14,316 matches
-
e greu de spus că vreo distribuție dată a puterii falsifică teoria" (Waltz 1979: 124). Cu alte cuvinte, atunci cînd acțiunea statului nu pare să aibă drept rezultat o echilibrare a puterii, acesta poate fi atribuit comparării dificile a puterii (definită neclar) sau fluxului permanent al puterii (caracterul ei inconstant). Al doilea motiv este că teoria balanței puterii se autorecunoaște în mod deschis doar ca teorie parțială. Într-un loc unde folosește din nou rezultatul acțiunii statului ca variabilă dependentă, Waltz
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ulterioară a lui Lapid ar putea fi inclusă aici. Pentru a ține pasul cu evoluția dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale, putem fie să adăugăm o a patra categorie pentru abordările structuraliste, fie să le subsumăm unei teorii critice mai larg definite. Dar nu asta contează acum. Important este că o astfel de prezentare surprinde mai bine evoluția pozițiilor metateoretice, nu ca o substituire, ci ca o completare mai dinamică a matricei meta-teoretice menționate anterior. Ea poate fi utilizată pentru a arăta
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de la cetățile-stat la imperii și state naționale (Buzan ș.a. 1993: 118), constituie o posibilă schimbare calitativă care se poate întîmpla foarte bine într-un sistem anarhic. Un nivel cu totul nou este introdus odată cu ceea ce ei numesc capacitate de interacțiune, definită ca reprezentînd: "aspecte ale capacității absolute care se situează dincolo de nivelul unităților, dar care nu sînt structurale, în sensul că nu au de-a face cu aranjamentul pozițional al unităților. Ele sînt sistemice nu numai pentru că reprezintă capacitățile desfășurate în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
influențate de Pierre Bourdieu, susține că o astfel de comunitate există în însăși subiectivitatea și practicile realismului, "ca o rețea de proceduri practice, sensuri, precedente și abilități, fabricate istoric, care definesc subiectivitatea internațională competentă și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii împotriva violenței inerente relațiilor internaționale, precum și vocea care avertizează
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
stabilit parametrii activităților autorităților locale ale căror intenție de a devia de la aceste reglementări venite de la centru, era destul de redusă.24 În Marea Britanie, chiar dacă autoritățile locale și-au rezervat dreptul la un anumit grad de autonomie, tendința era spre politicile definite național pe care guvernul național le-a implementat cu scopul de a oferi nivele similare de servicii de-a lungul întregului teritoriu. Chiar și în statele federale precum Germania și Austria, rolul acelor Länder a fost în primul rând de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
doar sensul și conținutul lor intern să se fi schimbat. De exemplu, termenul "management public" are sensuri diferite în perioade diferite de timp. În timpul les Trente Glorieuses reprezenta managementul public al expansiunii cu accentul pe eficacitatea în atigerea obiectivelor bine definite. În perioada următoare hegemoniei neoliberale, s-a transformat în "noul management public", adică, managementul contracției, accentul fiind pe eficacitatea reducerii cheltuielilor publice. Cu toate acestea, chiar dacă unele forme instituționale externe au rămas, mai mult sau mai puțin, la fel ca
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mici decât departamentele și municipalitățile înființate înainte, care erau collectivités territoriales.28 Spre deosebire de municipalități, care aveau o competență generală pentru a se ocupa de afacerile locale din interiorul granițelor lor, noilor regiuni li se ofereau trei zone de activitate bine definite: dezvoltarea economică, instruirea și infrastructura. Situația aceasta va rămâne până la reformele de descentralizare din 1982 când regiunilor li s-a reactualizat statutul legal, devenind egale cu departamentele și municipalitățile. Cu aceeași ocazie au fost create la nivel regional noi structuri
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
arăta guvernarea teritorială a Franței în anul 2015. El prevedea regiuni puternice, capabile să se angajeze în competiția economică cu partenerii europeni; consilii intermunicipale alese în mod direct; consilii departamentale selectate prin sistem electoral modernizat și cu funcții mai bine definite. Era propusă o nouă repartizare a funcțiilor între diferitele niveluri guvernamentale în funcție de principiul de autonomie. Au fost propuse noi forme de implicare cetățenească, mai ales la nivel municipal. Era de asemenea recomandată o etapă experimentală în cadrul căreia urmau să se
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
statală prin sisteme de control centralizate care acționau de la nivelele cele mai ridicate până la cele de jos. În această primă perioadă, Franța, ca și alte state occidentale, era ceva de genul unei entități închise, cu identități locale și naționale bine definite. În timpul acestei perioade, marea majoritate a cetățenilor francezi au avut un contact foarte mic sau chiar deloc cu alte țări. Totuși, modelele socio-economice, demografice și spațiale ale societății franceze din timpul acestei perioade se schimbau rapid din cauza exodului rural și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de grupare sunt de asemenea diferite iar legea spune că acestea ar trebui trasate în funcție de ceea ce se numește territoire vécu, adică trăsăturile socio-economice ale unui anumit teritoriu. În felul acesta, o unitate de tip pays este organizată în jurul unui territoire definit ca bassin d'emploi (trăsăturile economice) în timp ce agglomération din jurul teritoriului este definită ca bassin de vie (modelele rezidențiale). Teritoriul unei pays, ales în mod liber de către actorii locali, trebuie, după cum afirma legea Pasqua, să aibă "o legătură geografică, economică, socială
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un territoire un project un contract [cu consiliul regional]", adică un teritoriu un proiect un contract. Cu toate acestea, o unitate de tip pays este văzută mai degrabă ca un "liant" pentru instituțiile municipale existente, care coexistă în cadrul aceluiași teritoriu definit economic bassin d'emploi decât ca un nou nivel de administrare sau de guvernare. Ea urmărește să unească, într-o manieră "orizontală", organizații și indivizi de diferite tipuri, precum autoritățile locale, asociații de afaceri, sindicate, reprezentanți din societatea civilă, indivizi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
poate desemna un stat-națiune cu milioane de oameni astfel ca Franța, Statele Unite, România etc. Pentru nivelul nostru de abordare problema se pune astfel: dacă un grup are același sistem de guvernare, dacă membri lui interacționează, dacă există un teritoriu bine definit care persistă în timp, acel grup corespunde definiției unei societăți. O societate desemnează un grup relativ independent și organizat de oameni care interacționează sub o autoritate politică comună într-un spațiu geografic particular. Așa cum am afirmat, fiecare societate are o
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o tânără de 20 de ani poate ocupa un număr de poziții sociale. Astfel, aceasta este studentă, necăsătorită, credincios ortodox, membră a unei echipe sportive din universitate și activează într-un cerc științific studențesc. Fiecare din aceste poziții sociale este definită, în parte, de relațiile ei cu alte poziții sociale din societate, care sunt ocupate de alți oameni. Mai mult, în fiecare din aceste poziții sociale sau statusuri pe care le ocupă tânăra noastră, găsim încă mulți oameni alături de ea. Cu
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
același rol în mod diferit, dar sunt anumite lucruri pe care fiecare jucător al unui rol dat (astfel ca student/studentă), trebuie să le realizeze, după cum există și câteva alte roluri cu care acea persoană trebuie să interacționeze în moduri definite social. Conflict și tensiune de rol. Cea mai mare parte a timpului, așteptările de rol fac viața mai ușor de "mânuit". Așa cum am văzut, acestea ajută la crearea ordinii și stabilității sociale prin faptul că ne furnizează o idee generală
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
așa cum consideră că este potrivit, dar în unele limite care li se impun. De exemplu, tot personalul care deservește liniile aeriene este obligat să poarte uniformă, femeile trebuie să se machieze discret și, în general, toți au rolul lor clar definit. Spre deosebire de acest exemplu, cadrele universitare au o mai mare libertate să stabilească modul în care se îmbracă și, mai mult, pot chiar să hotărască modul în care folosesc timpul pe care îl au la dispoziție. În general vorbind, aceștia au
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vor ști și vor crede. Toate societățile, argumentează Marx, au o structură economică și o suprastructură ideațională. Prin structură economică Marx definea acele elemente ale structurii sociale care sunt legate de producție, bogăție și venit dar ea de asemenea este definită de sistemul de producție al societății. Prin suprastructură ideațională Marx se referea la acele aspecte ale culturii pe care le numim ideologie. Marx a folosit termenul de suprastructură deoarece el a văzut ideologia și cultura ca izvorând din structura socială
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
umane toate aceste cerințe sunt aduse la un nivel într-o administrație strict birocratică. (apud. Dicționar de sociologie, 1993, p.73). Tipul ideal de birocrație al lui Weber cuprinde următoarele elemente: * un grad înalt al specializării și diviziune a muncii definită clar, cu sarcini distribuite ca obligații oficiale; * structură ierarhică a autorității cu domenii de comandă și responsabilitate circumscrise cu claritate; * existența unui corp formal de reguli care generează activitatea organizației; * administrație bazată pe documente scrise; * relații interpersonale între membrii organizației
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
convingeri ale individului. Nonconformarea sau devianța apare atunci când normele nu sunt respectate. Atunci, putem afirma că devianța se referă la comportamentele sau trăsăturile care violează norme importante ale grupului social și, ca o consecință, sunt respinse și dezaprobate social. Astfel definită, devianța arată lipsa de adeziune la normele și valorile grupului și încălcarea standardelor de comportament stabilite (a prescripțiilor normative care indică cum trebuie să se comporte individul într-o anumită situație). Prin urmare, un comportament deviant este un comportament atipic
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
eficiente și de aceea controlul indirect este realizat prin socializare, actorii sociali, în general, nu îl văd ca fiind represiv. Instituțiile familiei, religiei, educației și guvernării, care concură la socializarea indivizilor, se prezintă acestora ca având o consistență morală bine definită. Sub impactul acțiunii acestor instituții, oamenii ajung să se evalueze ei înșiși în termenii conformării cu așteptările culturale. Ei dobândesc plăcerea psihologică de a realiza lucrurile "drept" și experimentează vinovăția când ei violează normele sociale. În acest fel, controlul social
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pot fi convertite în bani. Bogăția implică două variabile cheie, venitul și averea, care sunt în legătură, dar nu reprezintă același lucru. Venitul se referă la suma de bani pe care o persoană ori familie o primește într-o perioadă definită, de obicei un an calendaristic în țările dezvoltate. Averea se referă la valoarea totală a lucrurilor pe care o persoană ori familie le posedă, minus orice debit. Averea este similară în înțeles cu "valoarea netă". Astfel, aceasta se referă nu
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sisteme de stratificare Sistemele de stratificare diferă în gradul în care mișcarea oamenilor este permisă și încurajată de la un nivel la altul. La un nivel extrem și cel mai puțin mobil, sunt sistemele de stratificare închise care au rangurile bine definite și granițele destul de rigide, care pentru oameni sunt dificil sau imposibil de trecut. Statusurile atribuite, astfel ca cele bazate pe rasă sau origine, joacă roluri importante în determinarea poziției sociale a oamenilor în sistemele de stratificare închise și de aceea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
determinarea poziției sociale a oamenilor în sistemele de stratificare închise și de aceea oamenii, în mod obișnuit, rămân în aceeași poziție socială întreaga lor viață. La cealaltă extremă sunt sistemele de stratificare deschise având rangurile cu granițe mai puțin bine definite și care pot fi trecute fără multă greutate. Există puține bariere în calea avansării și poziția socială este determinată în mare măsură de meritul și realizările individuale, de nivelul educațional și standardul cultural. Trebuie să spunem că sistemele de stratificare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
determinate de trei forțe sociale care sunt considerate de sociologi ca trei variabile demografice fundamentale. Aceste variabile sunt: fertilitatea sau rata nașterilor, mortalitatea sau rata deceselor și migrația. Fertilitatea. Prima dintre variabilele demografice fundamentale se referă la fertilitate care este definită ca numărul real al copiilor născuți. Aceasta este distinctă de fecunditate care se referă la numărul maxim, din punct de vedere biologic, al copiilor care ar putea fi născuți. Fertilitatea este mult mai complicat de măsurat decât mortalitatea deoarece: (1
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Molyneux apreciază că interesele de gen sunt constructe istorice și culturale care apar din relațiile sociale ale femeilor și din poziționarea lor în ierarhia de gen (Molyneux, 1985, p. 225-254). De asemenea, Molyneux face distincția între interese de gen strategice, definite teoretic, și interese de gen practice, care se referă la anumite nevoi specifice1. Așadar, vorbim de femei ca fiind un grup social distinct, cu interese specifice și care are nevoie de reprezentarea acestor interese. Întrebarea care derivă logic din această
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
determină în egală măsură structura prin care sunt definite obiectivele ei, precum și mijloacele de a le atinge și de a asigura supravegherea rezultatelor obținute. Această definiție pune în chestiune reglementarea comportamentului conducătorilor. În această perspectivă, guvernanța poate fi de asemenea definită ca ansamblul mecanismelor sau dispozitivelor organizaționale și instituționale compuse din reguli ale jocului managerial care determină conduita și puterile conducătorilor, precum și spațiul lor discreționar. Necesitatea de a defini un sistem de reguli al comportamentului conducătorilor este legată de disocierea de
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]