminale. Când se întoarse în zona comercială a Centrului părea mai liniștit, agitația devenise interioară. Scutit de a se mai ocupa de mâini, creierul născocea succesive șmecherii, șiretlicuri, capcane, strategeme, trame, subtilități, ajungea chiar să admită posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sunt de părere că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încât i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întâmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Rezultă că Dacă Druizii venerau fecioarele negre Atunci Simon Magul o identifică pe Sophia Într-o prostituată din Tyr Cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Merovingienii se proclamă regi de drept divin Templierii au legătură cu orice. „Cam confuz“, zise Diotallevi. „Nu știi să vezi conexiunile. Și nu dai importanța cuvenită acelei interogații care revine de două ori: cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Repetițiile sunt chei magice. Bineînțeles că am integrat, dar a integra adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
biserica templierilor, cu rotonda ei octogonală care o reproduce pe aceea a Sfântului Mormânt. M-a intrigat faptul că În biserică, În funcție de zonă, crucile templiere erau de forme diferite, problemă pe care mi-o pusesem deja uitându-mă la iconografia confuză legată de acest subiect. În timp ce crucea cavalerilor de Malta rămăsese mai mult sau mai puțin aceeași, cea templieră părea să fi suferit influențele secolului sau ale tradiției locale. Iată de ce, pentru vânătorii de Templieri, e de-ajuns să găsească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suverani, băi de sânge... Rețineți că l-am admirat mult pe Weishaupt, dar nu pentru ideile lui, ci pentru concepția lui extrem de limpede despre cum trebuie să funcționeze o societate secretă. Dar poți avea idei organizatorice splendide și finalități destul de confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
comunica ultimul secret. Cred că pentru el era chiar tratamentul: restituia literaturii, oricât de rea ar fi fost, ceea ce nu era viață. Dar pe 10 iunie trebuie să se fi Întâmplat ceva care-l zguduise. Însemnările privitoare la asta sunt confuze, Încerc aici doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie ce putea fi expediată prin poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]