2,897 matches
-
și-au ridicat capetele și s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul, dar nu numai asupra mea, ci și asupra lui Zsolt și al lui Csabi, până și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în ochi, vorbea de bunul prinț Darninel și nu-și mai afla liniște la gândul că trupul lui avea să putrezească pe câmp, neîngropat și neslujit. “ O prietene, zise el, cum să lăsăm noi trupul prințului nostru pradă lupilor și corbilor? Vai, când îmi aduc aminte cum mă iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri nu mi-aș face decăt datoria. Dragul meu, vreau să-l caut pe câmpul de luptă pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adun în cuvinte să mă trăiesc iar de va fi cineva să citească noapte de toamnă noapte de toamnă fără tine doamnă mi-e gândul pustiu că eu nu te mai știu și ochii mi-s orbi de mă sperie corbi curând va ninge și eu mă voi stinge tu doar atunci o să crezi fără să vezi dar deja e târziu eu n-o să mai fiu și or să vină aezi pe la amiezi ce îți vor cânta toată tristețea ta lumea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie, Vor muri pe-acest pământ, Fiind împrăștiați de vânt. Că pe nimeni n-au pe-aproape, Să-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o calomnie, zise ea cu vocea ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În timp ce, cu ochii săi aprinși, Îi impunea să i-l sărute. Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul celuilalt, care Își retrăsese instinctiv capul Între umerii masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându-i buzele. Dante se retrase instinctiv, spre a evita contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să se unească cu marea, departe, În sud. Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier Îndepărtat, Îți pare a veni dintr-o altă lume, o dată ce te afli În inima pădurii. Bineînțeles că există și păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
privirile ca un magnet, așa că am început să mă uit cu atenție la fată. Avea picioarele desfăcute, ca pentru o partidă de sex, iar după poziția lor îmi puteam da seama că avea oasele rupte. Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Gordon, când o voce febrilă curmă ritmul antrenant al lui Billie’s Bounce: „Întrerupem transmisiunea pentru o știre de ultimă oră: a fost reținut un suspect important în ancheta cu privire la uciderea lui Elizabeth Short, fata exuberantă cu părul ca pana corbului, cunoscută drept Dalia Neagră! Inițial cunoscut autorităților doar ca „Roșcatul“, bărbatul a fost identificat drept Robert „Roșcatul“ Manley, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, un agent de vânzări de la o firmă de feronerie din Huntington Park. Manley a fost prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a fost greu să pun lenjeria de pat deasupra lor și să le acopăr complet. De îndată ce mi-am aranjat hogeacul, m-am dus să caut niște articole de recuzită. La Western Costume am găsit o perucă ciufulită, neagră ca pana corbului, iar într-un magazin second-hand de pe Boulevard o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai rău decât înainte. M-am dus la Firefly Lounge, cu speranța că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era slabă, cu părul negru ca pana corbului și atât de tăcută, încât era destul de ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care fiica ei n-o moștenise. Zilpa era doar cu câteva luni mai mică decât Lea și după ce mama Zilpei murise, Ada le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puteai zări cum tremură în depărtări alți doi munți, unul vânăt, altul albicios. Cel dintâi era un munte mai mare, bogat în flori, pe celălalt, pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea aminte că a văzut foarte mulți corbi. De aceea i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
munți, unul vânăt, altul albicios. Cel dintâi era un munte mai mare, bogat în flori, pe celălalt, pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea aminte că a văzut foarte mulți corbi. De aceea i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul urcaseră cu luntrea pe cursul Râului Rece, iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească niște năluci la pământ. În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos se abandonase extazului său turistic, rotindu-se, ca un corb, pe deasupra gurilor de vărsare și psalmodiind, ca un popă, un text produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureșteni. Compunerea trebuie să fi fost doldora de înțelesuri ascunse, după cât de tare rânjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius Q. Gribb, Tratatul de citate filozofice pentru orice situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă, așa că trebuie să-și Înghesuie toată munca În funcție de orarul de la școală al lui Max. Nu a putut să vină azi pentru că face ultimele retușuri la o broșură pentru IBM. Alice, cea drăguță la față, tunsă rotund, păr negru pana corbului, vestă de piele, care șade lângă chiuvetă, s-a Întors la regizat documentare care au câștigat premii pentru demascarea corupției În sfere Înalte și a unui tip de tristețe extrem de deprimantă În cele joase. În fiecare noapte, când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]