2,697 matches
-
fel de transă încremenită, cu mâinile la spate, cu pasul țeapăn, cu privirea moartă. Alții dansau într-un ritm și mai rapid decât până atunci, răsucindu-și trupul în convulsii și scoțând țipete nearticulate. Țipetele sporiră treptat și, când se contopiră într-un urlet colectiv, căpetenia, privind întruna în sus, scoase, ținându-și răsuflarea, un strigăt prelung, abia modulat, în care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de greață. I se părea că ar vrea să lepede din el tot acel ținut, tristețea întinderilor sale uriașe, lumina verde tulbure a pădurilor, clipocitul nocturn al marilor fluvii pustii. Pământul acesta era prea mare, aici sângele și anotimpurile se contopeau, iar timpul devenea lichid. Aici viața era una cu pământul, și, pentru a te integra, trebuia să te culci și să dormi, ani de-a rândul, de-a dreptul pe argila clisoasă sau uscată. Acolo, în Europa, domnea rușinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sentimente la pătrat, cuvinte aproape sintagme fără plus și minus, suprapuse în acolade rotunde invers proporționale, și gândul fluent impar și difuz, împărțit și multiplicat în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își eliberau curgerea, unde toate planetele se sincronizau cu nașterea mea. M-ai găsit în nelumea ta, în constelații contopite cu atingerea vrăjilor mele, unde puncte cardinale înving infinitul, în locul in care mă lipseam de mine la punctul unu minus unu... egal veșnicie-canon sunet. Cenușile fragilului blestem Tot mai adun scântei din vreme-n vreme, din focul stins al celui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fiecare dată înainte să dea nas în nas cu persoajul în pielea căruia urmau să intre. E ca în poezia „Cînd doarme sabia“ a lui Păunescu. Asta i-am spus-o și lui Mihai, și Legionarului. Arma trebuie să se contopească cu palma care o ține strînsă, să fie prelungirea sa, numai așa poate fi controlată exact prin intermediul minții. Mi-a ieșit de fiecare dată pînă acum, deși trebuie să recunosc că uneori am întîmpinat unele dificultăți care m-au întîrziat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oarecum similară cu resentimentele pe care adolescenții imaturi le au față de înțelepciunea părinților lor. În întregul Orient și în anumite părți ale lumii occidentale din ziua de azi, metodele orientale și cele occidentale încep să se întâlnească și să se contopească într-un nou sistem cuprinzător de îngrijire a sănătății, denumit cu iscusință „Medicina Nouă”, care va fi discutată în detaliu la finalul acestui capitol. Este suficient să spunem aici că, în timp ce „Medicina Nouă” începe să prindă repede rădăcini în Asia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
superioare: centrul din creștetul capului. Lotusul cu o mie de petale a înflorit. Simțurile i-au paralizat brusc. Nu exista nici un fel de realitate externă, nici un fel de realitate internă. Nu simțea nimic, nu gândea nimic. A reușit să se contopească pe deplin cu vidul. Moartea și nemurirea Pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții, natura condiției umane și semnificația „nemuririi”, trebuie mai întâi să înțelegem natura morții, căci moartea este singura certitudine a vieții. Majorității oamenilor le este frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
L-am condamnat pe Lee pentru patru omucideri legate de jaful de la banca Boulevard-Citizens și l-am grațiat pe baza omuciderii numărul cinci - a lui însuși. M-am gândit la Betty Short și la Kay până când ele două s-au contopit. Am reconstituit parteneriatul nostru drept un act de seducție reciprocă și mi-am dat seama că tânjeam după Dalia fiindcă o citisem și că o iubeam pe Kay fiindcă ea mă citise pe mine. Și am trecut iar în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu să-mi pot face baie. Zilele treceau fără formă, fără muncă și fără memorie. Copilul de la pieptul meu era centrul universului. Eu eram singura lui sursă de fericire și, timp de câteva săptămâini, zeița și cu mine ne-am contopit. La începutul celei de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pământul cu tălpile. Ochiul străin o privi răutăcios, mai rece decât luna, iar în apropiere răsună răgetul unui leu. Fata vru să se oprească, însă tobele bătură mai tare și ea începu să cânte, mergând mai departe. Pe urmă se contopi cu întunericul. Până să răsară lumina mai era mult, dar nimeni afară de copii nu se putu culca. Oamenii aprinseră focul și nu mai dansară. Ședeau în jurul focului, tăcuți. Cineva zise (fața nu i se vedea, dar după glas era tânărul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peste o vale nu prea adâncă era altul, înfățișîndu-se pe alocuri verde, pe alocuri stâncos. Pieziș, către jumătatea arcului dintre miazănoapte și răsărit, se zărea aburind un munte rotund și pieptos, mai puțin înalt, iar departe spre zarea răsăriteană se contopea cu albăstrimile cerești al treilea munte, lung și crestat ca un pieptene. Mai spre miazăzi, numai ochii buni puteau desluși, dacă le cunoșteau dinainte, trei piscuri scunde așezate în triunghi. Iar întorcînd privirea pe dunga dintre miazănoapte și apus a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era liniștit. Nu trecea nici o pasăre... Închise ochii. I se făcu somn. Se gândi că, într-adevăr, tot ce văzuse nu putea fi decât nălucire. După un răstimp deschise iar ochii: turnul se zărea palid, abia izbutind să nu se contopească cu noaptea. Da, turnul stătea totuși acolo, dar nu putea fi decât o piatră bine lustruită, cum cădeau atâtea din cer. Sau poate nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Puarem. Apoi se ridică și rosti cu glasul zdrobit: - Cel drag inimii marelui Zeu al Apelor, fiul lui și stăpânul nostru, al mării și al noului pământ pe care ni-l dăruiește, a plecat dintre noi și s-a contopit cu trupul zeului din care vremelnic s-a despărțit spre a ne aduce nouă tuturor fericire, și bucuria întregului pământ. Sufletul lui îmbătrînit a înviat și întinerește în trupul regelui nostru Mener, viața, sănătatea și puterea noastră. Marele Preot tăcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Crezi că bătrânul te-a uitat? Numai să afle că ești în orașul lui, și nu se lasă până nu te ucide. Putem trăi și fără Zidul Alb. Auta îi strânse umerii cu brațul. Cutele argintii ale hainelor străine se contopiră în strălucirea soarelui căzând de sus. Dar nici el, nici Nefert nu puteau ști că în aceeași vreme, la palatul Marelui Preot al zeului Tot, din orașul Zidul Alb, intrase neliniștea. Mereu urmărise bătrânul cu teamă vechea stea, acum cunoscîndu-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici nu i-ar fi văzut. - E timpul să ne întoarcem la luntrea noastră, spuse străinul, uitîndu-se în partea Gomorrei, care era foarte aproape. Orașele se măriseră întinzîndu-se unul spre altul, și poate într-o bună zi s-ar fi contopit. Străinul porni de-a lungul zidului spre partea cea mai apropiată de Gomorra a Sodomei, și într-un loc unde nu-i vedea nimeni, scoase din buzunar o cutiuță cât un pumn de copil, desfăcu lungind-o din ea însăși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
clădit acel turn, am înțeles că nu minți. Altfel nu putea fi clădit. Acolo trăiesc acuma păstori și tăietori de lemne. Am auzit cântece și povești plăcute în serile petrecute cu ei. Unele le-am ținut minte și le-am contopit. Am mai adăugat și eu. Acestea mi-au adus hrana cea mai îmbelșugată. Istoria lui Adapă ți-am cîntat-o. Adapă sunt eu, dar nimeni nu știe, decât tu. Eu m-am născocit pe mine. Însă despre Anu am auzit de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie preistorică, ale proaspăt înființatului său Institut de Medicină Legală. Pentru a însemna chiar punctul în care cele două vârtejuri de apă își contopiseră cursurile, inițiatul Profesor înălțase, drept baliză, Capela Institutului, cu hramul Sfântului Mina, cu planul întocmit în cruce greacă și protejând în subteranele sale un osuar. Destinația secretă de însemnare a punctului de confluență era întărită de dispunerea frontoanelor crucii, perfect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dansul pur și frumos al vieții. Acesta era o armonie a infinitezimalului, în care energia și materia se mișcau asemeni fluidelor. Forțele energetice se uneau grațios ca să creeze în punctul lor de intersecție o zvâcnire ce devenea materie. Zvâcnirile se contopeau în pulsații mai intense sau, altminteri, se prăbușeau din nou în materia pură, după regulile unui ritm foarte formalizat, un ritm spiralat. Atunci când se contopeau, dansau Dansul Putinței. Atunci când se prăbușeau înapoi în primordial, dansau Dansul Neputinței. Din această descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grațios ca să creeze în punctul lor de intersecție o zvâcnire ce devenea materie. Zvâcnirile se contopeau în pulsații mai intense sau, altminteri, se prăbușeau din nou în materia pură, după regulile unui ritm foarte formalizat, un ritm spiralat. Atunci când se contopeau, dansau Dansul Putinței. Atunci când se prăbușeau înapoi în primordial, dansau Dansul Neputinței. Din această descoperire a apărut religia Unității Spirale. Dacă totul era energie, totul era la fel. O ființă gânditoare și o masă erau doar aspecte ale aceleiași forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au lucrat la aplicațiile Teoriei, era Dansul Spiralei. Era un exercițiu fizic bazat pe ritmuri primare, iar scopul său era să permită fiecărei ființe vii, umile și imperfecte, să aspire la acea perfecțiune fundamentală. Intrați în Dans și vă veți contopi cu Unul, cel care vă înconjoară din toate părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui vechi și închiși la culoare. Și vesta lui veche și închisă la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel mai apropiat de cel de unde puteau scăpa și, totodată, cea mai periculoasă din Dimensiunile Interioare. Se aflau chiar la marginea conștiinței lui Vultur-în-Zbor, aproape de punctul în care simțurile lui se contopeau cu vidul. Acesta era pământul desțelenit, materia primă a minții sale. Dacă-l modelau cum trebuie, i-ar putea duce oriunde și-ar dori să meargă. Dacă nu reușeau să-l stăpânească, ar putea rătăci în derivă pe ițele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și-n lupta noastră te-am adus sub greul vieții mele, Pecetea-am rupt, ce pîn-acum junețea ți-o sigilă - Un corp am fost îngemănat trăind o viaț-obscură, Demonic-dulce, amoros, spasmotică, febrilă, Și sufletele noastre-atunci pe buze atârnate S-au contopit în sărutări, în desmierdări, în milă, Parc-am trecut noi amândoi în noaptea neființei, Ne-am zugrumat în sărutări, ne-am omorât, copilă! {EminescuOpIV 188} O ARFĂ PE-UN MORMÎNT Prin gîndurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale și tandră, izvoare în care lumina se contopește cu umbra, în sfârșit, chiar și lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiți niște oameni care nu-și aminteau și nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu găseam nici un răspuns la această întrebare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]