3,539 matches
-
om, activarea naturalismului și raționalismului grecești tind să integreze omul în physis. Sub presiunea acestei antinomii, statutul omului se problematizează, și va continua să se problematizeze necontenit. Începînd cu Renașterea, există numeroase speculații care încearcă să articuleze relația Om Natură Cosmos. Ulterior, Umanismul filozofic, chiar dacă se delimitează de Credința creștină, va păstra statutul supranatural al Omului, devenit subiect unic al Universului, și îi va atribui vocația aproape divină de a deveni Stăpînul acestuia. Însă acest statut se va dovedi din ce în ce mai greu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cursul secolului XX, Progresul Rațiunii, Progresul Științei, Porgresul Istoriei vor intra în criză, iar această criză va afecta fundamentele Umanismului. În același timp, astronomia dilată vertiginos Universul, arătînd că omul nu este decît o ființă minusculă, marginală și efemeră a cosmosului din care provine. Determinismul, obiectivitatea, diviziunea disciplinară, care invadează științele umaniste, elimină din acestea orice idee legată de individ, de autonomie, de subiect, făcînd inutilă însăși ideea de om. Din acest moment, dezintegrarea Umanismului dă naștere unei idei la fel de stupide
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
proces de evoluție accelerată. Și în secolul al XIX-lea Mașina implacabilă și perfectă a Universului este agitată de miliarde de mișcări dezordonate (al doilea principiu al termodinamicii), iar Clausius preconizează chiar o evoluție cosmică spre dezordinea generalizată. În 1933, cosmosul în ansamblul său intră în evoluție. Se întrevede viitorul său prin descoperirea dispersiei galaxiilor; începe apoi să fie perceput trecutul său, primindu-se mesaje vechi de milioane de ani-lumină; în sfîrșit, se răspîndește un zvon nelămurit care aduce informația senzațională
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ani-lumină; în sfîrșit, se răspîndește un zvon nelămurit care aduce informația senzațională privind o deflagrație inițială petrecută cu mai multe miliarde de ani-lumină în urmă. Coincidență stranie: totul se petrece ca și cum precipitarea dinamismului european ar antrena cu sine viața, pămîntul, cosmosul, proiectînd orice lucru fizic și biologic într-o devenire dementă. Astăzi totul este Istorie, totul este devenire. De-venirii liniare din secolul al XVIII-lea, devenirii tragico-optimiste de la începutul secolului al XIX-lea (Hegel, Marx), devenirii tragico-pesimiste de la sfîrșitul secolului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ruină? Asta nu se poate stabili. Și asta trebuie problematizat. Problematizarea generalizată Cel dintîi și cel din urmă caracter al culturii europene este problematizarea. Să reamintim: Renașterea reprezintă nașterea unei problematizări generalizate; ea îl repune sub semnul întrebării pe Dumnezeu, Cosmosul, Natura, Omul. După aceea cultura europeană a cunoscut mai multe momente în care o gîndire, un principiu, o dovadă și-au închipuit că fundamentează în sfîrșit certitudinea absolută. Umanismul și-a închipuit că Omul, măsură a tuturor lucrurilor, putea fi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reluat fără încetare stăpînirea asupra culturii europeane. Privită sub acest unghi, devenirea neîntreruptă a culturii europene nu este altceva decît efectul neîntreruptei problematizări, care a condus la problematizarea generalizată și radicalizată de astăzi. Europa a cufundat orice lucru, omul, viața, cosmosul, în devenirea care problematizează orice. Ea și-a închipuit vreme îndelungată că Devenirea, Istoria, Progresul eludau problematizarea, de vreme ce erau problematizatorii. Or, acestea au pătruns în sfera sa, dacă nu cumva au fost înghițite. Ele constituie probleme, și așa vor rămîne
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mult admirată Evanghelie după Ioan are la bază o idee pur platoniciana, vizând preeminenta Logos-ului. Funcția primară a imaginației în contextul vieții unui individ este aceea de a stabili o conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
totul vorbește în univers; Totul are un limbaj al său. Munca de fabulist constă tocmai în a exprima această universalitate a naturii, în care animalele vorbesc și în care cuvîntul asigură legătura între diferitele elemente ale vieții, între pămînt și cosmos, între microcosmos ("micul univers") și macrocosmos ("universul"). Unitatea Fiind vorba despre o culegere poetică, este firesc ca autorul să indice unitatea generală a ansamblului. În "Prefața" din 1668, La Fontaine își justifică mai întîi demersul prin evocarea istorică a fabulei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Mitul, scrie Mircea Eliade 2, povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor. Altfel zis, mitul povestește cum s-a născut o realitate, fie că e vorba de realitatea totală, cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție..." Pentru alții 3, în schimb, noțiunea de mit se confundă cu cea de mistificare: iluzie, fantasmă sau camuflaj, mitul alterează datele observației experimentale și contrazice
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu babilonienii, dezvoltarea ideilor și tehnicilor matematice s-a petrecut în paralel cu dezvoltarea primei științe explicit raționale astronomia descriptivă și predictivă. Pentru pitagoreici, care i-au dat numele matematicii în Grecia secolului al șaselea î.Hr., universalitatea relației matematicii cu cosmosul a fost demonstrată prin relații numerice în mișcarea corpurilor cerești și prin cele care guvernează sunetele muzicale. În mediul intelectual mai sofisticat și rațional critic generat de școlile filosofice grecești, și mai ales de către Școala eleată și Platon, matematica s-
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sofisticat și rațional critic generat de școlile filosofice grecești, și mai ales de către Școala eleată și Platon, matematica s-a transformat a priori într-o disciplină logic deductivă a geometriei și a numerelor. Și totuși, relația sa strânsă cu studiul cosmosului fizic a continuat în lucrările unor matematicieni precum Eudoxus și Arhimede, care erau în același timp și astronomi, și fizicieni matematicieni. Chiar și Platon, marele înaintaș în istoria omenirii pentru care matematica a fost o știință a transcendenței, i-a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mă ignorează, mă înspăimânt (...)"20. Această lamentare îngrijorată semnalează faptul că noua cosmologie schimbă situarea spirituală a omului. În universul fizic al cosmologiei moderne, el nu mai poate locui și nu se mai poate simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval. Universul este perceput acum ca fiind străin destinului său individual: îi apare ca o celulă strâmtă în care sufletul său se simte prizonier sau ca o infinitate ce exilează și neliniștește. În fața tăcerii eterne a stelelor și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asemenea revoluției planetelor, nu urmărește nimic în traiectoria sa decât pe sine însăși: așa cum planetele parcurg milioane de kilometri pentru a-și continua pur și simplu mișcarea pe orbită, tot astfel viața face tot ceea ce îi permit mecanica și energia cosmosului și nimic altceva. Dar trebuie să ne mai gândim și că toate acestea se reîntorc la nesfârșit. Concluzia lui Nietzsche este coerentă: Caracterul global al lumii este haos pentru eternitate 114. Acest lucru înseamnă să renunțăm la faptul de a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare a omului. Ce loc ocupă în evoluția cosmosului res gestae, progresul și mărețul ei destin?* Istoria omenirii îi apare acum ca un capitol din istoria pământului care trebuie restituit stratului său
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare a omului. Ce loc ocupă în evoluția cosmosului res gestae, progresul și mărețul ei destin?* Istoria omenirii îi apare acum ca un capitol din istoria pământului care trebuie restituit stratului său geologic, "renaturalizat", astfel încât umanitatea să apară drept ceea ce este: o eflorescență a crustei terestre. Cea care deschide
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul său în cosmos pentru a ajunge la plenitudinea originară (pleroma). La Marx, procesul dialectic al istoriei, pe care materialismul istorico-dialectic ne permite să-l recunoaștem, îl eliberează pe om de înstrăinare și îl transportă în deplinătatea unei existențe umane integrale. La Nietzsche, principiul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pământ, sunt validate regulile care guvernează societatea și se asigură coeziunea socială și culturală. Toate acestea sunt posibile întrucât "mitul conține în structura sa arhetipul și trezește în individ sentimentul participării la un anumit mysterium tremendum, care face legătura dintre Cosmos și Sine"227. Însă, participarea la procesul imagologic nu transformă arhetipul într-o imagine, indiferent că este numită primordială sau nu. Arhetipul rămâne natură, substanță pură, desemnând ceva despre un subiect, însă neconținând atributele și caracteristicile subiectului. II. 2. Structuri
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
capacitatea acesteia de a da semnificație lumii 230. În secolul XX prin istoria religiilor, noul curent din antropologie, dar și prin studiile psihanalitice, apare o altă perspectivă a mitului, acesta, împreună cu simbolul, fiind considerat răspunsul conștientizării unei anumite situații în cosmos a omului, situație care implică o anumită poziție metafizică. Miturile și simbolurile reiau temele arhetipale, fixează modele exemplare pentru a da semnificație acțiunilor omului și pentru a răspunde temerilor și visurilor sale. Acestea nu sunt creații arbitrare ale psihicului întrucât
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
simbolic al existenței sale prin separarea de alteritate. Simbolismul centrului și toate miturile care au legătură cu acesta subliniează nevoia individului de a avea în centrul universului lui o lume cunoscută, de a fi la rândul lui în centrul unui cosmos, existența în afara acestuia fiind considerată haos și reprezentând, implicit, un pericol. Din acest punct de vedere, identitatea este o construcție care își are rădăcinile în zonele adânci ale imaginarului, cum ar fi miturile facerii lumii, miturile fondatoare ale unei societăți
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
șoptind: „Pretutindeni exiști tu, pământule, / ars de roți, frământat de lumini, / supt de oceane, / dar eu te știu dintr-un anume loc / și timp anume...” (3ământul), bineștiind că „Singura mea sursă de energie / trunchiul acesta de pământ însuflețit...” a devenit Cosmosul său. De-acolo, de unde ești, mereu vioi, și pur, și sincer, rostirea-ți nu ncetează a spera: „Mă pregătesc de toamnă în plină primăvară / și vara gerul iernii în oase îl ascult. / Golul surorii mele îl port eu în lume
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
restul corpului. Acum citeam că totul nu este decât o impresie, o iluzie, iar gândurile nu sunt altceva decât procese fizice și chimice. Fiind descumpănit de cele citite, problema rămânea ne def inită. Îmi amintesc că în adolescență citeam despre Cosmos, călătorii interplanetare imaginare, citeam desp re planete pustii, planete înghețate și întunecate care se află foarte departe de Soare. Planete de pe care Soarele se vede doar ca o stea mai mare, planete pe care noi, oamenii nu vom ajung e
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Sensul existenței Am adus până acum argumente în favoarea ideii că există un Univers paralel, că acest lucru este apr oape o certitudine, iar viața este un fenomen mult mai complex și nu se reduce la simple procese biolo gic e. Cosmosul reprezintă un tot unitar, guvernat de aceleași legi, aflate în strânsă interdependență. Dar care este sensul Universului? Cum a apărut viața în formele ei cele mai evolu ate ? Cum a apărut și de ce există acest Univers? Sunt probabil întrebări prea
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
de soare, erau toate nuanțele grumajilor de ambră pe care, fierbinți, îi inunda un soare lucitor. Acest schimb semantic (ibidem, p. 198) contaminează părți întregi din Paradou și face posibilă elipsa descrierii actului sexual printr-o deplasare narativă asupra grădinii (cosmos) și care se regăsește recategorisită în subiect animat (Anthropos): (17'') Albine i se oferi. Serge se înfruptă din trupul său. Iar grădina întreagă, întocmai perechii de îndrăgostiți, se prăbuși, într-un ultim țipăt de plăcere. Copacii se-ndoiau la pămînt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Verb, Cuvânt. La început lumea a fost creată prin Cuvânt. Dumnezeu a zis și s-a făcut! Adică a lansat cuvântul Său care s-a concretizat în materie, ca raționalitate ce revelează amprenta iconomiei divine, responsabilă de crearea și pronia Cosmosului. Materia este una și se manifestă integral și plenar într-o infinitate de forme. Nu există două materii, ci una singură. Fizicienii mai noi, în frunte cu Einstein și Heisenberg, au demonstrat că nici aceasta nu există, ci totul este
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Constantin Voicu și Nicu Dumitrașcu, Patrologie Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote> a avut mai mult decât un interes efemer în această noțiune a gândirii Sfântului Grigorie și a fost, prin lectura sa asiduă a
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]