2,824 matches
-
pereche, eu cu evocări, avea nuci, se ducea la pîrîu, avea socru-meu șî maica a bătrînă, îi da lu' Firică, cînd trecea la pîrîu da pă linia noastră, mă duceam eu dă scuturam glugu-acolò! femei, obișnuința vorbirii nu ne cutremură, spunem repede, ce emoții! ce preț ați pus pe vorbă, voi, partea sedentară? și cînd acolo poem lingvistic, Vico, Blaga, Croce, fosile vii, noi, cei dinafara lui, fosilele! în gară la Osîca, nici nu l-a cunoscut, Osîca e Osica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în codurile lor, mai ales cînd sînt pe maghiară, a doua care te descoperi și-ți prinzi părul în public, cere-i și ajutor, părul alb! Gălăuțaș cod să nu țină trecerile pe noi, acceleratul arc dinainte, aplecat din amonte cutremură linia, "Alcatraz" bine ați venit! /Comuna Gălăuțaș /Consiliul local /Bulina la cafeaua "Elite" /Clubul "1 Mai" litere vechi sudate, doisprezecele de apostoli, fiecare cu icoana împrejurul bisericii la alb, îngustă de nouă ce este, întîmplările pe brazi destul de mari ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de viitorul om politic român: În primele secole după I. H. un stat puternic și măreț, un stat care deși barbar, a cutremurat Roma cea civilizată, un stat independent a existat acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de 2.000 de elevi. Mai descumpănitor, s-a calculat că în 1853, școlile private în București erau de cinci ori mai numeroase decât stabilimentele educaționale de stat (24 de școli primare comparativ cu 134 particulare, cifre care l-au cutremurat pe N. Iorga, 1971, p. 145). În privința stării educației sătești, lucrurile erau chiar și mai sumbre în Muntenia. Sistemul de învățământ rural a rămas închis până în 1857, an în care s-au luat măsuri pentru deschiderea a 2.000 de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești. Plecând de la premisa că în perioada migrațiilor "rasele se amestecară: cutare aveà un tată barbar și o mamă romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Casei de Cultură a Studenților, unde încăpeau o mie de studenți, concurenții veneau cu decanii în frunte, cu corpul profesoral, înarmați cu tot felul de accesorii pentru ca fiecare să-și susțină reprezentantul cât mai vizibil și cât mai gălăgios. Se cutremura Casa de Cultură. Mai mult, când se anunțau rezultatele, ieșeau și studenții de la "Târgușor", și cei din "Pușkin", ca după un meci de fotbal cu "Steaua" sau cu echipa națională, fiecare cu profesorii în frunte; ieșea scandal în sensul că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cumpărat-o. Bogătanii crăpau de foame, le dădeau pe nimic. Adică chilipir... mai înțep eu. Chilipir? Asta i-a scăpat de la moarte. Piesa asta a salvat trei vieți. Soția și cei doi copii, că el a murit la Canal. Mă cutremur. Omulețul ăsta chiar crede că i se cuvin de drept odoarele astea, care au semănat moarte. Mai trăiește cineva? Nu, s-au prăpădit de moarte bună. Cred că unul dintre copii a reușit să fugă din țară. Dar a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
face sfințiia sa la 13 mai 1677 (7185). Si pentru mai nimic. Ii blestema pe cei ce nu vor ține seama de scutirile acordate poslușnicilor de Antonie Ruset voievod. După ce am ascultat blestemul patriarhului, citit de Spiritul domnesc, m-am cutremurat. - Doamne! Puternic și îndurător ești, dar să asculți asemenea blesteme din gura celor puși să te slujească este prea mult, Doamne! In acea clipă de revoltă a mea, Spiritul domnesc a intervenit, cu vocea lui profundă și sfătoasă: - Ar mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și a cutremurului din 1738, despre care Ioan Neculce spune: „Iar în 31 de dzile a lui mai, la patru ceasuri den dzi, s-au făcut un cutremur mare, de-au cădzut mănăstirea Golie, și multe casă...și s-au cutremurat mai bine de o lună, mai în toate dzilele. Si s-au început mare ciumă în Ieș, ș-au ținut păn despre iarnă omorul, toată vara păn la luna lui dechemvrie.” Zidul înconjurător al bisericii Golia închipuie un patrulater aproape
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ziua pare veacuri, seara-o veșnicie, Când vom fi alături, oare ce-o să fie ? Sufletu-mi vibrează și eu mă cutremur, Când vom fi-mpreuna, iarăși o sa tremur. Nouri trec pe ceruri și în zări se duc, Numai eu sunt singur, singur că un cuc. Gânduri trec prin minte și ajung în piept, Tot mi-e dor de tine și tare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu îi va zdruncina nervii. Cu gândul la Ipotești, scrie Din străinătate. În anul următor a fost o secetă cumplită. În iarnă, împinși de foame, Ioan Iminovici și cumnatul său, Procop Smocot, vin să ceară ajutorul rudei lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sensibilitate cu totul aparte, oferă în faimosul său cod de artă poetică intitulat Il Fanciulino (Copilul), o revelare majoră a ceea ce era atât de simplu, dar atât de greu de explicat: Există în noi un copil înlăcrimat, dar care este cutremurat nu numai de fiori, ci și de mari bucurii. Când vârsta noastră este fragedă, el își confundă vocea cu a noastră, și de la cei doi copii care se zbenguie și se ceartă între ei, și, totdeauna împreună, se tem, speră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va muri în floarea tinereții, totul se va întoarce pe dos și se va petrece în alt ritm. La început a fost fulgerul iubirii care-i cutremură ființa lui copilărească și care-l face să încremenească la vederea îngerului blond sub formă de fată, în albastru-mbrăcată,/ Părul cel blond (s.n.) împletit într-o coadă îi cade pe spate 149. Sunt primele semne esențiale pe care se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sine, poetul vorbește cu mult mai explicit în proză decât în poezie. Chiar poezia Lacul 164 este un exemplu ilustrativ în acest sens. Despre lacul propriu-zis se spune doar că este albastru, că îl încarcă nuferi galbeni și că el cutremură o barcă; tot ce se-ntâmplă esențial (din punct de vedere poetic) se întâmplă pe margini: poetul trece de-alung de maluri, așteptând ca iubita din trestii să răsară, să plutească împreună în barcă, uitați de lume sub misterele bolții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să fie sesizat de o persoană... din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamația a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la rădăcină și sufla, sufla de se cutremura catedra, apoi împăturea ușor toată pânza asta decolorată și-o îndesa iarăși în buzunarul pantalonilor. Știam de la seriile de dinaintea noastră fiindcă de cele mai multe ori, când un profesor vine prima oară în fața unor elevi sau studenți, aceștia îi știu de la înaintașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
însemna prelungirea liniștitoare și ocrotitoare a unui scut apărător, familial, după ce ambii părinți trecuseră în eternitate nu mai era. Pleca acolo de unde nu se întorsese nimeni. Gândul acesta mă potopea. Întregul meu univers intim sărăcea enorm. Primul gând care mă cutremura era acel ceva neînțeles, rar și bizar: oare ce forță nevăzută, ce implacabilă omnipotență îl unea din nou pe Bițu, printr-un sfârșit absolut identic, după 17 ani, cu Corina? Cum era posibilă o astfel de coincidență? Fiindcă, la aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
soarta i-a fost să plece cu muta În luna de miere, pe banii noștri, pentru care n-a scos barem un sac de ciment din pivnița moșului, da’ să nu-mi mai aducă aminte Andrei, că simt cum se cutremură și se surpă toate văile și dealurile de pe pacostea asta de căpățână. Dacă m-ar fi lăsat barem să dau În el până l-aș fi scos din circulație! N-am mai umblat acum aiurea pe străzi cu spurcăciunea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și asasinii și jos Ceaușescu, și n-am mai fi avut mult până să ajungem la Primărie când am dat nas În nas cu un pluton de soldați de care am vrut să trecem zbierând din fundul rărunchilor, de se cutremura caldarâmul, că noi suntem poporu’ și voi pe cine apărați? Și soldați, aveți surori și frați și așa mai departe. Da’ nu-i de glumă cu ăștia, păi uite-i că, ba s-o fută pe mă-sa! Au somat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mese, ne înfricoșa, fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului. Gândurile noastre zbuciumate, de copii, „.. Ce va fi cu noi... ce va fi cu părinții noștri, cu țara noastră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
disperare... un fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acum se vor poticni de Carpații Orientali, și de linia scurtă Focșani Nămoloasa, unde o să-i întâmpine o uriașă putere de foc, artileria grea și întărituri. Carnea de tun rusească va face munți de cadavre..! Mă cutremur, dom’le... Mă cutremur..!... Nu, nu cred dom’le.. ce spui d-ta. !” îi replică energic cheferistul. „ Bine, dom’le...bine, fie cum crezi dumneata!...Dar, în cazul înfrângerii Germaniei, soarta statelor din nordul, centrul și sudul Europei, s-ar decide în foarte scurt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]