113,833 matches
-
celălalt gen, dacă Întâlnim o permisie, ea e Întotdeauna În raport cu un comandament sau cu o interzicere anterioară și mai generală; afirmarea permisiei nu e niciodată de sine stătătoare, ci are Înțeles din punct de vedere juridic numai atunci când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o obligație, un comandament sau o interzicere preexistentă. În concluzie, putem afirma din nou că, caracterul imperativ este, În chip mijlocit sau nemijlocit, propriu tuturor normelor juridice. Să amintim, În sfârșit, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un fel oarecare sfera de aplicație. De ex. formulă permisivă: „Creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”. Sunt negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic. De asemenea, când se consideră special așa-numitul „drept excepțional”: când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o obligație, un comandament sau o interzicere preexistentă. După un criteriu diferit, se face distincția dintre: 1. Norme taxative (de drept strict sau jus cogens) sunt acele norme care comandă independent de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voi și a acționa În conformitate cu imperativele (este elementul intern); 2. Imposibilitatea oricărei Împiedicări din partea altora și, totodată, În posibilitatea corespunzătoare de a acționa Împotriva acestei Împiedicări (posibilitatea de a pretinde de la alții respect! - Este elementul extern). Astfel, Dreptul subiectiv se definește ca: facultatea atribuită unui subiect de a voi și de a pretinde, căreia Îi corespunde o obligație din partea altuia. Între cele două elemente se profilează diversitatea situațiilor reale, concrete. Dreptul se face respectat, se apără Împotriva aceluia care Îl atinge
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un comandament, În timp ce În efectul său intrinsec, reprezintă o garanție a libertății. Cel dintâi e momentul obiectiv, al doilea e momentul subiectiv. Dar amândouă aceste momente se unesc În realitate și formează un singur lucru. După toate aceste considerațiuni, putem defini și mai pe scurt dreptul: coordonarea libertății sub formă imperativă”. În disputa cu opera altor mari juriști-filosofi ca Ihering, Windscheid, Jellinck, filosoful italian clarifică și alte raporturi Între: Interes și Drept, Raport Juridic și Subiecte de Drept (Persoane), Fapte, Acte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Montesquieu) „neputând să Împartă suveranitatea În principiu, o Împart după obiectul ei: o Împart În forță și În voință, În putere legiuitoare și putere executivă” Montesquieu preciza Însă, cu o logică impecabilă ca un Spinoza adevărat al vremii sale, definind Legea, astfel: „Legea, În general, este rațiunea omenească, În măsura În care ea guvernează toate popoarele de pe pământ; iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. Ele trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aici contrastele și eforturile permanente care disting și opun viața Dreptului și cea a Statului, fără de care s-ar putea spune, că această viață s-ar simplifica până la o anulare aproape completă”. În opțiunea pe care a asumat-o și definit-o, Giorgio del Vecchio conchide peremptoriu: „A recunoaște procesul etatizării Dreptului, semnifică totuși a admite existența fazelor juridice prestatale și chiar antistatale. De altfel, etatizarea nu este altceva decât o complicare și am putea să zicem, o ridicare la puterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei seculare vieți comune trecute, și arată o potrivire și o apropiere dintre individ și individ; ea ușurează raporturile sociale și permite comunicarea ușoară de tradiții, care se perpetuează ca temei al culturii”. Odată stabilit acest lucru, Statul poate fi definit ca „organizarea juridică a națiunii” (propusă de Mancini). Del Vecchio socotește că această definiție, deși apreciată pozitiv la vremea ei, a fost, și pe drept, criticată, pentru că, scrie și optează filosoful: „Statul se Întemeiază numai pe legătura politică, care poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește clar Giorgio del Vecchio. El mai arată că: „Suveranitatea Își are sediul său chiar În popor, Întrucât e organizat În Stat. Acest concept reflectă elementul de adevăr cuprins În teoria așa de rău Înțeleasă a contractului social, care nu Înseamnă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care nu Înseamnă un contract În sensul empiric al juriștilor, ci Înălțarea și Întâlnirea necesară a individualității particularilor (cetățenilor) În forma universalității (Statului)”. Constituția și diviziunea puterilor În esențiala și laconica, În riguroasa sa Teorie a Statului, Giorgio del Vecchio definește Conceptul de Constituție. El afirmă: „Modul În care e organizată puterea supremă a Statului și e reglementat exercițiul său se numește constituție”. În acest sens, fiecare Stat are deci o constituție. În sens restrâns, prin constituție se Înțelege acea organizare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din biroul lui Ciucurel pe la diverși oameni necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În orice caz, o mustrare de conștiință legată de enigma dinaintea căreia îi pusesem pe ai mei în legătură cu dispariția mea resimțeam din ce în ce mai acut, dacă nu cumva devenise de-a dreptul cronică. Băiat sensibil cum sunt, începuse să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă în haine femeiești. De atunci Dionysos e divinitatea travestită, are puterea de a metamorfoza animale, iar dansul său se definește prin, rețineți: eliberarea de sine, descărnarea în timpul dansului. De aceea nu numai actorul care interpretează rolul, dar chiar și personajul de teatru trebuie să știe să se elibereze total de sine. Eliberare pe care autorul dramatic știe să le-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea se sprijină pe câțiva piloni foarte importanți și stabili, cum ar fi: Vvoință; I - iubire; A-adaptare; }-țeluri; A-atracție, iar aceștia nu sunt singurii, dar eu am să-i dezvolt doar pe ace știa. Dezvoltând aceste componente, care definesc și formează acest minunat cuvânt, numit VIA}|, încerc să fiu și să-mi fiu utilă. Lectura aceste cărti, va fi deosebit de captivantă și va cuprinde un amalgam de idei și concepte, care pot să vă umple timpul într-un mod
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care îl experimentează ființa umană în aceste timpuri. Vă spun sincer, eu nu am nici cea mai mică idee despre ce este de fapt Dumnezeu, cu toate acestea am experimentat că Dumnezeu există cu adevărat, nu am idee cum să definesc această putere incomensurabilă și omniprezență numită Dumnezeu, pentru că și eu am fost persoana DE CE-urilor, tot timpul mi-am pus întrebări despre Dumnezeu. Îl rupeam în bucăți și mi-l imaginam ca pe-o ființă bătrână și înțeleaptă, sau ca
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai joasă vibrație. Apoi, omul este gânditor, mintea lui făcându-l una cu Dumnezeu în planul mental la o vibrație mai înaltă și este spiritual, fiind una cu Dumnezeu la nivelul cel mai înalt de vibrație”. Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel mai îndrăzneț gând al minții umane. Despre Dumnezeu am mai scris în cartea mea, dar nu ar ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
iar când ne decidem să renunțăm la anumite bagaje împovărătoare, universul le va înlocui întotdeauna cu alte bagaje mai ușoare, mai comode, mai pline de iubire pură și mai frumoase, iar mulți pot recunoaște acest lucru și chiar îl pot defini ca fiind noroc, șansă sau întâmplare fericită. Eu am renunțat la cât mai multe bagaje psihice inutile și starea mea de spirit din timpul zilei este fantastică și mă duc noaptea la culcare fericită și energică, calmă și veselă, iar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Cosmin Ciotloș O carte de poezie inedită - într-o anumită măsură - chiar și pentru autorul ei. Astfel aș defini, în foarte puține cuvinte, recentul volum publicat de Editura Vinea sub semnătura lui Andrei Codrescu: Femeia neagră a unui culcuș de hoți. Cum s-a ajuns aici ? În drumul său dinspre Sibiul natal către America promisă, adolescentul Codrescu (numit în
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
din O mie și una de nopți, așa cum mai tîrziu scena se reia, cînd îndrăgostiții plutesc cu pat cu tot deasupra pădurilor tomnatice cu frunze ruginii. Există o magie aparte a acestor scene, pe care mi-e greu s-o definesc, neverosimilul lor, ca această plimbare prin spital cu patul cu rotile, ține de felul în care miracolul vieții se strecoară în viețile personajelor pentru a dilata enorm și sensibil clipa. Am mai întîlnit acest procedeu al momentului magic trăit ca
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
în clădirea Filarmonicii sibiene, construită direct pe zidurile cetății vechi. Dintre secțiuni, am participat la cea deschisă scriitorilor, de la Biblioteca Astra, una foarte animată, cu numeroase puncte de vedere convergente în legătură cu precaritatea apărării drepturilor de autor. Toate au căutat să definească liniile conducătoare pentru un Statut European al Artisului. S-a observat cît de dificilă e armonizarea experiențelor variate ale unor creatori proveniți din țări diferite și, mai ales, din lumi spirituale diferite prin domeniile în care se manifestă. În final
Niciodată toamna... by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9197_a_10522]
-
obicei doar sensul pur referențial. Un exemplu este cuvîntul visceral, a cărui definiție este, în DEX, "care aparține viscerelor, privitor la viscere". Cuvîntul e un împrumut cult din franceză (adjectivul viscéral); în Petit Robert (1990), sensul care ne interesează este definit ca "profond, intime, inconscient (opposé a refléchi)"; corespondentul englezesc visceral are, în Concise Oxford Dictionary (1999), sensul secund "relating to deep inward feelings rather than to the intellect"; în fine, într-un dicționar italienesc (Zingarelli 1995), pentru adjectivul viscerale glosarea
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
Cercetătorii ajung la concluzii destul de amare: dacă la autori apuseni precum Byron, Chateaubriand, Borrow, Karl May, Hugo, Gautier, Mérimée ș.a. apar figuri mândre, cu spirit eroic, în spațiul sud-est-european determinante sunt cerșetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuși poetul e definit ca "țigan" ( Kugler, Lenau), iar "țiganii" sunt văzuți ca maeștri ai muzicii și ai vieții, în Elveția și Germania, unde genialitatea artistică putea fi garantul includerii sociale (efectul inclusiv fiind negat totuși prin nevalabilitate politică), clișeele dezvoltate au fost cu
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește, jazz metafizic, nunțile necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri funerare. Primul, deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
de memorii, Sensul vieții și o vom regăsi, aproape identic și în celelalte volume. Invocă gloria romanului burghez din secolul al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice, psihologice și se revendică de la modelul simfonic al construcției, definit de "începuturi greoaie", de "ezitarea sau căutarea îndelungată a motivului de bază" (p. 328, în volumul I), ocolișuri, divagări, juxtapuneri, restructurări din mers - reflexe și practici regăsibile în romanele brebaniene. Voi pleda - continuă autorul - până la ultima suflare pentru roman, așa cum
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
boală coronariană stabilă (CHD). Pacienților li s-a efectuat revascularizare miocardică sau au fost tratați medical cu insulină și sulfonil-uree sau cu metformin și tiazolidindione, menținând ca țintă o Hb glicosilată < 7 g%, LDL colesterol . Boala coronariană stabilă a fost definită ca având o stenoză ≥ 50% a unei artere coronariene epicordice, asociind și un test de stress pozitiv sau o stenoză de ≥ 70% a unei artere coronariene epicardice și cu angină clasică. Studiul BARI 2D a urmărit două probleme. Prima întrebare
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92040_a_92535]
-
frecvenței cardiace crescute. Studiul Framinghan este primul care semnalează că frecvența cardiacă este un factor de risc pentru evenimentele cardiace și pentru mortalitatea globală. La bărbați mortalitatea cardiovasculară crește atât la normotensivi cât și la hipertensivi. Frecvența cardiacă crescută este definită ca >80 bătăi/ minut. În trialul Syst-Eur pe subiecți vârstnici cu hipertensiune sistolică și frecvența cardiacă >79 bătăi/minut au risc de 1,89 pentru toate cauzele de deces și risc de 1,6 pentru mortalitate cardiovasculară când se compară
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92040_a_92535]