2,936 matches
-
sudul Italiei. Frederic a plecat din Țara Sfântă și a ajuns în Italia, în mai 1229, unde a înfrânt trupele papale și și-a recuperat teritoriile. În trei luni, apoi, a făcut pace cu papa. La 20 de ani de la cruciada diplomatică a lui Frederic al II-lea, cea de-a șaptea cruciadă a fost organizată și finanțată de regele Franței, Ludovic al IX-lea, ca răspuns pentru recucerirea Ierusalimului, în 1244, de către sarazini. Ludovic a petrecut patru ani plănuind și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Italia, în mai 1229, unde a înfrânt trupele papale și și-a recuperat teritoriile. În trei luni, apoi, a făcut pace cu papa. La 20 de ani de la cruciada diplomatică a lui Frederic al II-lea, cea de-a șaptea cruciadă a fost organizată și finanțată de regele Franței, Ludovic al IX-lea, ca răspuns pentru recucerirea Ierusalimului, în 1244, de către sarazini. Ludovic a petrecut patru ani plănuind și pregătind expediția care a început în august 1248. Armata cruciată a debarcat
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
fost restituită imediat egiptenilor, iar cruciații au plecat înfrânți. Ludovic a mers în Țara Sfântă, unde a petrecut patru ani, organizând apărarea regatului Ierusalimului înainte de a se întoarce în Franța, în 1254. Răspunsul la apelul papii referitor la o nouă cruciadă îl dă Ludovic al IX-lea, regele Franței, protagonistul celei de-a șaptea cruciade. Într-o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Sfântă, unde a petrecut patru ani, organizând apărarea regatului Ierusalimului înainte de a se întoarce în Franța, în 1254. Răspunsul la apelul papii referitor la o nouă cruciadă îl dă Ludovic al IX-lea, regele Franței, protagonistul celei de-a șaptea cruciade. Într-o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Răspunsul la apelul papii referitor la o nouă cruciadă îl dă Ludovic al IX-lea, regele Franței, protagonistul celei de-a șaptea cruciade. Într-o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Ludovic al IX-lea, moare în luptă, după ce a izbucnit o epidemie, iar puținii cruciați rămași în viață s-au întors, înfrânți, în Franța. Pe patul de moarte, regele a șoptit: ""Oh Ierusalim, Ierusalim"." Cu această ultimă încercare, așa-numitele "cruciade clasice" au luat sfârșit și, astfel, rând pe rând, statele din Orient au fost recucerite de musulmani. În 1268 a fost recucerită Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților. Doar regatul Ciprului a rămas în mâna "latinilor" mai multă vreme, el fiind cucerit de Imperiul Otoman abia în 1571. Cruciadele au avut consecințe negative și pozitive, cele negative decurgând din distrugerile de bunuri și masacrele ce aveau loc în timpul războaielor, din exploatarea populației supuse, cele pozitive constând în contactul dintre două civilizații, care s-au influențat reciproc. Statele creștine formate
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Orientul Apropiat și, odată cu ei, au pătruns și moravurile apusene, pe care clasa dominantă din Orient le-a adoptat. La rândul lor, feudalii apuseni au împrumutat forme ale rafinamentului și luxului oriental, pe care le-au adus apoi în Europa. Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legăturilor dintre Orient și Occident. Relațiile comerciale ale Europei apusene cu Orientul s-au accentuat, fapt de care au profitat orașele, mai ales cele din Italia și sudul Franței. În veacul al XIII-lea, Veneția și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
orașe în întreg bazinul Mediteranei. Prin mijlocirea orașelor s-au răspândit unele procedee orientale în domeniul industriei textile și al prelucrării metalelor. În Europa s-au introdus unele culturi noi ca: orezul, pepenele, caisul, lămâiul. Din punct de vedere politic, cruciadele au înlesnit, în Europa Apuseană, procesul de centralizare și de afirmare a regalității, ca urmare a slăbirii unei părți a nobilimii și a știrbirii provocate autorității papale. Pentru țărănime, expedițiile în Orient au însemnat o sporire a obligațiilor, pentru a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
de eliberare a țăranilor din șerbie, eliberarea prin răscumpărare fiind și ea o sursă de venit. Aceeași nevoie de bani a făcut ca nobilii să cedeze presiunii orașelor de a-și răscumpăra libertatea. Cultura a fost și ea influențată de cruciade. Din cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea, se pun bazele orientalisticii. Cunoașterea Orientului a dat gândirii filosofice, începând cu Raymond Lulle și Toma d'Aquino un nou impuls și o nouă orientare. Cruciadele au dus la
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ea influențată de cruciade. Din cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea, se pun bazele orientalisticii. Cunoașterea Orientului a dat gândirii filosofice, începând cu Raymond Lulle și Toma d'Aquino un nou impuls și o nouă orientare. Cruciadele au dus la îmbogățirea literaturii europene cu noi teme și la dezvoltarea ei în limba maternă. Arhitectura din secolele XIII-XIV, mai ales în Italia, se resimte de influențele orientale, tot așa cum în Siria și Palestina stilul renan și romanic din
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
i-a cerut lui Vlad să-și îndeplinească jurământul ca membru al Ordinului Dragonului și ca vasal al Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea să meargă în loc. Rezultatul cruciadei de la Varna a fost dezastruos pentru armata creștină, Iancu de Hunedoara abia scăpând. Mulți, inclusiv Mircea și Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă față de Vlad Dracul
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
conștiința propriei valori. Ordinele căalugărilor cerșetori propovăduiau cultul Fecioarei Maria. Alături de Judecata de Apoi și de întruparea lui Hristos, figura Maicii Domnului a devenit o temă centrală. Din secolul XIV, numărul sculpturilor "rondebosse" a crescut. Începând din secolul XII, în urma cruciadelor, elementele stilistice din arta bizantină și din tradiția clasică au ajuns în centrul și sudul Europei. Mozaicurile bizantine erau foarte răspândite, în Veneția și în Sicilia. Modelele bizantine au inspirat pictura pe lemn și frescele italiene și i-a influențat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
autoarea precizează că "dacii" locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud. Identificarea cu vlahii (românii) este clară în acest paragraf Foucher de Chartres a menționat participarea românilor la Prima cruciadă din 1095 utilizând denumirea de "daci". A mai menționat și că Petre sihastrul (Pierre l'Ermite) și cavalerii din Lorena au trecut prin "țara ungurilor". Chartres face astfel distincție între daci si unguri. În cronicile arabe din secolul al XIII
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
numelui slav, "Beligrad" a apărut în timpul stăpânirii Primului Imperiu Bulgar. Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei și Primul Imperiu Bulgar. Orașul a găzduit armatele din prima și a doua cruciada; Trecând pe aici în timpul celei de-a treia cruciade, Frederic Barbarossa și cei 190.000 cruciați au văzut Belgradul în ruine. Capitala Regatului Syrmia din 1284 a fost dăruita lui Dragutin din partea socrului sau, Ștefan al V-lea al Ungariei
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Bulgar. Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei și Primul Imperiu Bulgar. Orașul a găzduit armatele din prima și a doua cruciada; Trecând pe aici în timpul celei de-a treia cruciade, Frederic Barbarossa și cei 190.000 cruciați au văzut Belgradul în ruine. Capitala Regatului Syrmia din 1284 a fost dăruita lui Dragutin din partea socrului sau, Ștefan al V-lea al Ungariei. În urmă Bătăliei de la Mărită din 1371 și celei
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia nordică și centrală. În zonele sudice și de coastă, orașele-stat-porturi s-au constituit în republici maritime, cele mai cunoscute fiind Veneția, Genova, Pisa și . Ele s-au implicat mult în cruciade, au ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient. În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Acestea sunt bazate pe migrația strămoșilor estonilor pe teritoriul Estoniei în cel puțin două valuri, ambele grupuri vorbind limbi balto-finice considerabil diferite. Estona modernă standard a evoluat pe baza dialectului nordic. Dominația Estoniei de către Danemarca, Germania, Suedia și Rusia după Cruciadele Nordice din secolul al treisprezecelea până în anul 1918 au întârziat alfabetizarea în Estonia. Cele mai vechi dovezi ale unei limbi balto-finice în Estonia datează din secolul al treisprezecelea. „Originates Livoniae” din Cronica lui Henric de Livonia conține toponime, cuvinte și
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
pe lângă regele Franței. Căci Ludovic al IX-lea cel Sfânt nu aspira mai puțin decât papii să-i alunge pe străini din Țara Sfântă și să încheie pace cu creștinii dezbinați. Carol de Anjou se alătura în timpul verii anului 1270 cruciadei împotriva Tunisului (din moment ce acțiunea proiectată contra Bizanțului se oprise într-un moment decisiv). În septembrie 1271, perioada de stagnare a asediului roman se sfârșea și, în ciuda eforturilor contrare ale lui Carol I de Anjou, italianul Grigore al X-lea urca
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
se oprise într-un moment decisiv). În septembrie 1271, perioada de stagnare a asediului roman se sfârșea și, în ciuda eforturilor contrare ale lui Carol I de Anjou, italianul Grigore al X-lea urca pe tronul pontifical. Campion al ideii de cruciadă și de uniune, Grigore al X-lea nu simpatiza planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou. Uniunea cu grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și de uniune, Grigore al X-lea nu simpatiza planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou. Uniunea cu grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al cruciadei, situația Greciei france evolua în avantajul bizantinilor, care vor reuși să-și consolideze din nou poziția în Peloponez. Dar cruciada din Tunis nu era decât un scurt episod; puțin după sosirea sa în Africa, Ludovic al IX-lea murea și
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al cruciadei, situația Greciei france evolua în avantajul bizantinilor, care vor reuși să-și consolideze din nou poziția în Peloponez. Dar cruciada din Tunis nu era decât un scurt episod; puțin după sosirea sa în Africa, Ludovic al IX-lea murea și Carol de Anjou recâștiga Sicilia, după un scurt război victorios. Noi trimiteri de trupe în Moreea, în cursul anilor 1271-1272
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și grecii, slavii și albanezii, se vor coaliza sub conducerea lui Carol I de Anjou, care, aliat și înrudit cu împăratul titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă cruciadă, Mihail al VIII-lea a decis să accepte unirea cu Biserica catolică. La 6 iulie 1274, ambasadorul basileului la curtea papei Grigore al X-lea, Georgios Acropolites, a rostit, la conciliul din Lyon, simbolul catolic al credinței: "Credo". În fapt
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de implantare a "unității". Clerul occidental l-a acuzat imediat pe împărat de eșecul unirii, iar papa Martin al IV-lea l-a excomunicat în 1281, de această dată, din sânul Bisericii catolice, și a lansat fățiș o chemare la cruciadă împotriva Bizanțului. La acel moment, acțiunile militar politice ale Paleologului stabilizaseră, întrucâtva, situația Imperiului. El a reușit să recucerească insulele Naxos, Kos, orașul Karystos, a ocupat înălțimile Peloponesului din apropierea Monemvasiei, Mistra. În [[12, grecii au câștigat încă un război cu
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
viitorii medici. În acest scop, spitalele dispuneau de săli de conferințe și biblioteci. Astfel, biblioteca din cadrul spitalului Tulum, fondat în Cairo în anul 872, conținea peste 100.000 de cărți. Spitalele care s-au construit în Europa în perioada de după cruciade au avut ca model pe cele din Orientul Mijlociu. Studiul fizicii experimentale începe cu Alhazen, care scrie "Tezaurul optic", lucrare ce devine de referință în istoria fizicii asemeni Philosophiae Naturalis Principia Mathematica a lui Isaac Newton și care dezbate probleme din
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]