4,292 matches
-
VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE POLIROM 2007 VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Vladimir Nabokov sa născut la Sankt Petersburg În 1899. Era fiul cel mai mare al unei familii bogate, extrem de cultivate și cu o fermă orientare liberală. Când bolșevicii au luat puterea, familia a părăsit Rusia, mutându-se mai Întâi la Londra, apoi la Berlin (1923-1937), unde Nabokov, după ce a absolvit Trinity College din Cambridge și ulterior la Paris (1937-1940), unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dintre rușii albi se reducea la o dușmănie Înverșunată Îndreptată mai mult Împotriva lui Kerenski decât a lui Lenin, care izvora exclusiv din neplăceri și pierderi materiale. Apoi am mai Întâmpinat dificultăți neașteptate cu câteva cunoștințe, englezi, considerați oameni subțiri, cultivați și generoși, dar care În ciuda amabilității și rafinamentului lor, Începeau brusc să facă spume la gură când se discuta despre Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
extras-o din tâmpenii de genul „S-au ivit zorile În Rusia“, pe care leniniști englezi și americani le scriau În acei ani. Dar ceea ce mă enerva poate cel mai mult era atitudinea lui Nesbit față de Lenin Însuși. Toți rușii cultivați și cu spirit de discernământ știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust și interes față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și corect, devotat profesiei sale, atent și omenos față de pacienți - oricine ar fi fost aceștia, români, evrei, țigani, intelectuali sau muncitori. Întreaga „circă” îl ridica în slăvi și când a avut o reclamație (politică) toți au sărit să-l apere. Cultivat, inteligent, știa să se poarte și să provoace o discuție. Îmi citise câteva cărți și de câte ori eram pomenit elogios - o tempora! - la „Europa liberă” avea grijă să mă anunțe. Se atașase de noi toți. Cel mai mult îmi plăcea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ilustre. Toți manifestau un dispreț imens față de gerontocrația mediocră și abuzivă din ̀ nvățământul superior, din instituțiile culturale și din viața publică. Foarte des aveam prilejul să-l văd pe Ralea, care mă fascina cu inteligența lui suplă, deschisă, foarte cultivată, dar total lipsită de pedanterie, precum și cu firea lui de juisor rafinat, om de lume sociabil și spiritual. Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
între vitalitate și prostie e pură aberație. Numai inteligența e aptă de viață, vulnerabilă dar invincibilă ca și viața. Afară de prostia crasă, Mazilu mai are în vedere o altă formă a prostiei : prostia cu aparențe de inteligență. Inteligență subtilă, realmente cultivată, dar obliterată de egoism și poltronerie, făcând din cauza asta mize viciate în existență. Așadar funcționând neinteligent. Evident, nu ideile ca atare sunt stupide, ci relația insului (= prostului) cu ele, care le transformă în clișee, adică în elementul mecanic al raportului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
le cântau în zorii dimineții, seara după asfințitul soarelui și în nopțile cu lună plină, au făcut ca să le ținem minte și ca să le admirăm și acum, după cel puțin 70 de ani. Cântau pe mai multe voci. Aveau voci cultivate. Știau muzică. Târziu, după ce am învățat câte ceva din tainele muzicii, ale muzicii corale, mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
literaturii, la care lucrează. El crede că adevărata mea vocație e proza, că substanța personajelor mele e inteligență și cultură. Exemplele sunt foarte bune. Începe cu o negație, sfârșind cu elogii la romanul Bobincarii, trăgând concluzia că sunt o ființă cultivată și rafinată. Mă interesează ce se scrie despre mine - sunt o străină, nu știu mare lucru despre mine, numai generalități umane, singura aspirație concretă în caracterul meu e aceea de a mișca roata lumii, ca tibetanii, exersând compasiunea pentru toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
devenisem de nedespărțit. Cred că i-am și stricat oarecum pe acești copii, organizând, împreună, unele excursii în afara școlii, care, petrecându-se în timpul "orelor", nu erau altceva decât mici infracțiuni de fugă de la clasă. Cum cei trei erau inteligenți și cultivați, repercusiunile s-au oprit la scăderea notei la purtare, celelalte note neputând fi influențate. Acest "filosemitism" ostentativ a mers până acolo încât, când elevii evrei au fost eliminați din școală și a trebuit să se înființeze o școală pentru ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atracție poate însă deveni politic relevantă și, odată cu aceasta, o problemă de interes public. Voi da două exemple, unul în care atracția libidinală devine criteriu de vot și altul în care aceeași atracție devine strategie electorală. O femeie foarte inteligentă, cultivată și foarte atrăgătoare, membră a unui consiliu local din Moldova ne povestea prin 2001 cum reușește să-și treacă propriile proiecte ca hotărâri ale primăriei: „Agenda lor de priorități este legată mai ales de afacerile în care sunt interesați ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
născut acolo, după al doilea război mondial. Nu am avut norocul să fi trăit în liberate și competiție. Înapoierea noastră nu este o vină personală, ci istorică. Desigur, ne putem mângâia cu iluzia unor „superiorități”: citeam mai mult, eram mai cultivați, îi frecventam pe clasici când ei îi părăseau, consumam cărți atunci când ei consumau filme de duzină. Toate aceste consolări individuale nu rezolvă însă nimic în planul competiției cu omologii noștri profesionali și instituționali din lumea liberă. Aveam și avem nevoie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să discuți toate lucrurile acestea cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe, care pot decide ritualurile? M.M.: Cu Sfântul Sinod? O.Ș.: Da, de ce nu? Trebuie să existe și acolo oameni receptivi... M.M.: Am vorbit cu preoți ortodocși autori de cărți, cu preoți cultivați, care nu sunt de acord cu aceste ritualuri. Acești preoți nu au nici un fel de putere de decizie. În Biserica Ortodoxă decide Sfântul Sinod care este alcătuit din călugări, care nu sunt căsătoriți, care nu trăiesc lângă femei, iar imaginea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
între una ca mine și Sfântul Sinod? Eu primesc de la început o etichetă care mă plasează într-o situație în care, probabil, și apropierea de mine ar fi un păcat de neiertat. Știu însă foarte bine că o persoană deosebit de cultivată care are relații cu studenții de la Teologie mi-a folosit un capitol dintr-una dintre cărți, din Convenio. Despre natură, femei și morală, în care vorbeam despre teologia ortodoxă într-un sens feminist. Era de acord cu perspectiva și cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
îl tipărește tot în tipografia lui Eliade. Deși școala funcționa într-o singură odaie care fusese fierărie și în care „gerul iernii și crivățul spulbera zăpada pe o fereastră și o scotea pe alta”, profesorul își făcea datoria de om cultivat, traducând și scriind comentarii pe care le-a și tipărit de-a lungul anilor. După îndemnul lui Eliade, toată această „intelighenție” românească a creat o avalanșă de traduceri din franceză, greacă, engleză, italiană și germană sau a compilat învățături folositoare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
i-a fost exmatriculat din școală iar lui însuși nu i s-a recunoscut nici măcar dreptul la pensie. AUREL GEORGE STINO Constituind a treia generație dintr-o dinastie de dascăli fălticineni, Aurel George Stino a fost o persoană cu desăvârșire cultivată. Rolul său în cultura târgului era important: ținea conferințe și organiza întâlniri sau concerte cu invitați de marcă, publicând în presă diverse evocări. În acest fel a strâns opt volume care se remarcau prin stilul lor alert, dintre care numai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
liceul de fete din Fălticeni. Când și-a întocmit dosarul de pensie sa văzut că n-avea nici un fel de studii. Dar să nu vorbesc familia numai de rău. David a fost un om de treabă și totodată un profesor cultivat. Când s-a pensionat, a ajuns redactor la revista cultului mozaic. Deși preda matematica la liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, Haim edita revista liceului, lăudându-se că aceasta n-ar nici un cusur, nici o virgulă de prisos. Făgăduia că, dacă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Prost, adică o paiață. În timpul orelor de rusă ne scălâmbâiam și ne plimbam printre bănci sau făceam conversație în gura mare. Mai târziu, cunoscând-o mai bine pe Palina Nichitișna, mi-am dat seama că era o ființă sensibilă și cultivată. Fosta noastră profesoară nu avea însă tact. Neștiind cum să țină în frâu o liotă de copii obraznici, rusește n-am învățat de la dânsa nici măcar de-o lăscaie. PROFESORUL VASILE POPA Cum toate înviau după război, la Fălticeni au început
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Profira Labiș care descoperea încă din clasa a doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar preocuparea profesorului ci și naturalețea cu care își compune Labiș versurile au constituit un imbold literar pentru alți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la o recunoaștere unanimă ca cel mai bun pictor scenograf al Teatrului Național din București. Emigrează în America. Ca elev, mediile la obiecte îl situează mereu pe primul loc pe școală, al treilea fiind micuțul Labiș din clasele inferioare. Foarte cultivat și bine educat, Dan Nemțanu conversa de la egal al egal cu profesorii, fără a depăși pragul unui respect pe care îl datora acestora ca elev. Nu el a fost totuși „plasticianul” școlii, ci „domnul” Podane, elev cu două clase în urma
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
neobișnuită, demonstrând, ca școlar, încredere în sine. Cu o singură excepție: limba franceză. Predată la Fălticeni de profesorul Aurel Stino, el însuși literat, pe dascăl gramatica îl plictisea. La Național, domnișoara Silvia Braunstein tocmai pe această latură punea accent. Femeie cultivată care întreprinsese călătorii de studii inclusiv la Paris, aplica însă metode comode. Întârzia jumătate din oră până să intre în clasă și nu făcea decât să scoată un cârd de elevi la tablă cărora le punea o singură întrebare. Calul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
laureat al premiului Nobel și asta a spus-o cu nonșalanță, undeva pe stradă, grăbindu-se la un seminar cu studenții de la filologie. Între literații, de regulă cu o cultură hirsută ori chiar absentă, Corneliu Sturzi făcea figură de poet cultivat. Omul era în stare să se autosancționeze, ca în anecdota cu profesorul universitar care, completându-și la fără frecvență studiile, când a dat examen cu el însuși, n-a picat. EMIL BRUMARU Încă de la primele versuri Brumaru n-a avut
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să facă pipi în nisip. Obiectele le pipăie cu degete atât de diafane încât mișcarea pare a se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ea o luptă necurmată în privința asta și fără succes. Nici ideile mamei n.-au biruit până la urmă, firea copilului rupând orice zăgaz. Gruia a terminat un liceu de informatică, atras mai ales însă de lecțiile profesorului de română, un om cultivat, cu preocupări de indianistică, care tradusese din original Upanișadele. Dacă la gimnaziu Gruia se lăsa antrenat mai degrabă în zburdălnicii, preocupările băiatului au devenit mai târziu serioase. Voia să dea admitere la teologie. Cu ceva timp înainte de revoluție mă aflam
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]