2,866 matches
-
poluare, planeta n-ar fi în pragul colapsului și numai o infimă parte dintre oameni se ocupă cu debarasarea de gunoaie (pe când o întreagă mafie face averi șantajând municipalitățile cu neridicarea tomberoanelor)... Putea să lipsească oare ipocrizia din panoplia detractorilor? Conviețuire liberă, fără constrângeri sociale În ciuda neajunsurilor - și care comunitate umană este perfectă? -, Woodstockul a dovedit toate virtuțile omenești. O femeie moare din nu contează ce cauze; alta naște (copiii sunt o prezență, o valoare inutil de comentat acum); multe cupluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
acum); multe cupluri fac sex (un băiat conceput aici va fi ales de călugării tibetani, peste ani, ca reîncarnare a lui Buddha). Episodul sexual, decent surprins de-o indiscretă cameră de filmat, este definitoriu pentru alt aspect impus la Woodstock: conviețuirea liberă, fără constrângeri sociale. E o manifestare a Dragostei libere, a bătrânului și veșnic tânărului nesătul Eros? Mircea Eliade făcea niște asocieri între hippies și unele filosofii antice, nu mai insist. Se știe ce a însemnat morala creștină în reprimarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
altul și-au spus într-un glas: "Bine, Allah nu e Allah, dă-mi căruța!" "Bine, Isus n-a înviat, dă-mi plugul!" După care au urmat iarăși după-amieze nesfârșite de table, taclale și bună înțelegere. A doua poveste despre conviețuirea multiculturală în spațiul balcanic este de fapt o piesă de teatru scrisă de Victor Ion Popa în perioada interbelică. Se numește "Tache, lanke și Cadîr" și descrie un târgușor în care trăiau trei negustori, un român, un evreu și un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Florile dalbe... Sculați voi, români plugari; Florile dalbe... ” - Colindați, măi copii... colindați, măi, mai tare, să v-audă și Vasilica de acolo de Sus din Ceruri!... strigă Iorgu din casă, cu ochii scăldați în lacrimi. După o atât de lungă conviețuire, era cel de-al doilea Crăciun pe care îl sărbătorea singur, în casă, fără Vasilica. Era de o tristețe fără margini. C-astăzi s-a născut Cel făr de-nceput... Că v-aduc pe Dumnezeu, un Dumnezeu mititel Mititel înfăsățel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul deveni trist. Comandanți autonumiți. Acești indivizi pe jumătate oameni, dezvoltaseră un sistem de conviețuire pentru stările de necesitate Și cine știe cum, în ciuda diformității lor fizice, ajunseseră simultan, la un înalt nivel științific. Un guvern autonumit ar fi putut merge. Aceasta implica programatism, ceea ce, în majoritatea situațiilor, ducea uneori la succese senzaționale. Autonumitul oarecine, ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat pactul cu diavolul, însoțit de un sentiment de nostalgie, îmbrăcat în haina aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire. Șansele pe care le am pierdut de-a lungul timpului s-au întors ca un bumerang împotriva mea, afectându-mi performanțele intelectuale și încercările revanșarde la adresa unui sistem bolnav, inundat de o cruzime meschină, care se voia a fi cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dar aducea un element neplăcut. Moș Costache nu era așadar tatăl G. Călinescu fetei. Familiaritatea Otiliei cu el, satisfacția lui nu făceau parte din sentimentele nesuspectabile. Felix urî și pe Pascalopol și, deși stima lui pentru Otilia creștea pe măsura conviețuirii lui cu ea în aceeași casă, vorbele Aurichii îi răsunau în urechi: "se spun multe lucruri grozave..." - Felix, încercă Otilia să deplaseze convorbirea, ce-ai făcutcu Titi? - L-am văzut numai, și a rămas să începem după-amiază.Mi s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
agenție serioasă unde, În primul rând capul ar trebui să fie independent, cinstit, instruit, sufletist. Copiii adoptați și familiile În care intră ar trebui Îndeaproape supravegheați până la majoratul copilului, iar În cazul celei mai mici abateri de la normele uzuale de conviețuire copilul să aibă șansa unei apărări - cea a patriei mamă. Pentru că acum nu are nimic, decât pe bunul Dumnezeu să-l apere. Iar noi dormim și ne bucurăm dacă putem, să-l urâm pe cutare, sau să ne mai certăm
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
scrisul, educația, cu tot complexul ei de maturizare, aflarea de noutăți, utilizarea lor în sisteme de legiferare, transmiterea și menținerea acestui proces - nu compun ele împreună o modalitate de prezență a spiritului, care se exprimă într-o lume de largă conviețuire, în care oamenii se găsesc și se regăsesc și în care respiră un mediu de viață aflat dincolo de exploatarea tehnică, banală și practică, a cercului de cunoștințe concrete? E drept, cercul s-a lărgit, materialul primar care asigură execuția practică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că astă-vară a făcut două săptămîni de adevărat concediu alături de copii. Poate că Ana are dreptate: cînd se va termina maratonul lui?! Dar dacă judecă astfel, se poate lăsa de scris și totul va intra în normal. Mai ales sănătatea. Conviețuirea cu Ana nu crede; pe ea n-ar mulțumi-o nici măcar un prinț. E stranie poziția ei față de viață. Nici idealuri ferme, nici resemnare, nici carpe diem!. Dar ce?! Nu cumva Ana, în mediocritatea ei ucigătoare, este, de fapt, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
alură de lider. CÎteva observații personale pentru completarea raportului trimis de agenția externă. 1) Relația lui Ed cu Inez Soto este intimă fizic, dar el nu va Încălca niciodată regulamentele departamentale, astfel Încît nu se va putea vorbi de o conviețuire a celor doi. Apropo, să știi că Inez este o fată extraordinară. A devenit bună prietenă cu Preston, cu Ray Dieterling și cu mine, iar munca ei la Relații cu Publicul de la Dream-a-Dreamland este aproape sclipitoare. Și ce dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe alții, fie prin consecințele lor punctuale, fie prin înscrierea mea liberă într-o normă, într-o lege, în genere într-un contract, eu pot fi tras la răspundere de alții. Alții pot să mă întrebe, în virtutea unor reguli de conviețuire, de ce, în numele libertății mele, am făcut sau nu am făcut cutare lucru. Alții nu pot să mă întrebe ce am făcut cu viața și cu libertatea mea în ansamblul lor (pentru că nu ei mi-au dat libertatea și pentru că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mi-l aduceam aminte în timpul "ședințelor de bloc" (eram o mână de oameni, șapte familii în toată casa, care ne știam de 20 de ani), când "lua cuvîntul" (venea uneori îmbrăcat în pijama) și începea cu un excurs despre "regulile conviețuirii socialiste". Cu lichelele publice lucrurile erau cât se poate de simple. Locurile lor de întîlnire erau volumele omagiale, ziarele, televiziunea și radioul, unde de asemenea erau omagiați "conducătorii" (de ziua nașterii sau cu ocazia altor zile naționale festive și la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oameni vorbind, îți dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, în drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt: ei nu aud nici melodia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modernă și ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii. El este infirmat prin însuși faptul că nu se poate aplica omenirii în întregul ei. Și de vreme ce doctrina despre umanitatea generală a omului nu poate fi transformată în regulă de conviețuire la scară planetară, înseamnă ― în chiar termenii umanismului adecvați la realitate ― că specia umană ori este scindată și contradictorie (ascunzînd sub aceeași mască "omul" și "anti-omul"), ori că ea este in-humană în esența ei. Ceea ce înseamnă că oamenii nu pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai Friedgard Thoma a venit la Sibiu, la colocviul anual al "marelui rășinărean". A început, așadar, plimbarea prin lume a moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și "i-au fost aproape". Pentru că au mâncat cu el, pentru călI-au auzit sforăind, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sinucide dacă ceilalți ar afla ce a făcut. Dar dacă astfel înțeleasă morala nu este decât diversiune a suprafeței, incognito al mârșăviei, rafinament al camuflajului, unde începe adevărata morală? Pentru a-și căpăta o întemeiere, morala trebuie să părăsească spațiul conviețuirii sociale și să pătrundă în spațiul transcendental al privirii de dinaintea "privirii celorlalți". La Dostoievski, asta înseamnă să intri sub privirea lui Dumnezeu. Ceea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să știi doar tu ce ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față de alții și prin autosacrificiu excesiv (adică neasumarea ca subiect și scop a propriei vieți). Cred că cea mai importantă virtute femeiască derivă din potențialul de a da viață și se manifestă prin respect pentru păstrarea vieții (agresiune mai scăzută, conviețuire, înclinație spre conciliere în raport cu conflictul). De altfel, în propria mea practică în calitate de șefă de bărbați, problema cea mai mare pentru mine a fost teama în situații de criză și, pentru ei, orgoliul exagerat în situații de competiție. Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
femeile rroma din comunitățile tradiționaliste, precum și femeile din religii ultrapatriarhale), în cazul fericit în care acestea le sunt formal recunoscute. Dar „lumina” nu a venit deloc numai de la Apus. Nici înaintașele noastre de pe plaiul „mioritic” nu s-au rezumat la conviețuirea cu patriarhatul într-o resemnare „cosmică”, de Ană păcălită și zidită fără consimțământ în proiectele bărbaților. Chiar și Ana „lui Manole” a protestat, dar a făcut-o degeaba într-o cultură surdă la glasul femeilor. „Spiritul de dominație, domnia forței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
umor (negru, adesea) și de ironie e până la urmă un dialog pașnic, convivial aproape, cu Moartea, insinuată în fibrele cele mai delicate ale cărții. Un fel de Apocalips vesel à la Broch, dar asumat, ca singură cale de salvare. O conviețuire tandru-ironică cu Cea-mereu-învingătoare. Drumul meu până la această Transilvanie este nu doar estetic, ci și etic. Confruntat în propria mea familie cu situații dramatice, de care literatura nu duce lipsă, am decis să urmez calea nuanțelor, ironice adesea și nu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petrece zile împreună, ar fi respirat același aer fără să ajungă la saturație. Totul era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fața ei încât voiseră să încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă, o întrebară care era situația ei actuală. Ea le făcu un scurt rezumat asupra conviețuirii ei cu Ovidiu și asupra despărțirii recente. Dacă cineva ar fi pus în calcul cuvintele folosite în descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]