3,021 matches
-
mâna de sub palma mamei. Pe mine mă scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă toate pro blemele lumii. Simt și aud, literalmente, cum se rupe carnea în mine, fâșii-fâșii, mai ales în dreptul inimii. De ce trebuie să mi se întâmple toate astea tocmai acum și tocmai mie? Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă mama îngrijorată de-a bine lea. Hai, vino în casă! Aș vrea să mă mișc, dar nu pot. Simt ace cumplite în creștet. Mama mă cuprinde cu privirea ei albastră plină de o inten sitate pe care nu reușesc s-o descifrez cu capul meu șfichiuit nă prasnic. Vine încet lângă mine și mă mângâie pe obraz. Mă surprinde mângâierea ei, nu sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Chiar și ziua, când stă în pat, simte că între el și pernă se postează de nicăieri o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu-l lasă să se cufunde în somn și-l apasă violent pe creștet. Eduard își șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
curgeau gândurile, ca șuvoaiele unei ape repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câteva luni de la accident și să scape cât mai repede de ceva care îl întorcea iar și iar la cădere. Precum coșma rul revenit acum, înspre ziuă. Capul îi bubuia în continuare, ca și cum inima i s ar fi mutat în creștet și pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
picioarele amorțite pe pătura groasă și se întoarse spre Bobo, studiindu-l curios. Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea să-i răsfire părul rar din creștet. își strângea genunchii cu brațele surprinzător de musculoase, după cum se întrevedeau pe sub mânecile scurte ale tricoului alb - era limpede că îi era totuși de folos gimnastica medicală. — La cine te gândești, Bobo? îl întrebă Eduard, măsurându-l binevoitor din ochi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin ochelari la ele cum zăceau imobile, i se păru că zărește dincolo de ele, în zăpadă, mișcarea unei siluete albe, cu un corn în creștet, și, fără să știe cum și de ce, îi reveni dintr-odată foarte clar în minte o zi îndepărtată din vremea când era elevă și chiulise de la ore cu o colegă; alergaseră în curtea școlii și se aruncaseră în zăpadă. Erau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îngrijorare când intrase în bucătărie, dar el nu dă duse nici un semn că ar fi observat vreo urmă din dezastrul de dimineață. Echipa domnului Neacșu își făcuse treaba impecabil. Domnul Ionescu zâmbi cu gura până la urechi și o sărută pe creștet, ca pe un copil naiv. — Uneori pui niște întrebări, dragă, de mă lași cu gura căscată! încerc de ani de zile să te conving să-ți depășești frica asta ridicolă de avion! Cred că-i un foarte bun prilej să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fost în anul ăla la mare de 1 Mai? Eram o proaspătă pereche, deh... Așa e, a plouat cu găleata! Ehe, ce-a mai turnat! Și totuși litoralul era plin de turiști. Ionela dădu din cap și-l mângâie pe creștet absentă. Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum de nu mai răzbesc până la noi cei de afară? Iar Cornel Braiu a zis, ca un om bătrân, că n-aduce anul, ce aduce ceasul și cum pe neașteptate a venit clipa în care apele ne-au încuiat sub creștetul nișei de piatră, tot așa e nevoie să tragem necontenit speranța că din picături de răbdare din partea noastră, ca și din picături de sudoare din partea celor care luptă afară cu Muntele, se va aduna ceasul în care se vor deszăvorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și nu rămase în loc, decât numai o pâine mare, mare cât un sac doldora, cu o coajă proaspătă și galbenă, ca de bostan copt și cu un miez moale și puhav la înfățișare, de bine crescută ce era Și din creștetul acestei pâini, care se legăna unduind în preajmă, ieșeau niște muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili de nimic sau sunt capabili de orice blestemăție, opresc o fată, agățând-o de poșeta pe care i-o scotocesc cu pasiune. Pe urmă, vor să o răstoarne la sol, cu fustele-n creștet. Fata cheamă plângător și șansa-i răspunde, făcând ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile cele mai intime. Cu talia prinsă în cercul fierbinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar știe că este prea târziu. Nici nu aude pocnetul împușcăturii. Cade în genunchi, cu brațele încrucișate peste pieptul invadat de o căldură puternică. La fel ca cea din noaptea de Ajun, când, băgat sub plapumă, mama îl săruta pe creștet, asigurându-l că Moș Crăciun va aduce neapărat cadouri copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din pântec le-am vorbit despre tatăl lor. Marius se ridică, înconjoară patul Smarandei și aplecat deasupra celor două păpuși vii, le sărută pe frunte în timp ce mângâie cu gesturi aproape stângace creștetul lor, acoperit de căciulițe groase, verzi. Un sentiment necunoscut până atunci, acela că este tată și răspunzător de viața copiilor lui, pune stăpânire pe el. Și asta îl sperie. El, cel foarte calm în timpul luptelor, acum se teme. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbat scund, În jur de treizeci de ani apare În prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, Întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină În creștetul capului, intră În casă, Își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, În timp ce traversează drumul spre poarta de vizavi. - Da ’ cine mă, cheamă don’ Ștefan? - Primarele, rosti cel Întrebat, era primarul numit cu două săptămîni Înainte, iar cel ce răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
seninătatea originară a condiției umane. Numai că, din gravă, dramatică, dispe- rată, această condiție se convertește într-o stare... parodică! Personajul feminin își aruncă rând pe rând măștile constrângătoare - simulacre ale propriei ființei - iar personajul masculin îi presară, calm, pe creștet, ceva asemănător cu nisipul - aluzie la nașterea omului ”din țărână”, al trecerii efemere pe pământ și al întoarcerii în țărână?! - după care dispar amândoi, pulverizându-se. Lucrarea în p.a.a., a lui Petru Stoianov, Proporții I pentru flaut solo (Alexandru
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
rănită, orice spirit onest e indignat de procedarea evreilor, cari răsplătesc ospitalitatea ce li s-a dat în țara aceasta, fără ca ei s-o merite, prin cea mai neagră ingratitudine, atârnând cestiunea lor ca o sabie a lui Damocle asupra creștetului nostru. Puterile europene însă au o scuză. Îndată ce am pune cestiunea pe acest tărâm, ne-ar putea răspunde: "De ce v-ați înfierbînta oare atâta, când vedem că în țara voastră trădarea, cea mai neagră trădare, e în genere recompensată? Oare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Boccaccio, pune-ți o glamnică și atunci... A, nu știți ce e o glamnică... un fel de basma neagră înfășurată în formă circulară, o pun muierile pe cap când vin cu vadra cu apă de la fântână să nu le doară creștetul... Și ea vroia să-mi înfășor... cu o glamnică... Și-mi dă un batic de-al ei... A început să mă sărute, pe urmă nu-mi mai dădea drumul de după gât și în toiul iubirii o aud că îmi șoptește
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vede cu uluire: cine e omul ăsta? Ce e între mine și el de stă aici în casă? E bărbatul meu? Cum de m-am trezit cu el aici? "Bine, îi spuneam și eu, abătut, plictisit brusc, ridicîndu-mi privirea peste creștetul ei, undeva departe, spre zarea speranței, simțind în același timp cu neliniște cum se scurge din mine puterea de a iubi, deși o iubeam... văd că te-am deranjat, te rog sa mă scuzi!" Și reintram în biroul meu, crezând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]